ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3291/2021

Ședința publică din data de 2 iunie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

La data de 2 iunie 2016, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost sesizată de către Agenția Națională de Integritate prin raportul de evaluare din 31.05.2016, privind diferența de 89.647 euro ca sumă nejustificată în ce privește averea persoanei cercetate A., care a exercitat funcția de primar al comunei Săucești, județul Bacău în perioada 2008-2012, și de consilier local la Consiliul Local al comunei Săucești, județul Bacău, în perioada 2012-2016.

Prin Ordonanța nr. 1/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de apel Bacău, constituită conform Legii nr. 176/2010, a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 12 din 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, de cercetare a averii pârâtului A., cu citarea obligatorie a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A constatat că nu are caracter justificat dobândirea de către pârât a sumei de 237.391 RON (55.526 euro) și, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1995, modificată, a confiscat de la pârât această sumă.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Cu prioritate analizând excepția lipsei calității de reprezentat pentru Ministerul Finanțelor, aceasta urmează a fi respinsă procedura, apărările în fața primei instanțe fiind făcută cu "Statul Român prin Ministerul Finanțelor", astfel cum prevăd dispozițiile art. 16 din Legea nr. 115/1996 după cum rezultă din înscrisurile de la fond .

Faptul că s-a indicat ANAF cu același sediu ca al Ministerului Finanțelor nu reprezintă o eroare care să fi viciat procedura.

Cât privește motivele de recurs, pârâtul a arătat că:

In ceea ce privește veniturile în raport de probele administrate -inscrisuri privind dreptul de proprietate asupra terenurilor si tractorului, evidentele publice si registrele de la Primarii, evidentele de carte funciara, declarațiile martorilor,extrase de cont si expertizele de specialitate contabila si agricola efectuate in cauza instanța in raport de probele noi trebuia sa retina si venitul net de 247.970 RON obținut din activitatea de vânzare a produselor cultivate pe terenurile agricole in perioada 2009-2013, veniturile de 19.188,96 RON economii din anul 2008 indicați in extrasul de cont de la B. si suplimentul la expertiza contabila, 33.426 RON donație de la tatăl său C. la 13.07.2011 conform extraselor de cont de la D. si de la B. la care se puteau adaugă si retine venitul din salarii pe 2008 si venitul agricol din 2008 care este similar celui din 2009.

S-a mai afirmat că instanța de fond face o aplicare greșita a legii cu privire interpretarea donației de la tatăl C.. Actul juridic a fost probat clar si fara echivoc. Prin extrase de cont si declarațiile martorilor audiați, in lipsa unui înscris preconstituit intre parti, rezulta ca aceasta suma de 7.887 euro a fost donata de către C. fiului său respectiv recurentului.

Instanța a reținut,cu aplicarea greșita a legii, doar in parte veniturile din agricultura in varianta 2 a raportului de expertiza agricola si varianta B a raportului de expertiza contabila

Veniturile obținute ca urmare a exploatării terenurilor agricole trebuiau raportate la suprafețele deținute conform actelor de proprietate evidențiate la Cartea Funciara si rolul agricol si nu doar pentru suprafețele înregistrate la APIA .Registrul de carte funciară este in înțelesul Legii 176/2010 registru al unei instituții publice cu efect de opozabilitate erga omnes.

In cauza au fost administrate probe respectiv înscrisuri care emana de la instituti publice-acte de proprietate,evidentele din registrele agricole aflate la comunele Saucesti si E., doua expertize agricole -expertiza F. si expertiza G.- si martori audiați atât in faza administrativa - H. si I. - cat si in faza judiciara-J. si K..

Dîn probe rezulta ca A. a cumpărat terenuri atât înainte cat si in perioada cercetata in scopul de a le cultiva, lucra si recolta, produsul final fiind vândut pentru a obține venituri suplimentare. Aceasta ocupație era una de familie si avea ca nucleu pe recurent si tatăl acestuia .La efectuarea lucrărilor agricole mai erau ajutați de 2-3 persoane calificate printre care si martorii audiați in fata Comisiei. Activitatea a fost desfășurata mecanizat cu tractoare si utilaje agricole pe care Ie dețineau si a avut ca obiect suprafatele reținute in varianta 1 a expertizei agricole si varianta A a expertizei contabile.

In ceea ce privește evaluarea veniturilor nete trebuie reținut ca întemeiat calculul expertului agricol in varianta 1 care a stabilit aceste venituri raportat la producțiile medii cu scăderea cheltuielilor aferente pentru suprafețele evidențiate in registre publice .In lipsa unei probe certe care sa ateste ca doar suprafețele înregistrate la APIA au fost cultivate si recoltate nu se poate retine varianta 2. Expertul agricol desemnat in faza de judecata s-a documentat prin deplasare in teren pentru a stabili daca terenurile au fost cultivate si lucrate in perioada 2007-2013, plantele premergătoare si pentru a stabili categoria de folosința -a se vedea fila x din expertiza F.. Documentarea a continuat la sediul primariei,la Direcția Județeană Agricola, APIA si Direcția de Statistica.

