ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3223/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei nr. 10756/07.11.2017 emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și obligarea acestuia la plata sumei de 85236,17 CHF (franci elvețieni) reprezentând contravaloarea creditului acordat de B..

Prin sentința civilă nr. 4018 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

Recurentul-reclamant susține că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nu a analizat motivele sale.

Prezintă starea de fapt și susține că litigiul trebuie raportat strict la data de 07.08.2009, data semnării cererii chestionar de sănătate, reținându-se că Decizia medicală nr. x/1 din 17.02.2011 este ulterioară datei de 07.08.2009. De asemenea, în acest act este menționat că data de începere a bolii este 07.07.2009.

Susține că nu i s-a comunicat că de la data de 07.07.2009, sau anterior datei de 07.08.2009, ar fi suferit de afecțiuni cardiovasculare și nici nu există o dovadă în sensul că ar suferi de aceste boli. Mai mult, arată că nu a avut cunoștință de faptul că suferă de afecțiunile prevăzute la punctul 3 din chestionar decât în septembrie 2009.

Astfel, consideră că nu există niciun suport legal pentru refuzul asigurătorului de a plăti indemnizația de invaliditate, câtă vreme afecțiunile nu i-au fost cunoscute la data încheierii asigurării.

Consideră că nu se poate reține faptul că băncii nu i-ar fi opozabilă polița de asigurare pe motiv că nu a completat formularul, întrucât din extrasele de cont de la B. și din notificările primite de la bancă reiese că aceasta a continuat să rețină și să vireze către C. S.A. lunar, rata pentru contractul de credit și rata pentru Polița de asigurare nr. x cu data de începere a asigurării 14.08.2009, deși prin Decizia nr. 10756/07.11.2017, FGA i-a comunicat refuzul de a plăti indemnizația de invaliditate, pe motiv că nu a declarat afecțiunile medicale de care avea cunoștință la data de 07.08.2009.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, reținerea cauzei spre soluționare și respingerea acțiunii, înlăturând considerentele din hotărâre prin care instanța de fond a apreciat că reclamantul are calitatea de creditor de asigurare, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că cererea de plată a fost formulată de către reclamant și nu de către beneficiarul asigurării, respectiv B. S.A., care are calitatea de creditor de asigurare potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

Precizează că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, FGA procedează la plata indemnizațiilor/despăgubirilor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorului în faliment, cu respectarea condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare și cu normele în vigoare la data producerii evenimentului asigurat.

Susține că prin sentința recurată chiar instanța de fond a menționat faptul că banca este beneficiar al asigurării, fiind deținătorul asigurării și beneficiarul poliței, dar, cu toate acestea, a reținut în mod neîntemeiat că reclamantul are calitatea de creditor de asigurare. Consideră că o astfel de interpretare este eronată, fiind dată cu încălcarea legii, întrucât reclamantul nu este persoană păgubită sau beneficiar al asigurării.

Menționează că Fondul de Garantare a Asiguraților nu are calitatea de asigurător, nu este succesor în drepturi și obligații al niciunei societăți de asigurare aflate în faliment și nici nu preia patrimoniul acestora.

Mai arată că interpretarea dată de instanța de fond face o adăugire nepermisă la textul de lege, înlăturând în mod cu totul neîntemeiat calitatea de creditor a băncii, aceasta fiind beneficiar al asigurării și, în consecință, creditor de asigurare.

În speță, așa cum reiese din Certificatul de asigurare nr. x emis de S.C. C. S.A., atât deținătorul, cât și beneficiarul asigurării este banca și, în condițiile în care petentul nu a făcut dovada unei împuterniciri din partea băncii, criticile sale sunt întemeiate.

Susține că din interpretarea Legii nr. 213/2015 reiese că are obligația satisfacerii, în limita plafonului de garantare, doar a creanțelor de asigurări, prin aceasta înțelegându-se creanțele creditorilor de asigurări rezultate dintr-un contract de asigurare facultativă sau obligatorie, încheiat în condițiile legii, în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, or, reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurător.

4.1. Recurentul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esență că are calitatea de creditor de asigurare.

4.2. Recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că prima instanță în mod corect a dispus respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. este nul, iar recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților este lipsit de interes.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

2.1. În ceea ce privește recursul reclamantului A., Înalta Curte constată că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele invocate de către acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a căror incidență poate fi analizată în calea de atac a recursului.

În acest sens, se observă că prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a invocat chestiuni ce țin de interpretarea actului juridic și de activarea unei clauze de excludere de la plată, acesta fiind aspecte ce vizează interpretarea actului juridic dedus judecății și, implicit, interpretarea probatoriului administrat, respectiv aspecte ce excedează analizei instanței de recurs, care poate proceda la analiza sentinței recurate doar în temeiul motivelor de casare strict prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speță, fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi subsumate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, recurentul-reclamant nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță drept considerente ale sentinței recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe ar fi greșită.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Deși recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților vizează considerentele sentinței recurate, instanța de recurs apreciază că se impune a se face dovada interesului și într-un asemenea caz, neputându-se reține că ar fi vorba despre un abstract, virtual.

Or, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a arătat în concret care este interesul, respectiv folosul practic pe care l-ar obține prin schimbarea considerentelor reținute de către prima instanță în sensul arătat prin cererea de recurs.

Prin urmare, întrucât scopul urmărit prin promovarea recursului nu a fost arătat de către recurent, se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și va respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4018 din 9 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca lipsit de interes, recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.