ÎCCJ, Decizia nr. 202/2020

Asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A: JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentința penală nr. 259 din data de 21 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins cererea formulată de Ministerul Public, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății, din infracțiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 18.12.2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, fiind audiat în calitate de martor, la data de 31.10.2016, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2015 (dosar care îi privește pe inculpații B., C., D. și alții, format urmare a rechizitoriului nr. x al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov), în depoziția luată sub jurământ, inculpatul A. a făcut declarații necorespunzătoare adevărului și nu a spus tot ce știe în legătură cu fapte și împrejurări esențiale ale cauzei, asupra cărora a fost întrebat, care se referă la participația penală a inculpatului B. (care a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici de la Direcția Silvică Bacău și O.C.P.I. Bacău, în scopul de a-i determina să-și încalce atribuțiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna), prin care a contrazis și aspectele învederate în faza de urmărire penală (în declarația dată în calitate de martor la data de 15.01.2015), respectiv, cu privire la împrejurările în care s-a desfășurat întâlnirea lui B. la Slănic Moldova, în locuința primarului E., în luna ianuarie 2013, cu reprezentanții Direcției Silvice Bacău și O.C.P.I Bacău și cu D., precum și cu privire la modul de audiere și consemnare a declarațiilor date ca martor în faza de urmărire penală, declarând necorespunzător adevărului următoarele:

- că a ajuns la Slănic Moldova pentru că își căuta cazare, dorind să sărbătorească Paștele împreună cu F.,

- că a fost singur la primarul G., care îi este prieten și la care merge întotdeauna când ajunge în Slănic,

- că acasă la primar era o petrecere, iar F. era acolo împreună cu B.,

- că la prima întâlnire la primar a fost împreună cu F. și B., fiind invitat să vadă vila din centrul Slănicului la care urmau să facă Paștele,

- că deși F. i-a cerut, într-adevăr, să stabilească o întâlnire a lui B. cu primarul, el nu a asistat la discuții,

- că cei doi căutau doar o firmă de topometrie în zonă,

- că nu știe dacă B. i-a cerut lui G. să organizeze o întâlnire la care să participe oameni de la Direcția Silvică Bacău și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, că nu a fost de față la o asemenea discuție,

- că nu știe cine i-a convocat pe directorul Direcției Silvice Bacău, H. și nici pe directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, I.,

- că cea de-a doua întâlnire a fost o petrecere, la care a participat foarte multă lume, și la care el s-a dus pentru că era la prietenul său acasă,

- că știa că va veni și B., întrucât F. i-a spus că au o întâlnire la Slănic cu primarul G. pentru a stabili detalii legate de firma de topometrie,

- că la prima întâlnire au discutat despre vila pe care trebuia să o închirieze pentru a petrece Paștele,

- că nu știe dacă, la a doua întâlnire, au fost prezente persoane implicate în punerea în aplicare a hotărârii judecătorești;

- că le-a spus anchetatorilor că nu cunoaște nimic pentru că, la întâlnirea de la Slănic Moldova, el a jucat table și a fost la grătar,

- că, drept urmare, au început apropouri că nu o să mai ajungă la înmormântare și o să fie "băgat" la grup infracțional, i s-a dat timp de gândire și a fost pus sub presiune,

- că în finalul declarației a trebuit să găsească un cuvânt, cuvântul "parcă", pentru a nu i se interpreta cuvintele,

- că a negociat ore întregi cu procurorul acest cuvânt,

- că i s-a spus ce se dorește să declare și asta a declarat, că nu știe ce înseamnă O.C.P.I,

- că s-a simțit amenințat când a dat declarația la D.N.A, întrucât erau 7 persoane prezente la audiere, polițiști sau procurori, și nu a văzut să se fi aflat acolo și vreun avocat, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut, de asemenea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 31.10.2016, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2015 (la care s-a făcut anterior referire), inculpatul A. a făcut aceste afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știe în legătură cu împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat (detaliate mai sus), urmărind, prin aceasta, să îngreuneze cercetările ce se desfășoară în cauză împotriva inculpatului B. și să împiedice tragerea acestuia la răspundere penală pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, respectiv aderare la un grup infracțional organizat, trafic de influență și spălare de bani, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpatului A., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 127 din data de 26 februarie 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile specifice fazei de filtru de legalitate, formulate de inculpatul A., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin rechizitoriul nr. x/2017 emis la data de 18.12.2017 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

În esență, excepțiile formulate de inculpatul A. au vizat nelegalitatea sesizării instanței, sub aspectul conținutului actului procedural de sesizare (care nu ar descrie adecvat faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată) și nelegalitatea administrării probelor, respectiv a declarațiilor martorului J. din datele de 07.11.2017 și 10.11.2017 și ale martorei K. din data de 15.11.2017.

Cu privire la declarația martorului J. din data de 07.11.2017 și declarația martorei K. din data de 15.11.2017, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, a constatat că aceste două depoziții nu se integrează bazei probatorii a faptelor ce fac obiectul judecății, reprezentând probe în lămurirea circumstanțelor audierii ca martor a altei persoane, L., față de care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat. Restul excepțiilor au fost apreciate neîntemeiate, argumentele avute în vedere fiind expuse detaliat în încheierea pronunțată la finalul fazei de cameră preliminară.

Încheierea nr. 127 din data de 26 februarie 2018 a rămas definitivă prin încheierea nr. 20/C din 30 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația inculpatului A.

