ÎCCJ, Decizia nr. 201/2020

Asupra cauzei de față de față, constată următoarele:

I. Actul de sesizare

Prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 27.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut, în esență că, faptele reținute în sarcina inculpatei A. au făcut inițial obiectul dosarului nr. x/2017 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, reunit apoi, prin ordonanța din data de 14.09.2017, la Dosarul nr. x/2017, având în vedere că erau cercetate aceleași infracțiuni, respectiv favorizarea făptuitorului și mărturie mincinoasă comise de martorii audiați de instanță în legătură cu infracțiunile pentru care B. a fost trimis în judecată, iar reunirea se impunea pentru o mai bună înfăptuire a justiției.

Dosarul nr. x/2017 a fost constituit la data de 08.05.2017, urmare a sesizării din oficiu a procurorului din cadrul secției Judiciare Penale a Direcției Naționale Anticorupție, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen. și mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. de către numita A., martor în Dosarul nr. x/2012, cu privire la faptele reținute în sarcina lui B.

Din cuprinsul sesizării a mai rezultat faptul că la data de 25.04.2017, în ședința de judecată desfășurată la Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar penal nr. x/2015 (privind pe inculpații B., C., D. și alții, dosar format urmare a rechizitoriului din Dosarul nr. x/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov), A. a fost audiată în calitate de martor, iar sub prestare de jurământ a făcut afirmații mincinoase, de natură a îngreuna tragerea la răspunderea penală a inculpatului B.

Parchetul a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 20.01.2015 al Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului B. pentru comiterea infracțiunilor de: aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în sarcina acestuia reținându-se, în esență, că în luna noiembrie 2012 a aderat la grupul constituit din inculpații C., D., E. și F. în scopul de a săvârși infracțiuni de corupție în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 43.227 ha teren forestier; a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici ai Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului Bacău, RNP Romsilva - Direcției Silvice Bacău și OCPI Bacău cu scopul de a-i determina să urgenteze și să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, iar pentru a disimula proveniența banilor pretinși în schimbul traficului de influență promis a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012, potrivit căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix și suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate pentru terenul forestier respectiv.

Pentru stabilirea stării de fapt, în rechizitoriu a fost reținută ca probă și declarația martorei A., audiată în faza de urmărire penală în data de 16.01.2015, la consemnarea declarației asistând și doi avocați, apărători aleși ai unora dintre inculpații din dosar, respectiv avocatul inculpatului B. și avocatul inculpatului C.

Astfel, referitor la fictivitatea contractul de asistență juridică, la faptul că disimulează traficul de influență săvârșit de B., în rechizitoriul nr. x/2012 s-a reținut expres că martora A. a declarat că onorariul a fost stabilit în prealabil de B., acesteia solicitându-i să facă doar un calcul matematic și să semneze contractul de asistență juridică.

Ulterior, în faza de judecată, audiată în aceeași calitate de martor, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradicție cu restul materialului probatoriu administrat, A. a făcut afirmații mincinoase, contrare celor declarate în faza de urmărire penală, ceea ce a determinat sesizarea din oficiu a procurorului de ședință.

În cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a reținut că afirmațiile martorei A. se referă la elemente ce vizează participația penală a inculpatului B., care, după ce a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici de la Direcția Silvică Bacău și OCPI Bacău în scopul de a-i determina să-și încalce atribuțiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, pentru disimularea provenienței acestei sume pretinsă pentru traficul de influență promis, a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 potrivit căruia, banii ar reprezenta onorariu, respectiv suma de 2.000.000 euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix și suma de 500.000 euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlului de proprietar.

Pentru a-și justifica retractarea declarațiilor din faza de urmărire penală, A. a pretins în fața instanței că respectivele declarații au fost date așa cum a dorit procurorul și urmare a presiunilor exercitate de acesta, afirmații mincinoase, contrazise de procesele-verbale de consemnare a declarațiilor din faza de urmărire penală, semnate fără obiecțiuni, dar și de avocații care au asistat la respectivele audieri, precum și de probele administrate în Dosarul nr. x/2012, care au confirmat starea de fapt relatată în aceste declarații.

În ceea ce o privește pe A., s-a arătat în rechizitoriu, că în declarația dată în calitate de inculpat la data de 12.12.2017, a relatat că retractează pasajele din declarația pe care a dat-o ca martor la Înalta Curte de Casație și Justiție, care au fost reținute în prezentul dosar în sarcina sa ca mincinoase, atât cele privind încheierea contractului de asistență juridică între SCA B. și asociații și D., cât și cele privind audierea sa la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov în Dosarul nr. x/2012, precizând expres că nu a fost amenințată de polițistul care a audiat-o sau de către procuror, că nu i s-a spus sau impus ce să declare și că doar a perceput o stare de tensiune dată fiind durata procedurii și faptul că nu era familiară cu aceasta.

Fiind audiată la cererea sa, la data de 07.02.2018, de Înalta Curte de Casație și Justiție, în același dosar, de asemenea în calitate de martor, inculpata A. a declarat că înțelege să-și retragă declarația pe care a dat-o ca martor în data de 25.04.2017, dar această susținere s-a dovedit doar formală, în condițiile în care în cuprinsul declarației a menținut practic declarația anterioară, afirmații mincinoase prin care a urmărit favorizarea lui B.

