ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3019/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, la data de 23.11.2020, reclamanta XPO Transport Solutions România S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, ca în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea parțială a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice nr. x/21.09.2020 în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei în cuantum de 36.284.317 RON, până la soluționare în fond a acțiunii în anulare.

Prin sentința nr. 382 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta XPO Transport Solutions România S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a dispus suspendarea parțială a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare nr. F-TM 442/21.09.2020, în ceea ce privește obligațiile suplimentare de plată stabilite în sarcina reclamantei în cuantum de 36.284.317 RON, până la pronunțarea instanței de fond. A obligat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș la plata către reclamantă a sumei de 20.050 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva sentinței civile atacate, a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat raportat la actele de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele următoare:

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

În aceste condiții, sentința nr. 382 din 16.12.2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 24.12.2020, iar cererea de recurs a fost depusă la data de .6.01.2021 (data poștei - plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a invocat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca tardiv .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardiv recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș împotriva sentinței nr. 382 din 16 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.