În cursul judecății, după prezentarea în ședință publică a actului de sesizare, la primul termen de judecată, 15 iunie 2018, inculpatul A. a precizat că nu recunoaște acuzațiile care i se aduc în cauză și dorește ca judecata să se facă potrivit procedurii obișnuite. La același termen de judecată, inculpatul și-a manifestat opțiunea de a nu da declarație, rezervându-și, însă, dreptul de a formula declarații, eventual, la finalul procesului. Cu toate acestea, la ultimul termen de judecată, din data de 29 mai 2019, inculpatul A. s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Pe parcursul cercetării judecătorești, Înalta Curte a procedat la administrarea probatoriului testimonial, fiind ascultați nemijlocit martorii indicați în cuprinsul rechizitoriului, respectiv: I., M., N., H., O. și J.

De asemenea, la solicitarea inculpatului A., a fost încuviințată și administrată proba testimonială, fiind ascultați martorii noi, respectiv: P. și Q.

În ședința din data de 18 aprilie 2019, martorul nou propus de inculpatul A., B., a cărei audiere a fost încuviințată prin încheierea din 14 septembrie 2018, s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Ca urmare, prin încheierea de la aceeași dată, în raport de manifestarea de voință anterior menționată, Înalta Curte, luând în considerare atât dispozițiile art. 118 C. proc. pen., cât și garanțiile implicite ce decurg din prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, notând calitatea martorului B. de inculpat într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți, în faza de soluționare a apelului și legătura indisolubilă și incontestabilă între împrejurările ce ar fi putut fi evidențiate în prezenta cauză și împrejurările a căror lămurire urmează a fi realizată de către instanța investită cu soluționarea apelului, a constatat că acesta nu are obligația de a formula declarație în prezenta cauză, ca o garanție a dreptului martorului de a nu se autoincrimina.

Totodată, în fața instanței de fond a mai fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând coroborat întregul ansamblu probator administrat în cauza de față, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 20.01.2015 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului B. pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în sarcina acestuia reținându-se, în esență, că în luna noiembrie 2012 ar fi aderat la grupul constituit din coinculpații C., D., Q. și R., în scopul de a săvârși infracțiuni de corupție în legătură cu punerea în executare a Deciziei civile nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 43.227 ha teren forestier. Totodată, s-a reținut că inculpatul B. ar fi pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici ai Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului Bacău, R.N.P Romsilva - Direcția Silvică Bacău și O.C.P.I Bacău, cu scopul de a-i determina să urgenteze și să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, iar pentru a disimula proveniența banilor pretinși în schimbul traficului de influență promis, a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012, în baza căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix, iar suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate pentru terenul forestier respectiv.

Pe parcursul urmăririi penale efectuate în cauza nr. x/P/2012, inculpatul A. a fost ascultat ca martor, la data de 15.01.2015, cu privire la relația avută cu numiții B., M., N., Q., R., D., "în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/2012 a Tribunalului Covasna privind domeniul S." și "întâlnirea de la Slănic Moldova".

Instanța de fond a reținut că declarația dată ca martor la 15.01.2015, în Dosarul nr. x/2012, cuprinde precizările inculpatului A. sub aspectul a trei chestiuni de interes în speța de față, ce pot fi sintetizate astfel:

- relațiile avute cu persoanele menționate supra și contextul deplasării inițiale a unora dintre acestea în localitatea Slănic Moldova, la începutul anului 2013;

- participanții la prima întâlnire desfășurată la locuința primarului localității, martorul N., și scopul acestei prime interacțiuni;

- participanții la cea de-a doua întâlnire desfășurată în aceeași locație, natura și scopul întâlnirii.

Subsecvent înregistrării rechizitoriului nr. x pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2015 și parcurgerii fazei de cameră preliminară, în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, inculpatul A. a fost reascultat în calitate de martor, declarația sa din data de 31.10.2016 fiind considerată de acuzare contrară adevărului și reprezentând baza faptică a acuzațiilor penale formulate în prezenta cauză.

În cuprinsul acestei declarații date în cursul judecății, inculpatul A. a susținut, referitor la prima chestiune factuală de interes în speță, că primarul localității Slănic Moldova era prietenul său și atunci când mergea în această localitate, trecea pe la el. A admis că "Este reală declarația de la urmărire penală, în care am arătat că F. m-a rugat să vorbesc cu G. și să le stabilesc o întâlnire lui Dan și lui B. cu primarul" și a precizat, totodată, cu referire la motivul aflării sale în localitatea Slănic Moldova, "Am ajuns la Slănic pentru că eu și F. căutam o vilă să facem Paștele împreună."

Sub aspectul primei întâlniri desfășurate, la începutul anului 2013, în locuința lui N., inculpatul A. a declarat, la 31.10.2016, că "La prima întâlnire am fost cu F. și B., fiind invitat să văd vila din centrul Slănicului la care urma să facem Paștele. (...) La această primă întâlnire nu am fost de față. Am fost acolo, dar nu am stat la discuții. Cred că s-a discutat despre o firmă de topometrie. Căutau în zonă o firmă de topometrie. Nu știu dacă B. i-a cerut lui G. să organizeze o întâlnire la care să participe oameni de la Direcția Silvică Bacău și de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Nu am fost de față la o asemenea discuție."

Interogat cu privire la afirmațiile făcute în faza de urmărire penală sub acest aspect, inculpatul A. a susținut că i "s-a spus ce se dorește" să declare, cuvântul parcă din enunțul "Din câte rețin, parcă B. i-a cerut lui G. să organizeze o întâlnire ..." fiind consemnat după ce l-a modificat în mod repetat și după ce l-a "căutat ore în șir, pentru a putea pleca de acolo".

De asemenea, inculpatul A. a afirmat că "La prima întâlnire am discutat despre vila pe care trebuia să o închiriem pentru a face Paștele acolo și ce am înțeles că discutau despre acea firmă, să caute o firmă de măsurători, de topometrie. Nu-mi aduc aminte nimic care poate fi relevant".

