ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2021

HOTĂRÂRE
27.05.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3252/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa Corpului Didactic Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Uman MEC - Ministerul Educației și Cercetării, a solicitat anularea:

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 515/2021 din data de 29 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Casa Corpului Didactic Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Uman MEC - Ministerul Educației și Cercetării, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea Tribunalului Mureș.

În considerentele sentinței a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamanta are sediul pe raza Tribunalului Mureș.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 250/2021 din data de 15 aprilie 2021, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Casa Corpului Didactic Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Uman MEC - Ministrul Educației și Cercetării, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, dispunând înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554 teza a II-a C. proc. civ., precum și faptul că reclamanta are calitatea de instituție publică, iar pârâtul funcționează pe lângă Ministerul Educației și Cercetării, care are sediul în București, motiv pentru care a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea normei de drept privind competența teritorială în materia contenciosului administrativ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 26 august 2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 august 2020.

Astfel, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că ar fi acționat sau nu în regim de putere publică, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Casa Corpului Didactic Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Uman MEC - Ministerul Educației și Cercetării, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5203/2023
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Cu
ÎCCJ 2021-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2021
Ședința publică din data de 12 mai 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe
ÎCCJ 2021-09-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3934/2021
Ședința publică din data de 15 septembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2022-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5148/2022
S.R.L., în calitate de chemat în garanție, și, în ipoteza și în măsura respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei ca neîntemeiată, a solicitat obligarea acesteia la plata către Fundație a sumei de 452.221,43 RON, reprezentând
ÎCCJ 2021-03-30
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2021
Ședința publică din data de 30 martie 2021 Asupra cauzei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta
Sursă