S-a mai prezentat că, în esență, prin rechizitoriul nr. x/2012 s-a dispus trimiterea în judecată, între alții, a inculpatului B. pentru comiterea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în luna noiembrie 2012 a aderat la grupul constituit din inculpații C., D., E. și F., în scopul de a săvârși infracțiuni de corupție în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 43.227 ha teren forestier ce a aparținut fostului G.; trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în noiembrie 2012, a pretins de la inculpații E. și F. suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici ai Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului Bacău, RNP Romsilva - Direcției Silvice Bacău și OCPI Bacău cu scopul de a-i determina fie să urgenteze, fie să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu (ex. să nu exercite acțiuni în justiție) privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 43.227 ha teren forestier ce a aparținut fostului G.; spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că pentru a disimula adevărata proveniență a sumei de 2.500.000 euro rezultând din săvârșirea infracțiunii de trafic de influență a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012, potrivit căruia suma de 2.000.000 de euro urma a fi plătită cu titlu de onorariu fix și suma de 500.000 de euro cu titlu de onorariu de succes la data predării titlurilor de proprietate; trafic de influență, prevăzut de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în aprilie 2013 i-a pretins inculpatului D. suma de 3.000.000 de euro pentru a obține cu ajutorul influenței sale asupra funcționarilor publici ai Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului Bacău, RNP Romsilva - Direcției Silvice Bacău și OCPI Bacău punerea în posesie a unui lot de aproximativ 6.000 de ha de pădure din cele 43.227 ha teren.

În legătură cu aceste infracțiuni, prin rechizitoriu s-a reținut că pentru punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna (pentru care judecătorul H. a fost, de asemenea, trimis în judecată pentru luare de mită și abuz în serviciu) în favoarea lui D. (operațiune care ar fi durat ani de zile în condițiile în care pentru cele 43.227 ha de teren forestier asupra căreia s-a dispus reconstituirea instanța nu a dispus efectuarea unei expertize pentru identificarea și măsurarea suprafețelor de teren, făcându-se doar o trimitere imprecisă, la denumiri de "moșii" specifice anului 1872), acesta a acționat împreună cu avocatul său, C., pentru a se efectua o cât mai rapidă punere în punere în posesie și eliberare a titlului de proprietate prin coruperea funcționarilor publici implicați (prin rechizitoriul din data de 20.01.2015 atât D., cât și C. au fost trimiși în judecată pentru constituire a unui grup infracțional organizat, cumpărare de influență, instigare la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, cu consecințe deosebit de grave).

În data de 11 octombrie 2012, la sediul I. din București, a avut loc o întâlnire între D., C., E., F., avocatul J., avocata K., L. și M., în urma căreia s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 4105 din 11.10.2012 a BNP N. Prețul trecut în antecontract pentru cele 43.227 ha de teren forestier a fost de 68.000.000 de euro, din care prima tranșă, în valoare de 15.000.000 de euro, trebuia plătită până în data de 05 noiembrie 2012.

Cu acea ocazie, E. și F. s-au angajat în fața lui D. și C. că vor reuși să obțină titlul de proprietate pentru întreaga proprietate de 43.227 de ha. Atât F. cât și E. au invocat faptul că au puterea necesară să intervină pe lângă funcționarii din județul Bacău implicați în procesul punerii în executare a Deciziei nr. 231/2012 a Tribunalului Covasna, acesta fiind de altfel și motivul pentru care C. și D. au acceptat un preț foarte mic față de cel real, respectiv faptul că E. și F. aveau misiunea reală de a interveni pe lângă funcționari din cadrul Comisiei județene de fond funciar Bacău, ITRSV Suceava, OCPI Bacău, Direcției Silvice Bacău, șefii Ocoalelor Silvice.

Întrucât și-au dat seama că, în mod real, nu au puterea necesară să obțină punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate într-o perioadă atât de scurtă, înainte de expirarea termenului din 05 noiembrie 2012, pentru atingerea scopului urmărit, F. și E. au apelat la B., avocat și fost ministru al justiției, persoană cu influența politică necesară, legătura fiind realizată prin intermediul lui O., un prieten apropiat al lui B.

Pentru a putea justifica implicarea sa în această cauză și pentru a da o aparență de legalitate provenienței banilor, B., deputat de Bacău la vremea respectivă, până în decembrie 2012 când a devenit senator, a decis cu E. să încheie un contract de asistență juridică.

Astfel, potrivit înțelegerii, în data de 02 noiembrie 2012, E. s-a prezentat la biroul SCA B. și asociații și a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 între D., prin mandatar E. și SCA B. și asociații, reprezentată de B., contractul fiind semnat de inculpata A.

Având în vedere obiectul contractului de asistență juridică și valoarea onorariului stipulat, s-a reținut în rechizitoriu faptul că acest contract ascunde în interiorul său prețul influenței vândute de omul politic B., fost ministru al justiției, pe lângă funcționarii cu atribuții privind executarea Deciziei nr. 231/2012 (prefect, subprefect, primari, OCPI, ITRSV, Direcția Silvică Bacău), pentru două procese banale în căile extraordinare de atac și pentru asistența juridică în faza de executare a unei decizii judecătorești (cel mult efectuarea unor notificări), onorariul de 2.500.000 de euro fiind unul nerealist.