Referitor la cea de-a doua întâlnire desfășurată la locuința numitului N., inculpatul A. a susținut, la data de 31.10.2016, că "Am fost singur la primar, eram cu o prietenă de-a mea. Ulterior, în zonă era F., prietenul meu. F. era împreună cu avocatul B. și cu alte persoane pe care nu le pot menționa. Era o petrecere la primar acasă. (...) Seara, târziu, la acea de-a doua întâlnire, știu că a venit D.. Erau foarte mulți oameni în seara aceea. Nu știu cine i-a convocat pe directorul Direcției Silvice Bacău, H., și nici pe directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, I. La urmărire penală, referitor la răspunsul dat la aceeași întrebare, bănuiesc că nici nu puteam să dau un răspuns pentru că nu știam pe nimeni în afară de primarul din Slănic care putea să-i cheme pe aceștia."

Cu referire la aceeași întâlnire, inculpatul A. a mai susținut că "Cea de-a doua întâlnire era o petrecere. La petrecere participase foarte multă lume. (...) Nu am făcut cunoștință cu nimeni, nu m-a interesat. M-am dus la acea întâlnire pentru că eram acolo, eram la prietenul meu acasă. (...) Vorbisem cu F. și știam că va veni în zonă cu B.. F. mi-a spus că au o întâlnire la Slănic cu primarul G. pentru a stabili detalii legate de firma de topometrie."

În declarația din data de 31.10.2016, inculpatul A. a susținut, de asemenea, că în contextul ascultării sale de către procuror, s-a recurs la mijloace de presiune de tipul unor sugestii că nu va mai ajunge la o înmormântare, va fi cercetat pentru grup infracțional, audierea sa realizându-se în prezența a șapte persoane, fără a rezulta că vreuna din ele are calitatea de avocat.

Toate susținerile detaliate în precedent, făcute cu ocazia ascultării inculpatului în calitate de martor, la data de 31.10.2016, au fost caracterizate prin rechizitoriu ca fiind necorespunzătoare adevărului, menite a îngreuna cercetările și a împiedica tragerea la răspundere penală a numitului B. în cauza nr. x/2015. Totodată, instanța de fond a reținut că, în acest dosar, prin Sentința penală nr. 286/09.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus achitarea inculpatului B., în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Înalta Curte a apreciat necesar să evalueze probatoriul administrat printr-o raportare corespunzătoare la cele trei împrejurări esențiale circumscrise obiectului judecății și sub aspectul cărora s-a reținut că inculpatul A. ar fi făcut declarații necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis să spună tot ceea ce știe. În acest scop, al determinării în mod obiectiv a caracterului "mincinos" al susținerilor inculpatului, a analizat măsura în care împrejurările factuale menționate în declarația incriminată au suport probator în restul dovezilor administrate.

În acest sens, s-a arătat că finalitatea demersului instanței supreme este strict limitată la cenzurarea acuzațiilor privind caracterul pretins mincinos al afirmațiilor inculpatului A. referitoare la chestiuni punctuale deduse judecății, enumerate limitativ în rechizitoriu, și anume prezența inculpatului la cele două întâlniri desfășurate în locuința martorului N., relațiile sale cu unii dintre participanții la aceste întâlniri și scopul sau natura discuțiilor la care se pretinde că a asistat.

Cu privire la relațiile de prietenie existente între inculpatul A. și persoanele ascultate în cauza nr. x/2012 fie în calitate de inculpați, fie de martori, precum și contextul deplasării inițiale a acestora în localitatea Slănic Moldova, la începutul anului 2013 (context marcat atât de interesul numitului B. de a stabili un contact direct cu primarul localității, cât și de motivații personale) s-a apreciat că acestea rezultă din analiza coroborată a probatoriului testimonial, care confirmă declarațiile inculpatului A. referitoare la existența unor relații de prietenie sau, după caz, de amiciție cu numiții N., M. și B., precum și împrejurarea că scopul participării acestora din urmă la întâlnirea desfășurată în locuința primarului localității Slănic Moldova a fost acela de a facilita contacte viitoare cu persoane potențial implicate în procedura de punere în executare a Deciziei civile nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna.

Pentru clarificarea acestor împrejurări, s-au apreciat a fi relevante declarațiile participanților direcți la întâlnirea supusă analizei, respectiv inculpatul A. și martorii N. și M., numitul B. nefiind ascultat în cauza de față, pentru argumentele expuse în încheierea din data de 18.04.2019 și evidențiate în considerentele prezentei sentințe.

În declarația dată în faza de urmărire penală a prezentei cauze, la data de 25.09.2017, martorul N. a arătat că îl cunoaște pe A. din anul 1990, sunt prieteni de familie, însă se întâlnesc rar, numai atunci când inculpatul sosește în zonă.

Cu referire la contextul în care a avut loc prima întâlnire din luna ianuarie 2013, martorul a arătat că a fost contactat de A., care i-a spus că este în zonă "cu treburi", martorul invitându-l să ia masa împreună. Inculpatul a acceptat, informându-l, însă, că se află alături de alte două persoane și, la invitația expresă a martorului, toți trei s-au deplasat la locuința sa.

N. a precizat că cele două persoane care îl însoțeau pe inculpatul A. erau B. și M. (indicat în declarație ca fiind un șofer pe nume "T.") care i-au comunicat, cu acea ocazie, că se află în zonă "întrucât cabinetul domnului B. îl reprezintă pe D. care are o hotărâre definitivă de retrocedare" și l-au întrebat dacă știe "o firmă serioasă de cadastru care să aibă discuții cu împuternicitul legal al domnului D. pentru încheierea unui contract".