Analiza si evaluarea averii trebuie sa aibă in vedere toate veniturile persoanei cercetate in sensul ca nu pot fi ignorate venituri realizate si anterior exercitării funcției publice si care au constituit economii pentru investiții sau cheltuieli viitoare. Recurentul desfășura inca din 2002 activitate intensa in agricultura iar pe L. producția vegetala, creștea animale in gospodărie împreuna cu tatăl sau .Acest tip de activitate din cadrul gospodăriei de creștere a animalelor corelata cu producția agricola pe scara mai mare raportat la cele 20 ha exploatate îi asigurau cele necesare consumului iar surplusul stabilit prin expertiza, era valorificat prin vânzare.

Prin urmare, alegerea variantei B de către instanța nu se justifica in raport de probele administrate si este consecința aplicării greșite a legii in raport de prezumția constituționala de liceitate a dobândiri averii, prezumție care nu a fost răsturnata in cauza ci dimpotrivă a fost confirmata de probele administrate in faza judiciara.

Cât privește analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu se poate face referire la nemotivarea hotărârii instanței de fond din prisma neevidențieriii "tuturor apărărilor și susținerilor persoanei cercetate".

Mai mult instanța reamintește că în această procedură specială susținerile sunt cercetate în fața Comisiei de Cercetare a Averii în fața Curții de Apel ca instanță de judecată persoana cercetată având calitatea de pârât.

De altfel în concret hotărârea instanței de fond în analiza criticilor Ordanței Comisiei de Cercetare a Averii, este concret și judicios structurată.

Cu referire la incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a pretins că au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material

1 sub aspectul neaplicării prezumției caracterului licit al dobândirii averilor.

O asemenea susținere nu poate fi primită, cum au arătat mai sus, procedura s-a derulat în cadrul legal în fața Comisiei de Cercetare a Averii - neexistând critici concrete în fața instanței de fond în legătură cu aceasta astfel că în fața instanței de judecată se analizează corectitudinea emiterii Ordionanței nefiind în concret o judecată în primă fază.

Procedura de verificare este clară și neechivocă și nu se poate extinde, dimpotrivă restrânge pentru perioada în care persoana cercetată nu avea calitatea de persoană publică.

In ceea ce privește excluderea în cadrul veniturilor pentru anul 2011 a sumei de 32.426 RON reprezentând donația primită de la C., tatăl persoanei verificate, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că nu poate primi susținerile recurentului întrucât în cauză nu s-a făcut dovada, concretă ca donatorul - tatăl persoanei cercetate, dispunea de mijloace materiale pentru economisirea acestei sume de bani.

Atât persoana evaluată cât și martorii audiați in fața instanței au susținut că recurentul și tatăl acestuia gospodăreau împreuna, astfel că această sumă putea proveni tot din veniturile pârâtului care deja au fost luate în considerare la calculul averii

Mai mult, martorul M. a arătat că suma retrasă de la C.E.C. era obținută din vânzarea porumbului și din pensia tatălui acestuia pensie care nu i-ar fi permis tatălui recurentului să economisească suma pentru ca ulterior să fie donată recurentului.

A critica faptul că instanța de fond a reținut faptul că, verificând registrele agricole din anii 2007-2011 și 2010-2014, expertul a arătat ca recurentul figurează doar cu suprafețe mai mici decât cele din actele depuse la dosarul cauzei și nu are defalcate culturile în cadrul acestor suprafețe nu reprezintă un motiv real de recurs.

Pentru orice deține o suprafață de teren este știut faptul că anual, de obicei cu ocazia plății impozitelor, este obligat să declare tipurile de culturi agricole de pe suprafețele în proprietate sau arendă.

Cu atât mai mult cu cât recurentul avea calitatea de primar în perioada analizată în localitatea - com Sâucești unde se aflau majoritatea terenurilor, face profund necredibile susținerile sale, ca de altfel și cele privind producția în sistem industrial - pentru vânzare porumb boabe, de pe suprafețe de teren intravilane.

Câtă vreme nu s-au realizat în mod organizat activitățile agricole, sigurele afirmații ce pot fi luate în considerare sunt cele din documentele agricole (evidența APIA, registrul agricol).

Toate acestea îndreptățesc a aprecia că, față de criticile aduse, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și nici pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 12 din 26 ianuarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2021.