În urma probelor administrate, respectiv înscrisuri, convorbiri înregistrate de D. cu mijloace tehnice proprii, descoperite la percheziția domiciliară și înregistrări în agenda zilnică ținută de acesta, în rechizitoriu s-a reținut că, în data de 05 noiembrie 2012 Comisia județeană de fond funciar Bacău și Direcția Silvică au formulat cerere de suspendare, aspect care l-a nemulțumit pe D. și l-a determinat să afirme că "nu au putere", confirmând că în realitate serviciul pe care trebuia să-l presteze B. nu era unul de asistență juridică, ci de folosire a influenței, pentru a i se dovedi contrariul și a fi menținut în înțelegerea cu E. și, implicit, cu B., s-a organizat o întâlnire cu P., directorul Direcției Silvice Bacău.

De asemenea, în rechizitoriu s-a reținut faptul că D. nu a știut dinainte de încheierea contractului de către E. cu B., fiindu-i prezentat în seara zilei de 02 noiembrie 2012 de E. ca pe un real succes, dar reacția inculpatului C. în fața încheierii unui astfel de contract, surprinsă în discuțiile înregistrate de D., s-a apreciat a fi edificatoare în sensul că nu a fost doar în prezența unui contract de asistență juridică și reprezentare. Mai exact, acestuia i s-a părut că onorariul stabilit a fost "extraordinar", în condițiile în care, la rândul său, conducea o casă de avocatură de aproximativ 10 avocați și nu a avut vreodată contracte mai mari de câteva zeci de mii de euro, aspect menționat în declarația acestuia din 14 ianuarie 2015.

În urma introducerii în cauză a inculpatului B. și văzând asigurările date de către E. și F., D. a acceptat să prelungească contractul cu cei doi până la data de 31 ianuarie 2013, E. dând declarație că va prelua toate cheltuielile și contractul cu B.

Astfel, în data de 07 noiembrie 2012, la București, la sediul SCA B. și asociații s-au încheiat convențiile amintite anterior, cu aceeași ocazie fiind încheiat și un act adițional la contractul inițial, onorariul fix cerut de B. fiind majorat la 3.000.000 de euro.

În rechizitoriu, s-a reținut, de asemenea că fictivitatea contractului de asistență juridică dintre SCA B. și asociații și E. reiese și din alte împrejurări de fapt, respectiv din împrejurarea că anumite notificări și chestiuni juridice au fost preluate și gestionate de avocatul lui F., J. (i-a solicitat mai multe documente lui D. pentru notificări etc), iar pe de altă parte, din superficialitatea cu care s-au abordat cele două procese pe rol, contestația în anulare de la Satu Mare și revizuirea de la Covasna.

Referitor la fictivitatea contractului de asistență juridică, la faptul că disimulează traficul de influență săvârșit de B., în rechizitoriu s-a reținut expres și faptul că martora A. a declarat că onorariul a fost stabilit în prealabil de B., acesteia solicitându-i să facă doar un calcul matematic și să semneze contractul de asistență juridică.

Declarația reținută în actul de sesizare ca probă a fost dată în calitate de martor de către A. în data de 16.01.2015, la consemnarea declarației asistând și doi avocați, apărători aleși ai unora dintre inculpații din dosar, respectiv avocatul inculpatului B. și avocatul inculpatului C. Audierea a avut loc între orele 17:30 - 19:15, apoi martora a procedat la recunoașterea după fotografie a inculpatului E., fiindu-i prezentată o planșă fotografică cu fotografia a opt persoane, realizată de ofițerii de poliței judiciară din cadrul DNA, activitate desfășurată între orele 20:45 - 21:00, de asemenea în prezența celor doi avocați menționați. După aceasta, martora a dat un supliment de declarație consemnat, de asemenea, în prezența avocaților, între orele 22:00 - 23:15.

După ce i s-a adus la cunoștință obiectul audierii sale ca martor și după depunerea jurământului, în suplimentul de declarație martora A. a declarat următoarele:

"Onorariul de 2.000.000 euro menționat în contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 a fost stabilit de mine în urma unui calcul matematic pe care l-am obținut ca urmare a indicațiilor primite de la domnul B., respectiv să-l realizez procentual având grijă să nu depășesc 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. și D. Din câte rețin, valoarea acestei sume era de aproximativ 70 de milioane de euro. Nu mai rețin procentul pe care l-am aplicat pentru calcul, dar suma rezultată (2.000.000 euro) am menționat-o în contract după care documentul astfel obținut l-am trimis prin mail domnului B. care și-a dat acordul pentru încheierea contractului."

În continuare, s-a susținut că aceste declarații s-au coroborat cu restul materialului probatoriu administrat în cauză, fiind reținute expres în rechizitoriu pentru stabilirea stării de fapt .