Cu referire la afirmația inculpatului privind căutarea în zonă a unei unități de cazare, martorul a precizat că inculpatul A. nu îi cerea sfatul în legătură cu această chestiune, nu venea des în acea regiune și nici nu l-a întrebat despre posibile unități de cazare adecvate petrecerii sărbătorilor .

Intermedierea acestei prime întâlniri de către inculpat, în modalitatea descrisă, rezultă și din declarațiile date de martorul N. în cauza penală inițială, cu nr. x/2015 (x/2012) la datele de 29.09.2016 și 06.01.2015. Vizând, însă, în principal, aspecte factuale imputate inculpatului B. în acea cauză, aceste două declarații nu cuprind detalii lămuritoare pentru împrejurările supuse analizei în speță, confirmând doar rolul de intermediar al inculpatului A. în stabilirea acestei întâlniri și prezența sa, alături de B., la discuțiile purtate în locuința martorului.

Declarația dată în cursul judecării prezentei cauze, la data de 16.01.2019 confirmă, de asemenea, relațiile de prietenie dintre inculpat și martorul N., faptul că cel dintâi l-a contactat telefonic în contextul descris și, la invitația martorului, s-a deplasat la locuința sa alături de B. și o altă persoană, unde au luat masa. Referitor la interesul inculpatului A. de a găsi unități de cazare în zonă, martorul și-a nuanțat susținerile, afirmând că, la acea întâlnire, este posibil ca inculpatul să-l fi întrebat dacă se organizează Paștele în zonă, fără a putea afirma cu certitudine o atare împrejurare.

Aceste ultime afirmații echivoce ale martorului pot fi caracterizate ca fiind reflexia unor aprecieri cu caracter subiectiv, formulate pe fondul relațiilor de prietenie existente între N. și A. și al intervalului mare de timp scurs între prima audiere a martorului, realizată în cauza nr. x/2012, și cea efectuată în speță. În acest interval de timp, ascultarea repetată a martorului N., inclusiv în ședință publică, i-a permis acestuia, în mod inevitabil, să afle și să memoreze, chiar involuntar, informații despre scopul pretins al deplasării inculpatului A. în zona localității Slănic, fiind plauzibil a se considera că, în prezent, martorul nu mai are, în mod obiectiv, posibilitatea să distingă cu certitudine între evenimentele sau informațiile percepute în mod nemijlocit și cele aflate doar mediat, din relatările altor persoane, pe durata procesului.

Din analiza coroborată a declarațiilor date de martori, Înalta Curte a reținut că motivația completă a aflării inculpatului A. în localitatea Slănic Moldova la începutul anului 2013 nu a făcut obiectul unei discuții explicite între inculpat și martorul N., susținerile celui dintâi cu privire la intenția de a sărbători Paștele în zonă antamând, în esență, o chestiune de ordin strict personal, cu totul secundară în economia dosarului nr. x/2015 și care, prin urmare, nu a făcut obiectul probațiunii în acea cauză.

De altfel, în urma unei analize atente a afirmațiilor inculpatului A. sub acest aspect, instanța a apreciat că acesta plasează sub semnul echivocului identitatea persoanelor care au participat la discuțiile despre vila în care se intenționa petrecerea sărbătorii pascale, menționate succint în declarația din data de 31.10.2016, fiind incert dacă era vorba numai despre M. și B. sau și despre martorul N.

În orice caz, având în vedere rolul cu totul secundar al acestei chestiuni în economia discuțiilor de interes în speță, purtate în luna ianuarie 2013, instanța de fond că, și în ipoteza în care i s-ar fi solicitat sugestii privind unități de cazare, martorul N. nu a acordat atenție unei atare solicitări și, prin urmare, nu a memorat un astfel de detaliu.

În declarația dată în faza de urmărire penală a prezentei cauze, la data de 09.11.2017, martorul M. a arătat că se află în relații de amiciție cu B., iar pe A. îl cunoaște de 12 - 13 ani, au o relație de prietenie, caracterizată inclusiv de participarea ambilor la diverse sărbători.

Cu referire la contextul în care a avut loc prima întâlnire din luna ianuarie 2013, martorul a relatat că inculpatul A. i-a comunicat intenția sa de a se deplasa la Slănic Moldova, pentru a-l ruga pe N. să îi recomande o locație unde să petreacă sărbătorile pascale. În acest context, cunoscând interesul lui Q. de a găsi o firmă de topometrie în zonă, martorul l-a rugat pe inculpat să îi solicite primarului să le recomande o firmă în domeniu.

Martorul M. a mai arătat că inculpatul A. l-a contactat telefonic și l-a informat că a găsit o unitate de cazare în Slănic Moldova, solicitându-i să vină în zonă alături de cei care urmau a-i însoți la petrecerea de sărbători. Martorul a acceptat solicitarea și s-a deplasat la Slănic Moldova, unde, după o informare prealabilă și a lui B., s-a întâlnit cu acesta din urmă și cu inculpatul A. la locuința martorului N.

În continuare, instanța a apreciat că aceste împrejurări de fapt sunt confirmate și de declarația dată în cursul judecării prezentei cauze, la data de 28.11.2018, martorul descriind în mod asemănător relațiile existente între el și A., scopul deplasării inițiale a inculpatului la Slănic Moldova (legat de identificarea unei locații pentru a petrece sărbătorile pascale), faptul că martorul i-a solicitat inculpatului să discute cu N. despre firmele de topometrie existente în zonă. Împrejurările evidențiate în această declarație, referitoare la locația pe care ar fi vizionat-o martorul ori la posibila prezență sporadică a altor persoane la întâlnirea din locuința primarului antamează aspecte cu totul secundare în economia cauzei, care nu au făcut obiectul probațiunii pe parcursul procesului și nu se impune a fi analizate detaliat în prezenta sentință.

Înalta Curte a reținut, din analiza coroborată a probelor testimoniale prezentate, că motivația reală și completă a deplasării inculpatului A. în localitatea Slănic Moldova, la începutul lunii ianuarie 2013, nu a făcut obiectul probațiunii în cauza nr. x/2015, ce viza acuzații distincte aduse altor persoane.

Instanța supremă a reținut și că relația de prietenie existentă între A. și martorul N. (de altfel necontestată) a fost factorul determinant al implicării inculpatului în intermedierea întâlnirii desfășurate la locuința primarului localității Slănic Moldova.

Nu în ultimul rând s-a apreciat ca fiind de o relevanță minoră, pentru clarificarea contextului în care a fost stabilită întâlnirea analizată, faptul că inculpatul A. urmărea, concomitent, și identificarea, cu acest prilej, a unei posibile unități de cazare în zonă și nu poate fi caracterizat ca o împrejurare esențială în cauza în care a fost inculpat numitul B.

Cu referire la participanții la prima întâlnire desfășurată, la începutul anului 2013, în locuința martorului N. și scopul acestei prime interacțiuni, s-a arătat că probatoriul testimonial demonstrează prezența la discuții a inculpatului A. alături de numiții M. și B., precum și faptul că unul din subiectele abordate cu această ocazie a fost cel al identificării unei firme locale specializate în efectuarea de lucrări de cadastru.

Așa cum s-a arătat în precedent, inculpatul A. a susținut, în declarația din data de 15.01.2015, că, limitându-se la a asista pasiv la discuțiile purtate cu acea ocazie, a reținut că B. i-a cerut "parcă" lui N. să organizeze o întâlnire cu reprezentanți ai Direcției Silvice Bacău și O.C.P.I, discutând și despre o "firmă de topometrie".

În declarația din data de 31.10.2016, al cărei caracter mincinos i se impută, inculpatul a nuanțat aceste afirmații, admițând posibilitatea de a se fi discutat despre o firmă de topometrie, dar susținând că nu are cunoștință dacă B. i-a solicitat lui N. să organizeze o întâlnire cu reprezentanții instituțiilor menționate, nefiind prezent la o atare discuție.

Ca atare, s-a reținut că probatoriul administrat demonstrează că discuțiile purtate în prezența inculpatului, cu ocazia acestei prime întâlniri, au fost menite a facilita și eventuale contacte ulterioare cu persoane potențial implicate în procedura de punere în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, respectiv societăți specializate în efectuarea unor lucrări de cadastru sau reprezentanți ai unor instituții publice, în acest sens fiind reținute aspectele relatate de martorul N. care a arătat că discuțiile purtate cu această ocazie au avut loc la masă, "împreună", nu a existat o discuție separată cu B., însă nu poate preciza care au fost afirmațiile fiecăruia dintre cei prezenți.

Martorul a relatat că i s-a comunicat, cu această ocazie, că invitații săi se aflau în zonă "întrucât cabinetul domnului B. îl reprezintă pe D. care are o hotărâre definitivă de retrocedare" și l-au întrebat dacă știe "o firmă serioasă de cadastru care să aibă discuții cu împuternicitul legal al domnului D. pentru încheierea unui contract". Martorul a arătat, totodată, că a dat curs solicitării de a recomanda o astfel de firmă și, ca urmare, i s-a cerut să îl contacteze pe reprezentantul societății, O., și să stabilească o întâlnire în săptămâna ce urma.

Totodată, a confirmat că numitul B. l-a întrebat dacă îi poate chema la acea întâlnire pe reprezentanții Direcției Silvice, fără a-și aminti dacă a formulat o solicitare similară și în legătură cu directorul Oficiului de Cadastru.

În declarația dată în cauza penală inițială, cu nr. x/2012, la data de 06.01.2015, martorul N. nu a prezentat detalii privind gradul de implicare efectivă a inculpatului A. în discuțiile purtate la această primă întâlnire, menționând doar că inculpatul a dorit să i-l prezinte pe B., "fiind împreună". A mai arătat că acesta din urmă l-a întrebat dacă îi cunoaște pe directorii Direcției Silvice Bacău și O.C.P.I și i-a solicitat să îi invite la Slănic Moldova la o discuție, deoarece ar vrea să îi cunoască.

Împrejurări asemănătoare rezultă și din declarația din 29.09.2016, în Dosarul nr. x/2015, cu precizarea că, potrivit susținerilor martorului, întâlnirea cu reprezentanții Direcției Silvice fusese stabilită anterior venirii lui B., care nu i-a solicitat expres să îi invite pe cei din urmă, ci s-a limitat la a întreba dacă îi cunoaște, profitând de preconizata întâlnire viitoare pentru a participa și el, în scopul anterior menționat.

Vizând, însă, așa cum s-a arătat în precedent, aspecte factuale imputate exclusiv inculpatului B. în cauza penală inițială, aceste ultime două declarații ale martorului N. nu cuprind detalii lămuritoare sub aspectul gradului real de implicare a inculpatului A. în discuțiile analizate ori atitudinii sale pe durata întâlnirii, astfel încât ele nu servesc în mod efectiv la clarificarea împrejurărilor factuale deduse judecății.

Totodată, Înalta Curte a reamintit că obiectul cauzei este limitat la analiza caracterului corespunzător adevărului al unor afirmații limitativ descrise în rechizitoriu și aparținând exclusiv inculpatului A., astfel că a considerat că, deși o atare analiză implică, în mod indirect, dar inevitabil, și examinarea acțiunilor întreprinse de B. și imputate acestuia din urmă în Dosarul nr. x/2015, o atare examinare nu poate fi, însă, extinsă dincolo de ceea ce este strict și absolut necesar lămuririi acuzațiilor penale formulate în speță, fără riscul de a se nesocoti exigențele art. 371 C. proc. pen.