Ulterior, fiind trecută ca martor în citativul rechizitoriului și propusă astfel pentru a fi audiată și de instanță, inculpata A. a dat declarație în această calitate de martor și în faza de judecată, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Audierea a avut loc la termenul din data de 25.04.2017 și, după depunerea jurământului de martor, după ce i s-a pus în vedere că are obligația să spună adevărul, atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește mărturia mincinoasă, după ce i s-a adus la cunoștință obiectul cauzei, faptele și împrejurările pentru dovedirea cărora a fost propusă, cerându-i-se să declare tot ce știe cu privire la acestea, în contradicție cu restul materialului probatoriu administrat, inclusiv nemijlocit de instanță (declarațiile martorilor Q., P., R., S., O. - atașate în copie certificată la prezentul dosar în vol. III), inculpata A. a făcut afirmații mincinoase și nu a spus tot ce știa în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, urmărind prin aceasta împiedicarea/îngreunarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală a inculpatului din dosarul respectiv în care era audiat ca martor, B., raportat la relațiile avute cu acesta și la împrejurarea că avea cunoștință despre faptele pentru care este trimis în judecată (contractul de asistență juridică fiind încheiat doar pentru a disimula adevărata înțelegere avută, respectiv traficul de influență promis de B. asupra funcționarilor publici cu atribuții în punerea în posesie a pădurii, pentru care a solicitat 2,5 milioane euro).

Astfel, potrivit actului de sesizare, inculpata nu a spus tot ce știe în legătură cu aspecte esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată, ascunzând implicarea lui B. în încheierea contractului de asistență juridică și stabilirea onorariului, declarând că înainte de a aplica ștampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistență juridică nu își amintește dacă a primit un feedback din partea acestuia, deși de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis, la care primea sau nu un feedback în raport de urgență, nu-și amintește exact dacă a trimis și acest contract înainte de semnare, că onorariul s-a calculat la valoarea tranzacției și nu-și amintește să existe în documentele firmei acel calcul matematic pe care l-a aplicat pentru calcularea onorariului din acest contract. A declarat apoi, contrar adevărului, că ea a stabilit onorariul respectiv, că au fost calculele sale și că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro menționat în contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 în urma unui calcul matematic pe care l-a obținut ca urmare a indicațiilor primite de la B., care i-a spus să stabilească onorariul la această valoare având grijă să nu depășească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. și D. și că nu corespunde adevărului nici afirmația că a transmis prin email contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro lui B. care și-a dat acordul pentru încheierea contractului.

Parchetul a mai arătat, în cuprinsul actului de sesizare că, analizând declarația dată de A. ca martor la Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din data de 25.04.2017 s-a constatat că aceasta a făcut afirmații mincinoase cu scopul de a-l favoriza pe inculpatul B., atât în ce privește încheierea propriu-zisă a contractului de asistență juridică respectiv, cât și în ce privește procedura audierii sale ca martor în faza de urmărire penală, urmărind să justifice nemenținerea acestor declarații, precum și declarațiile mincinoase date în fața instanței.

Astfel, s-a susținut că aceste declarații au fost contrazise de restul probelor administrate, respectiv de contractul de asistență juridică ca atare, clauzele acestuia și onorariul disproporționat stabilit, de convorbirile înregistrate de D. și de notările din agenda acestuia, de declarațiile celorlalți martori, atât de la urmărirea penală, cât și din faza de judecată, dar și de declarațiile martorilor din prezentul dosar, care au confirmat că întâlnirea de la Slănic Moldova cu reprezentanții Direcției Silvice a fost la cererea lui B. pentru a-i arăta lui D. influența pe care o are, precum și faptul că onorariul respectivului contract de asistență juridică a fost stabilit de B., conform propriilor criterii . În plus, în declarația dată la Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce a pretins că nu B. i-a indicat onorariul, ci acesta a fost stabilit de ea, A. nu a putut să indice modul, formula de calcul, prin care a ajuns la această valoare.

S-a susținut că declarațiile date de inculpata A. ca martor la Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că ea ar fi stabilit onorariul și nu B. și că a obținut valoarea după niște calcule proprii în funcție de valoarea tranzacției au fost mincinoase, nu doar pentru că inculpata nu a putut indica în concret calculul folosit, ci a rezultat din chiar adresa SCA B. și Asociații de la dosar, în mod oficial fiind comunicat că nu a existat o grilă oficială, scrisă, pentru stabilirea onorariilor și că societatea nu a avut vreodată un onorariu mai mare de 1 milion de euro.

S-a mai susținut că declarația inculpatei A. a fost infirmată și de martorul T., avocat la SCA B. și Asociații la momentul respectiv, acesta precizând că toate onorariile erau stabilite de B., care conducea efectiv activitatea firmei, fără a avea vreun criteriu obiectiv pentru stabilirea respectivelor onorarii, decizie scrisă, o grilă de calcul.

În continuare, s-a mai expus, în cuprinsul rechizitoriului, că inculpata A., în virtutea relației avute cu B., fiind angajata acestuia la societatea de avocați de mai mulți ani, după ce acesta a fost trimis în judecată, a dat declarații mincinoase cu privire la fapte și împrejurări esențiale ale cauzei, vizând traficul de influență de care a fost acuzat B., urmărind scopul precis de a împiedica tragerea la răspundere penală a acestuia, relatând altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu inclusiv în baza declarației de martor pe care a dat-o din faza de urmărire penală.

Faptul că inculpata a urmărit favorizarea lui B. prin declarațiile mincinoase pe care le-a dat în fața instanței a rezultat și din aceea că pentru a-și justifica declarația din faza de urmărire penală și faptul că nu o mai menține, a declarat, de asemenea mincinos, că la momentul la care a fost audiată ca martor la DNA - Serviciul Teritorial Brașov, după ce a dat prima declarație în fața unui comisar de poliție, a fost chemată de procuror și a fost amenințată, spunându-i-se dacă are avocat care să vină în două ore, că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a lui B. urmare a declarației pe care a dat-o, că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul profesional, că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declarație cu privire la contractul de asistență juridică și că amenințările au constat în aceea că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declarației inițiale, pe care le-a spus pentru că a fost pusă sub presiune, dată fiind și ora audierii.