Soluționarea acțiunii penale exercitate în speță nu ar putea conduce la cenzurarea, nici măcar indirectă, de către instanța învestită în prezenta cauză, a acuzațiilor aduse lui B. sau a pozițiilor exprimate de alți participanți procesuali în cauza distinctă nr. x/2015.

Analizând, în aceste coordonate, și declarația martorului N. dată în cursul judecării prezentei cauze, la data de 16.01.2019, Înalta Curte a reținut că, potrivit susținerilor sale, la întâlnirea avută la începutul anului 2013, discuțiile dintre participanți au durat aproximativ 2 ore, fără ca martorul să poată afirma cert dacă, în acest interval, inculpatul A. a ieșit sau nu din încăperea în care se dialoga.

A susținut, totodată, că B. i-a comunicat date privind existența procesului în care era implicat D. și calitatea sa de reprezentant al celui din urmă, l-a întrebat dacă îi cunoaște pe cei de la cadastru sau Direcția Silvică, iar la răspunsul afirmativ al martorului (care i-a comunicat că ei urma să vină la Slănic Moldova peste câteva zile, "pentru a discuta probleme ale primăriei"), B. a afirmat că va veni și el la acea întâlnire. Totodată, acesta din urmă l-a întrebat pe martorul N. dacă știe "o firmă serioasă de topometrie" și, în contextul răspunsului său afirmativ, a repetat solicitarea de a-l invita și pe reprezentantul acesteia, martorul O., la întâlnirea ce urma a se desfășura în săptămâna următoare.

Declarațiile succesive ale martorului N., astfel sintetizate, demonstrează cu certitudine o împrejurare necontestată, și anume faptul obiectiv al prezenței inculpatului A. la discuțiile purtate la începutul anului 2013, însă nu clarifică în mod cert gradul în care inculpatul s-a implicat activ în derularea acestora sau atenția pe care el a acordat-o, în mod efectiv și continuu, subiectului abordat, în cuprinsul declarațiilor date de martori nu este evidențiat în ce măsură inculpatul a perceput un element de detaliu antamat într-o discuție evident mai amplă - cum este cel referitor la persoana care a avut inițiativa de a-i invita pe reprezentanții Direcției de Cadastru sau O.C.P.I la următoarea reuniune - aceste mijloace de probă nu confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) C. proc. pen., premisa acuzării sub acest aspect. S-au avut în vedere, în acest sens, aspectele relatate de martorii N. și M. a arătat că întâlnirea din locuința primarului localității Slănic Moldova a durat aproximativ 6 - 7 ore, în acest interval observând că N. a stat de vorbă cu B., inculpatul A. fiind și el prezent, însă și-a exprimat îndoiala că acesta din urmă a participat la discuții ("A. era și el prezent, dar nu cred că a participat efectiv la discuții"). Martorul nu a auzit să se fi discutat despre firma de topometrie, nici despre reprezentanții Direcției Silvice sau ai O.C.P.I, poziția sa procesuală sub acest aspect sugerând fie posibila purtare separată a acestor discuții, fie dezinteresul martorului pentru subiectul abordat.

Din analiza coroborată a declarațiilor astfel sintetizate, Înalta Curte a apreciat că, în opinia acuzării, prezența necontestată a inculpatului A. la această întâlnire inițială, în proximitatea celorlalți participanți, dă naștere unui prezumții că el a avut posibilitatea de a cunoaște subiectul discuțiilor și de a percepe nemijlocit, cel puțin în parte, conținutul acestora.

În acest context, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul nu a negat, în declarația incriminată, că ar fi auzit unele dintre discuțiile purtate cu privire la firma de topometrie pe care o căuta în zonă B., atitudinea sa de negare vizând, așa cum s-a reținut și prin rechizitoriu, numai existența unei solicitări exprese adresate martorului N. de către cel din urmă, în vederea organizării unei întâlniri la care să participe reprezentanții Direcției Silvice Bacău și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Sub acest ultim aspect, inculpatul A. a susținut că "nu știe" dacă s-a formulat o atare solicitare, nefiind de față la o asemenea discuție, afirmații apreciate de acuzare ca fiind contrare celor făcute la data de 15.01.2015 și restului probatoriului.

Înalta Curte a apreciat, însă, că întinderea și conținutul complet al informațiilor pe care le-a perceput inculpatul A., în mod real, în discuția purtată la începutul anului 2013, nu au fost stabilite cu certitudinea impusă de exigențele art. 103 alin. (2) C. proc. pen., probele testimoniale nefiind susceptibile a lămuri aceste împrejurări, dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar declarația inițială a inculpatului, din 15.01.2015, fiind lapidară și echivocă sub acest aspect.