Declarațiile au fost considerate mincinoase, susținându-se că sunt contrazise de elemente de fapt obiective, respectiv prezența inculpatei la DNA mai multe ore a fost rezultatul actelor care implicau prezența sa ca martor, audierea propriu-zisă și recunoașterea unei persoane după fotografie, suplimentul de declarație a fost consemnat tot de un ofițer de poliție judiciară și nu de procuror, astfel că pretinsele presiuni exercitate de acesta au fost lipsite de fundament. În plus, la consemnarea declarațiilor de martor, precum și la recunoașterea după planșă foto, au asistat avocați, inclusiv apărătorul ales al inculpatului B., care a semnat declarațiile fără obiecțiuni, iar la suplimentul de declarație nici nu a avut întrebări de adresat legate de susținerea martorei că onorariul i-ar fi fost indicat de B.. De asemenea, la aprecierea acestor declarații ale martorei, că ar fi fost amenințată cu luarea de măsuri preventive, a fost avută în vedere pregătirea, profesia martorei - jurist, cu o experiență semnificativă, care în mod evident cunoaște că un martor nu poate fi reținut preventiv, iar aceasta a avut tot timpul calitatea de martor în cauză.

Raportat la cele expuse, parchetul a susținut că declarația pe care inculpata A. a dat-o ca martor la Înalta Curte de Casație și Justiție este mincinoasă, prin aceasta urmărind nu doar simpla inducere în eroare a instanței prin declararea altei situații de fapt decât cea reală, ci un scop precis, și anume, îngreunarea cercetărilor și împiedicarea tragerii la răspundere penală a lui B. pentru infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, raportat la relația personală avută cu acesta și la împrejurarea că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost stabilită și în baza declarației pe care a dat-o ca martor în faza de urmărire penală.

Având în vedere declarația dată ca inculpată în prezentul dosar, de retractare a declarației de martor din instanță, A. a fost reaudiată la Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din data de 07.02.2018, aceasta relatând că dorește să-și retragă mărturia din data de 25.04.2017, însă această retractare a fost, în opinia parchetului, doar formală, aceasta reluând practic aceleași susțineri mincinoase. Astfel, a declarat că în privința contractului de asistență juridică încheiat cu D., prin mandatar E., B. i-a spus ca va veni clientul pentru a i se încheia contract pe care să-l redacteze consultându-se cu avocatul T., iar în privința onorariului să respecte practica societății, respectiv să stabilească onorariul procentual în raport de valoarea din antecontract. În consecință, inculpata a declarat că a completat contractul de asistență juridică, iar onorariul l-a determinat, respectând practica societății, procentual, fără să se depășească 5% din valoarea antecontractului, respectând și indicațiile lui B. ca onorariul să nu depășească 2.500.000 de euro.

În privința audierii sale ca martor la Direcția Națională Anticorupție în faza de urmărire penală, inculpata A. nu a mai pretins expres că ar fi fost amenințată de procuror sau polițist ori presată să spună altceva decât adevărul, dar a declarat că a fost de-a dreptul înfricoșată, că era într-o stare în care nu mai putea gândi coerent, de puternică tensiune și frică.

Astfel de susțineri au fost lipsite de suport real, fiind făcute doar pentru a justifica declarațiile date la urmărirea penală și nemenținerea lor în cursul judecății, având în vedere că martora avea pregătire juridică, lucrând de 10 ani într-o firmă de avocați, fiind persoana de încredere a principalului avocat din firma respectivă și astfel cunoștea atât drepturile și obligațiile pe care le avea, cât și faptul că față de martor nu au putut fi luate niciun fel de măsuri preventive. În plus, la audiere, precum și în timpul în care a așteptat în incinta sediului Direcției Naționale Anticorupție a fost însoțită de avocatul lui B., martora U., pe care o cunoștea. Cu toate acestea, nici inculpata A. și nici avocatul respectiv nu au menționat în vreun moment că ar fi fost exercitate presiuni sau amenințări ori că s-a consemnat altceva decât dorește martorul să declare ori că i se impune ce anume să declare, atât inculpata, cât și avocații prezenți semnând formularul declarației fără obiecțiuni. În plus, ulterior audierii inculpatului din dosarul respectiv, B., sau avocatul acestuia nu au formulat vreo plângere, nu au solicitat excluderea probei și reaudierea martorei.

Parchetul a apreciat că, din cele expuse, rezultă că inculpata A. nu și-a retractat declarațiile pe care le-a dat ca martor la data de 25.04.2017 în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pretinzând în continuare, în mod mincinos, că ea a stabilit onorariul contractului de asistență juridică între SCA B. și Asociații și D. și nu B., declarații prin care a urmărit scopul precis al împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, susținând că onorariul a fost stabilit după criterii obiective și fără implicarea lui B. (care nici măcar nu și-ar fi dat acordul final pentru încheierea contractului după ce i s-a comunicat prin email) și astfel nu poate reprezenta prețul traficului de influență reținut în sarcina acestuia. Întrucât aceste susțineri contrazic nu doar probele administrate în dosarul nr. x/2012, ci și declarațiile date de A. ca martor în faza de urmărire penală în respectivul dosar, aceasta a pretins apoi mincinos că declarațiile respective ar fi fost rezultatul presiunilor și amenințărilor la care ar fi fost supusă de procuror, susțineri contrazise nu doar de declarația ca atare, semnată fără obiecțiuni de cei prezenți, ci și de declarațiile avocaților care au asistat la audiere.

II. Camera preliminară

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 martie 2018 sub nr. x/2018.

Inculpata A. nu a formulat cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin încheierea nr. 288 din 9 mai 2018, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți, a fost constatată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2017 din 27.02.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, privind pe inculpata A.

III. Judecata în fond

Prin Sentința penală nr. 83 din data de 25 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 386 din C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen. și favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În fața instanței de fond, la primul termen de judecată, din 20 iunie 2018 s-a admis cererea de amânare formulată de inculpata A. și s-a pus în vedere părților ca până la termenul acordat în cauză să depună la dosarul cauzei cererile de probatorii.

La termenul din 24 septembrie 2018 s-a dat citire actului de sesizare a instanței, a fost dispusă începerea judecății și au fost discutate cererile de probatorii, iar instanța s-a pronunțat asupra acestora.

La termenele următoare au fost audiații martori V., U., T. și B.

Cu privire la acuzația formulată s-a reținut că infracțiunea de mărturie mincinoasă este reglementată de dispozițiile art. 273 din C. pen. și constă în:

(1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (...)

(3) Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 273 din C. pen. asigură protecție penală credibilității probei cu martori într-o procedură judiciară, declarațiile martorilor sau ale persoanelor asimilate acestora reprezentând un important mijloc de probă prin care se poate obține aflarea adevărului.

Prioritar, instanța de fond a constatat că, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei A., de la trimiterea în judecată și până la finalizarea dezbaterilor, a intervenit Decizia nr. 1/2019 (publicată în M. Of. nr. 187 din 08.03.2019), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, care a stabilit că:

"Fapta unei persoane audiate ca martor de a face afirmații mincinoase sau de a nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebată, întrunește numai elementele de tipicitate ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) din C. pen." (iar nu și de favorizarea făptuitorului).

Având în vedere atât solicitarea procurorului, cât și a inculpatei, dar și conținutul deciziei evocate anterior, considerând că încadrarea juridică este obiectiv schimbată prin intervenția hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, instanța de fond a dispus reformarea caracterizării în drept a faptelor reținute în sarcina inculpatei A., din infracțiunile concurente de mărturie mincinoasă și favorizarea făptuitorului, în infracțiunea unică de mărturie mincinoasă.

Așadar, instanța a analizat întrunirea elementelor de tipicitate a faptelor de care este acuzată inculpata A. din această perspectivă juridică, a infracțiunii unice de mărturie mincinoasă.

În continuare, s-a arătat că faptele imputate inculpatei A. au fost conturate în actul de sesizare, astfel: fiind audiată în calitate de martor la data de 25.04.2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul penal nr. x/2015 (privind pe inculpații B., C., D. și alții, dosar format urmare a rechizitoriului din Dosarul nr. x/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov), în depoziția luată sub jurământ, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului și nu a spus tot ce știa în legătură cu fapte și împrejurări esențiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebată, care s-au referit la participația penală a inculpatului B. (care a pretins suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici de la Direcția Silvică Bacău și O.C.P.I. Bacău, în scopul de a-i determina să-și încalce atribuțiile de serviciu în legătură cu punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna), prin care a contrazis și aspectele învederate în faza de urmărire penală (în declarația dată în calitate de martor la data de 16.01.2015), respectiv cu privire la împrejurările în care s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 între D. prin mandatar E. și SCA B. și asociații, precum și cu privire la modul de audiere și consemnare a declarațiilor date ca martor în faza de urmărire penală, declarând necorespunzător adevărului:

i. că înainte de a aplica ștampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistență juridică nu și-a amintit dacă a primit un feedback din partea acestuia, deși de regulă prezenta aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primea sau nu un feedback în raport de urgență nu și-a amintit exact dacă a trimis și acest contract înainte de semnare;

ii. că onorariul s-a calculat la valoarea tranzacției și nu și-a amintit să existe în documentele firmei acel calcul matematic pe care l-a aplicat pentru calcularea onorariului din acest contract;

iii. că au fost calculele sale și că nu a stabilit onorariul de 2.000.000 euro, menționat în contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012, în urma unui calcul matematic pe care l-a obținut ca urmare a indicațiilor primite de la B. care i-a spus să stabilească onorariul la această valoare având grijă să nu depășească 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. și D.;

iv. că nu a corespuns adevărului nici afirmația că a transmis prin e-mail contractul având trecut onorariul de 2.000.000 euro numitului B. care și-a dat acordul pentru încheiere;

v. că în ceea ce privește declarația de martor de la DNA Serviciul Teritorial Brașov din data de 16.01.2015, după ce a dat prima declarație în fața unui comisar de poliție, a fost chemată de procuror și a fost amenințată, spunându-i-se dacă are avocat care să vină în două ore și că există posibilitatea să fie luate măsuri preventive împotriva sa ori a lui B. urmare a declarației pe care a dat-o;

vi. că a fost obligată să detalieze aspecte din parcursul său profesional;

vii. că a fost obligată să detalieze aspectele din prima declarație cu privire la contractul de asistență juridică și viii. că amenințările au constat în aceea că i s-a sugerat să spună anumite chestiuni în completarea declarației pe care le-a spus pentru că a fost pusă sub presiune .