S-a mai reținut și că acuzațiile aduse se întemeiază, în mod exclusiv, pe prezumția de fapt că, fiind prezent la discuțiile purtate, inculpatul A. cunoaște integral conținutul acestora, care, așa cum s-a subliniat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, operează în orice sistem de drept, iar Convenția nu le interzice în principiu. Cu toate acestea, este necesar ca, în procesul penal, statele părți să recurgă la prezumții de fapt sau de drept în limite rezonabile, luând în considerare miza procesului și cu respectarea dreptului la apărare. În orice caz, recurgerea la prezumții de fapt trebuie să păstreze un raport de proporționalitate rezonabilă cu scopul legitim urmărit (cauza Salabiaku c. Franței, 10519/83, hotărârea din 07.10.1988, Västberga Taxi Aktiebolag and Vulic c. Suediei, 36985/97, hotărârea din 21.05.2003)

Din această perspectivă, instanța de fond a apreciat că prezența fizică a inculpatului A. în locația în care B. l-a interpelat pe martorul N. cu privire la posibila întâlnire ulterioară cu reprezentanții unor firme de cadastru sau ai unor instituții publice nu fundamentează, în mod automat și prin ea însăși, concluzia că el a perceput, integral și cu acuratețe, întregul dialog dintre cei doi. Probatoriul testimonial a confirmat că, la întâlnirea de la sfârșitul lunii ianuarie 2013, discuțiile s-au purtat timp de aproximativ 2 ore, interval în care nu s-a demonstrat că inculpatul ar fi intervenit în mod direct în dialogul dintre B. și N. sau ar fi asistat, atent și concentrat, la întreaga succesiune a afirmațiilor făcute.

Totodată, nu s-a relevat nici momentul exact în care, în dinamica acestei întâlniri, B. ar fi adresat martorului N. solicitarea de a-i invita la o următoare întâlnire pe reprezentanții Direcției Silvice sau Oficiului de Cadastru.

În continuare, instanța a apreciat că la aceste particularități obiective ale întâlnirii analizate se adaugă factori subiectivi care influențează, în mod inevitabil, întinderea și acuratețea informațiilor percepute în mod direct de inculpat cu acea ocazie, cum ar fi calitățile sale psiho-intelectuale, interesul pe care îl prezenta în mod concret subiectul abordat, gradul de atenție acordat efectiv discuțiilor purtate în acel context particular, capacitatea de a identifica informațiile esențiale transmise de participanții la discuții și capacitatea sa de memorare. Valorificați în dinamica derulării întâlnirii în condițiile obiective prezentate, acești factori dau naștere unei incertitudini semnificative cu privire la faptul că inculpatul a perceput, în mod nemijlocit și neechivoc, afirmațiile punctuale ale tuturor participanților la discuții.

Înalta Curte a observat că poziția inculpatului sub aspectul pretinsei solicitări adresate de B. martorului N. nu diferă semnificativ de cea a martorului M. care, deși prezent la întâlnire, nu a perceput nici el dacă și în ce împrejurări s-a formulat o atare solicitare.

Cu referire la participanții la cea de-a doua întâlnire desfășurată, la data de 7 februarie 2013, în locuința martorului N. și natura ori scopul discuțiilor purtate cu această ocazie, instanța de fond a arătat că probatoriul testimonial și înregistrările audio-video demonstrează, și în acest caz, prezența inculpatului A., alături de numiții N., M., B., O., I., H., P., Q., D. și U., precum și faptul că subiectul principal abordat a fost acela al identificării în teren a suprafeței ce făcea obiectul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, în baza Deciziei civile nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna.

De asemenea, că inculpatului A. i s-a imputat caracterul necorespunzător adevărului al afirmațiilor privind necunoașterea persoanei care i-a convocat la întâlnire pe directorii Direcției Silvice Bacău și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară sau a prezenței, la același eveniment, a unor funcționari implicați în punerea în executare a deciziei civile. Se circumscriu, de asemenea, acuzațiilor penale aduse inculpatului și afirmațiile acestuia privind caracterul de petrecere al acestei întâlniri, motivația prezenței sale în locație ("M-am dus la acea întâlnire pentru că eram acolo, eram la prietenul meu acasă") și subiectul abordat ("F. mi-a spus că au o întâlnire la Slănic cu primarul G. pentru a stabili detalii legate de firma de topometrie").

Instanța a arătat că, din evaluarea probatoriului administrat, a rezultat că subiectul central al discuțiilor purtate la 07.02.2013 - abordat, de altfel, imediat după sosirea numitului D. - a fost acela al punerii în executare a deciziei Tribunalului Covasna și al dificultății de identificare în teren a suprafeței menționate în hotărârea judecătorească, iar poziționarea participanților la masa la care s-au purtat discuțiile s-a apreciat a fi relevantă, atât pentru stabilirea identității celor potențial interesați de subiect, cât și a posibilității obiective a acestora de a percepe, în mod nemijlocit, conținutul integral al afirmațiilor celorlalți participanți, inculpatul A. fiind poziționat marginal față de D., alături de P. și M., niciuna dintre aceste trei persoane neavând vreo intervenție proprie pe durata discuțiilor ce au făcut obiectul întâlnirii înregistrate ambiental, poziționarea fiind confirmată de declarațiile martorilor I., H. și O.

Din analiza coroborată a declarațiilor martorilor antemenționați, Înalta Curte a observat că, la întâlnirea din data de 07.02.2013, rolul inculpatului A. a fost unul marginal, reflectat atât în poziția ocupată de acesta la masa la care s-au purtat discuțiile, cât și în absența oricărei implicări directe în dialogul purtat între D., B. și alte persoane prezente.

Cu privire la caracterizarea de către inculpat a întâlnirii respective ca fiind o petrecere s-a reținut că se reflectă o apreciere esențial subiectivă, care privită în contextul necesar al restului afirmațiilor făcute, nu conferă, eo ipso, caracter mincinos afirmațiilor inculpatului.

În ceea ce privește segmentul final al acuzațiilor aduse inculpatului A., referitoare la caracterul necorespunzător adevărului al susținerilor privind pretinsele presiuni exercitate asupra sa cu ocazia luării declarației din data de 15.01.2015, negocierea timp de "ore" întregi cu procurorul a cuvântului "parcă", perceperea ca o amenințare a prezenței, la locul ascultării sale, a unui număr de 7 persoane, procurori sau polițiști, Înalta Curte a constatat că aceste susțineri ale inculpatului reflectă, pe de o parte, o percepere distorsionată a unor împrejurări parțial reale (prezența sporadică a altor persoane la audiere, finalitatea afirmațiilor făcute de procuror cu ocazia utilizării procedeului probatoriu), și, pe de altă parte, o denaturare vădită a realității (pretinsa negociere timp de câteva ore a unui cuvânt consemnat în declarație).