Sintetizând acuzațiile formulate, instanța de fond a constatat că în sarcina inculpatei s-au reținut ambele variante alternative ale elementului material: sub forma acțiunii (declarații necorespunzătoare adevărului) și inacțiunii (nu a spus tot ce știa).

Instanța a mai reținut că procesul în care inculpata A. a fost ascultată în calitate de martor are ca obiect fapta imputată numitul B., care ar consta în aceea că, în noiembrie 2012, ar fi pretins de la E. și F. suma de 2.500.000 euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici ai Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Instituției Prefectului Județului Bacău, RNP Romsilva - Direcției Silvice Bacău și OCPI Bacău cu scopul de a-i determina, fie să urgenteze, fie să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu (ex. să nu exercite acțiuni în justiție) privind punerea în executare a Deciziei nr. 231/17.04.2012 a Tribunalului Covasna ce are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 43.227 ha teren forestier ce a aparținut fostului G.

În cursul cercetării judecătorești, inculpata A. nu a contestat sub niciun aspect semnarea contractului de asistență juridică nr. x/02.11.2012 și înscrisurile depuse în dosar și nu a retractat declarația din data de 25.04.2017, dată în cursul judecății, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci a făcut precizări în legătură cu declarația din data de 16.01.2015, dată în faza de urmărire penală (dosar x/2012), existând diferențieri între acestea pe elemente ce vizează maniera stabilirii, calculului onorariului și avizării contractului de către numitul B.

Declarația din data de 25.04.2017, dată în cursul judecății, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, preluată în actul de sesizare, a avut următorul conținut:

"(...) Am dat o completare la declarație după câteva ore pe care nu o mențin întrucât am fost supusă presiunii ...". Nu este adevărat că onorariul l-ar fi stabilit ...". "Pe contractul de asistență juridică am aplicat o ștampilă cu semnătura olografă a domnului B., o practică obișnuită în cadrul cabinetului de avocatură. Pe actul adițional, am semnat pentru societatea de avocatură eu, având împuternicire generală. Înainte de a aplica ștampila cu semnătura lui B. pe contractul de asistență juridică nu îmi amintesc dacă am primit un feed-back din partea acestuia. De regulă prezentam aceste contracte printr-un e-mail trimis la care primim sau nu un feed-back în raport de urgență. Nu-mi amintesc exact dacă am trimis și acest contract înainte de semnare.

Actele adiționale nu mai știu exact nici primul și nici al doilea cum au fost semnate. Din câte îmi amintesc actele adiționale au reprezentat o prelungire a mandatului și am primit și informații de la E. cu privire la prelungirea mandatului. Onorariul s-a calculat la valoarea tranzacției. Nu-mi amintesc să existe în documentele firmei acel calcul matematic, au fost calculele mele făcute conform criteriilor menționate anterior.

Mențin declarația dată la urmărire penală, însă la un moment dat am dat o completare la declarație după câteva ore pe care nu o mențin întrucât am fost supusă presiunii. (...)

Domnul comisar, cel care m-a audiat, mi-a spus să aștept. Acesta a plecat cu declarația și apoi a revenit. Am fost chemată în biroul procurorului, mi se puneau tot felul de întrebări. Am fost amenințată. Am fost întrebată dacă am un avocat care să vină în două ore. Am fost întrebată din nou câteva aspecte din declarație, apoi am fost amenințată și mi s-a spus că există posibilitatea să se ia niște măsuri preventive asupra mea sau asupra domnului B. în raport de mărturia mea. Amenințările au constat în faptul că se puteau lua măsurile preventive despre care am vorbit anterior. Mi s-a sugerat prin diverse întrebări și am fost determinată să dau această completare de declarație. Din ce îmi amintesc am fost determinat să spun anumite aspecte și despre mine, despre parcursul meu profesional. Nu am fost obligată să spun lucruri neadevărate despre parcursul meu profesional. Am fost obligată se detaliez despre parcursul meu profesional. Am fost obligată să detaliez aspecte din prima declarație cu privire la contractul de asistență juridică încheiat de casa de avocatură, unde îmi desfășor activitatea, și domnul D., prin reprezentantul E.. Amenințările au constat în faptul că mi s-a sugerat să spun anumite chestiuni în completarea declarației, pe care le-am spus sub presiune pentru a putea încheia, deoarece era ora 23. Mă simțeam sub presiunea și credeam că voi ceda psihic. Toată această experiență traumatizantă mi-a înrăutățit problemele de sănătate. Am adus documente medicale pe care le voi depune în instanță. Sunt și tahicardică. Presiunea și stresul la care am fost supusă mi-au agravat starea de sănătate (...)

În completarea declarației, sub presiune, am fost determinată să afirm niște chestiuni contrare primei declarații, în special în ceea ce privește contractul de asistență juridică. Din câte îmi amintesc, în completarea declarației mi s-a sugerat să completez aspecte legate de contractul de asistență juridică privind stabilirea onorariului. Ce am declarat prima dată mențin, în completare existau anumite dubii, probleme și am fost determinată să declar neadevărat. (...)