În acest sens, s-a avut în vedere și procesul-verbal din data de 19.09.2017 și copia registrului de acces în sediul D.N.A aferent lunii ianuarie 2015 care demonstrează că inculpatul a fost prezent în unitatea de parchet în intervalul orar 09:42 - 11:01, confirmându-se, astfel, și mențiunile regăsite în declarația din 15.01.2015, conform art. 110 alin. (1) din C. proc. pen., privind realizarea audierii între orele 10:00 și 11:00.

În același sens s-a reținut declarația martorului J. - apărător ales al numiților C. și V. în cauza nr. x/2012 -care a relatat, în faza de urmărire penală (declarația din data de 10.11.2017), că ascultarea inculpatului ca martor a durat maxim o oră, "poate chiar 45 de minute", pe durata acesteia atmosfera fiind una relaxată, martorul negând că inculpatul A. ar fi fost supus vreunei forme de presiune sau amenințare ori că i s-ar fi sugerat răspunsurile la întrebările adresate, aspecte confirmate și cu ocazia ascultării sale în faza de cercetare judecătorească.

Asupra încadrării juridice, instanța de fond a reținut următoarele:

În contextul probatoriilor analizate anterior, Înalta Curte a reținut că declarația dată de inculpatul A. în calitate de martor, la data de 31.10.2016, a fost caracterizată de acuzare ca realizând conținutul constitutiv al unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului ideal între infracțiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Ulterior întocmirii actului de sesizare, problematica corectei încadrări juridice a faptei unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată a fost tranșată prin Decizia nr. 1/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 187 din data de 08.03.2019, prin care instanța supremă a stabilit cu caracter obligatoriu că fapta astfel comisă întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

S-a expus că dezlegarea dată prin decizia antereferită problematicii corectei încadrări juridice a faptelor de genul celei imputate inculpatului A. are caracter obligatoriu pentru instanțe, de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit dispozițiilor art. 474 alin. (4) din C. proc. pen., astfel că instanța supremă a apreciat că aceasta înseamnă că fapta imputată inculpatului nu se mai impune a fi analizată detaliat prin raportare la cerințele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, incriminată de art. 269 alin. (1) C. pen., ci numai la cele proprii conținutului legal al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

Contrar opiniei Ministerului Public, Înalta Curte a apreciat, însă, că rezolvarea problemei de drept regăsită în Decizia nr. 1/2019 a Înaltei Curți nu impune, în mod automat, și schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății în speță, dintr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului ideal între infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) din C. pen. și art. 269 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea unică de mărturie mincinoasă, deoarece obiectul judecății include două presupuse infracțiuni concurente, descrise explicit în rechizitoriul întocmit anterior pronunțării deciziei instanței supreme, astfel că o justă și integrală soluționare a cauzei penale impune pronunțarea unei soluții adecvate pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății.

S-a arătat că decizia de recurs în interesul legii dezleagă problematica raportului dintre mărturia mincinoasă și favorizarea făptuitorului, prin sublinierea relației de subsidiaritate ce există între incriminarea specială (art. 273 din C. pen.) și incriminarea generală (art. 269 din C. pen.) și exclude, pe cale de consecință, eventuala reținere concomitentă a celor două infracțiuni în cazul faptelor unice de genul celei imputate în speță. O atare dezlegare conduce la concluzia că nu este întrunită o cerință de tipicitate proprie infracțiunii de favorizarea făptuitorului - și anume inexistența altei norme de incriminare care să sancționeze penal acea formă particulară de ajutor, devenind, astfel, incident, impedimentul la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Considerentele anterior expuse au doar o valoare de principiu, de vreme ce, astfel cum se va demonstra în continuare, același impediment la exercitarea acțiunii penale este incident și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, ale cărei cerințe de tipicitate vor fi analizate în cele ce succed.

În contextul celor expuse, instanța supremă a reținut că, în cauză, inculpatului A. i se impută acțiunea de a face afirmații pretins mincinoase negative (în sensul în care a pretins că nu cunoaște aspecte privind inițiativa și rolul numitului B. în organizarea întâlnirii din 07.02.2013, în locuința martorului N.) sau denaturate (prin alterarea adevărului referitor la motivul deplasării sale în localitatea Slănic Moldova, la începutul anului 2013, la participanții și conținutul discuțiilor purtate cu acea ocazie, dar și la scopul și natura întâlnirii din 07.02.2013).

În mod corelativ, inculpatului A. i se impută și omisiunea de a spune tot ce știe cu privire la inițiativa și rolul numitului B. în organizarea întâlnirii anterior menționate, aspecte apreciate esențiale pentru stabilirea participației penale a acestuia din urmă la faptele de care era acuzat.

Înalta Curte a constatat că afirmațiile imputate inculpatului A. ca fiind mincinoase nu realizează cerințele de tipicitate proprii infracțiunii de mărturie mincinoasă, fie din perspectiva lipsei caracterului esențial al împrejurărilor vizate de aceste afirmații, fie a lipsei caracterului mincinos al afirmațiilor, în înțelesul art. 273 din C. pen.

Astfel, instanța de fond a constatat că nu constituiau împrejurări esențiale în cauza nr. x/2012 elementele circumscrise exclusiv naturii relațiilor dintre inculpatul A. și martorul N.