La urmărire penală, după ce am terminat declarația din biroul comisarului, după alte câteva ore de așteptare, am fost chemată în biroul procurorului și întrebată sub presiune diverse chestiuni legate tocmai de completarea acestui contract, de stabilirea onorariului, de modalitatea în care a fost semnat contractul. Se dorea afirmarea de către mine a faptului că acest onorariu, pe care de regulă îl completăm după criteriile pe care le-am spus, nu am urmărit aceleași aspecte și acum și că ar fi fost spus onorariul de către cineva.

Cu privire la acest onorariu mi s-a sugerat să completez declarația cu faptul că domnul B. mi-a spus să fac acest calcul, pe care, de regulă, îl fac în contract. Nu este adevărat că onorariul l-ar fi stabilit B.. Am fost amenințată cu reținerea. Mi s-a vorbit de acele măsuri preventive într-o stare de tensiune maximă. Credeam că voi ceda psihic la ora 23, fiind plecată de dimineață din București. Toate întrebările, chestionările mi-au creat o stare de maximă tensiune. A fost o experiență foarte traumatizantă pentru mine. Lucrez în domeniul juridic din anul 2005. Sunt jurist de profesie, consilier juridic."

În continuare, s-a arătat că declarația din data de 16.01.2015, dată în dosarul de urmărire penală nr. x/2012, preluată în actul de sesizare, a avut următorul conținut:

"(...) Onorariul de 2.000.000 euro menționat în contractul de asistență juridică nr. x/02.11.2012 a fost stabilit de mine în urma unui calcul matematic pe care l-am obținut ca urmare a indicațiilor primite de la domnul B., respectiv să-l realizez procentual având grijă să nu depășesc 5% din valoarea sumei specificate în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între E. și D. Din câte rețin, valoarea acestei sume era de aproximativ 70 de milioane de euro. Nu mai rețin procentul pe care l-am aplicat pentru calcul, dar suma rezultată (2.000.000 euro) am menționat-o în contract după care documentul astfel obținut l-am trimis prin mail domnului B. care și-a dat acordul pentru încheierea contractului."

Astfel, instanța de fond a arătat că acuzarea a reținut ca fiind relevante datele referitoare la maniera semnării acestui contract și desemnării inculpatei pentru reprezentarea biroului de avocatură, la modalitatea de stabilire a onorariului și la modalitatea în care i s-au dat îndrumări la momentul încheierii și semnării de către numitul B., semnatarei. Ca urmare, vizând maniera încheierii contractelor în cadrul biroului de avocatură, în general, și aspectele legate de contractul punctual amintit, relevante au devenit pentru cauză declarațiile reprezentanților acestui birou de avocatură, inclusiv ale numitului B.

În acest context s-a reținut că martorul B., a arătat că:

"(...) procedura la încheierea contractelor de asistență juridică în cadrul societății de avocați este următoarea: unul dintre avocații parteneri sau seniori din cadrul firmei determină, face o evaluare preliminară a speței a clientului, a posibilităților de asistență și reprezentare, a modalităților de acțiune, a volumului de muncă, a intereselor care sunt în cauză și a tipului de onorariu sau tipurilor de onorarii care vor fi practicate. Pornind de la această evaluare preliminară se determină atât obiectul contractului de asistență juridică, cât și discuțiile cu clientul pe care urmează să îl reprezentăm. Modul de lucru în cadrul societății este unul flexibil, bazat pe delegarea de responsabilități și pe responsabilizarea fiecărui membru al echipei de avocați și a staff-ului tehnic. Acest mod de lucru a fost impus de unele realități exterioare firmei, și anume faptul că în afară de activitatea de avocat am avut și am și alte activități profesionale care mă împiedică să fiu prezent tot timpul la sediul societății și, de asemenea, de specificul societății de avocați, care este axat preponderent mai ales după criza economică din 2009 - 2010, pe asistență și reprezentare în litigii, această activitate impunând prezența avocaților la instanțe și parchete și determinând lipsa lor de la sediul societății. De aceea, în contact cu clienții intră mai ales directorul executiv al societății, doamna A., cât și avocații parteneri sau seniori care se află în momentul respectiv la sediul profesional.

În cadrul societății de avocați avem mai multe tipuri de onorarii pe care le aplicăm în funcție de specificul serviciului profesional pe care urmează să îl prestăm și de clientul pe care urmează să îl reprezentăm. Avem onorarii cu tarif orar, onorarii ca sumă forfetară și onorarii de succes. Practica aplicării acestor onorarii este cunoscută la nivelul firmei încă de la avocații stagiari pentru că a stabili un onorariu e o competență profesională a avocatului care se cere a fi învățată. Există, așadar, în privința onorariilor orare o anumită plajă între care se încadrează onorariile pe care le percepe societatea atunci când asistența este acordată de către avocații colaboratori și o altă plajă, mai ridicată, atunci când asistența este acordată de către avocații parteneri. De asemenea, în funcție de volumul de muncă percepem onorarii și pentru activitatea de secretariat cu caracter juridic, mai ales în dosarele în care volumul de muncă este mare.

În privința onorariilor constituite dintr-o sumă fixă, forfetară, acestea sunt apreciate de la caz la caz, în funcție de criteriile orientative stabilite în acest sens de către statutul profesiei de avocat. În privința onorariilor de succes, de principiu, aplicăm un onorariu de succes de 10% din valoarea pretențiilor câștigate pentru client. în cazul în care această valoare este mai mare, este con