Iurascu împotriva Republicii Moldova

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 19188/04, de către Timofei IURASCU împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 noiembrie 2007 ca Camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna F. Aracı Președintele Adjunctă, având în vedere cererea depusă la 6 mai 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Timofei Iurascu, este un național moldovenesc care s-a născut în 1936 și trăiește în Cahul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Stoian, avocat care practică în Cahul.

Guvernul Moldovei (“ Guvernul”) era reprezentat de agentul lor la momentul respectiv, dl V. Pârlog. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. „Pază” în „Moldsilva”, o organizație de stat acuzată de protecție și dezvoltarea pădurilor. În august 1999, organizația a fost lichidată și au fost create două noi organizații; una dintre acestea a fost „Silva-Sud” în Cahul (“Organizarea”). Potrivit organizației, prin ordinea din 9 august 1999, reclamantul a fost angajat ca gardian. Potrivit reclamantului, el nu a depus o cerere organizației până la 12 august 1999 și aceaceasta a fost pentru poziția de protecție a pădurilor și de inspector împotriva pălării („inspector”).

La 21 noiembrie 2001, Agenția de Stat Forestiere a recomandat subdiviziunilor sale (inclusiv organizația) să elimine poziția de gardă. La 29 noiembrie 2001, Organizația a adoptat o ordonanță de abolire a acestei poziții. Pe această bază, a respins reclamantul din 1 aprilie 2002. Reclamantul a inițiat o procedură judiciară, susținând că a fost respins ilegal din moment ce nu a fost angajat în postul care a fost abolit, dar a fost, de fapt, un inspector. La 3 iulie 2003, Curtea de District Cahul a constatat că inițialul cererii reclamantului din 12 august 1999 nu a fost în dosarele organizației, ci copia depusă de el avea semnătura secretarului său care a confirmat că a primit originalul și a transmis-o departamentului resurselor umane.

Organizația nu a putut furniza originalul ordinului de angajare a reclamantului la 9 august 1999 deoarece a fost distrusă într-o inundație. Copia prezentată instanței nu a suportat semnătura reclamantului, conform legii. În plus, instanța a constatat că, în perioada 1999-2001, reclamantul a emis o serie de documente oficiale (cum ar fi amenzile împotriva persoanelor care au comis diverse infracțiuni administrative împotriva reglementărilor forestiere) și le-a semnat ca inspector al Organizației. În 1999 Organizația a eliberat reclamantului o carte de identitate care indică faptul că a fost angajat ca inspector. Pe baza tuturor dovezilor, instanța a acceptat cererile reclamantului și a ordonat reintegrarea imediată, precum și plata achizițiilor salariale pentru întreaga perioadă de absență involuntară de la locul de muncă.

La 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Cahul a susținut această hotărâre. În plus față de confirmarea constatărilor instanței de judecată, Curtea de Apel a adăugat că prin instituirea unei proceduri juridice împotriva mai multor persoane amendate de către reclamant în calitate de inspector al organizației, directorul organizației a confirmat licența actelor relevante și a poziției reclamantului. La 17 martie 2004, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile instanțelor de jos și a adoptat o nouă sarcină în care a respins afirmațiile reclamantei ca fiind nefondate. Curtea a constatat că, prin ordinul din 9 august 1999, el a fost angajat ca gardian și că el a fost respins la 1 aprilie 2002, în conformitate cu legislația competentă a muncii și în conformitate cu ordinea din 29 noiembrie 2001. Faptul că poziția trebuia abolită a fost confirmat prin dovezi și nu există niciun motiv pentru a accepta afirmațiile reclamantului.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a avut un proces echitabil. De asemenea, s-a plâns, în temeiul aceluiași articol, cu privire la durata excesivă a procedurii. La 11 aprilie 2006, Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. În aceeași zi, Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitată să își prezinte observațiile scrise până la 6 iunie 2006, la cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a trimis, de asemenea, formularele relevante care urmează să fie completate pentru obținerea unui ajutor judiciar. La 16 mai 2006, reprezentantul reclamantului a prezentat formularele completate, dar nu a prezentat nicio observație.

Prin scrisoarea înregistrată din 14 noiembrie 2006, Curtea a subliniat reclamantului și reprezentantul său că termenul limită pentru prezentarea observațiilor a expirat și le-a avertizat că, fără prelungirea termenului care a fost solicitat, Curtea ar putea decide să scoată cazul din lista sa. Reclamantul a primit această scrisoare, dar nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Fatoș Aracı Nicolas BRATZA Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 19188/04 by Timofei IURASCU against Moldova The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 13 November 2007 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović , Mr J. Šikuta, judges , and Mrs F. Aracı , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 6 May 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Timofei Iurascu, is a Moldovan national who was born in 1936 and lives in Cahul.

He was represented before the Court by Mr I. Stoian, a lawyer practising in Cahul. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent at the time, Mr V. Pârlog. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant worked as a senior forest guard ( egher – “guard”) in “Moldsilva”, a State organisation charged with forest protection and development. In August 1999 that organisation was liquidated and two new organisations were created; one of them was “Silva-Sud” in Cahul (“the Organisation”). According to the Organisation, by order of 9 August 1999 the applicant was hired as a guard. According to the applicant, he did not submit an application to the Organisation until 12 August 1999 and that was for the position of forest protection and anti-poaching inspector (“inspector”).

On 21 November 2001 the State Forestry Agency recommended to its subdivisions (including the Organisation) that the position of guard be abolished. On 29 November 2001 the Organisation adopted an order for the abolition of that position. On that basis, it dismissed the applicant by order of 1 April 2002. The applicant initiated court proceedings, claiming that he had been unlawfully dismissed since he was not employed in the post which had been abolished but was in fact an inspector. On 3 July 2003 the Cahul District Court found that the original of the applicant’s application of 12 August 1999 was not in the Organisation’s files, but the copy submitted by him had the signature of its secretary who confirmed having received the original and having transmitted it to the human resources department.

The Organisation could not supply the original of the order for hiring the applicant on 9 August 1999 because it had been destroyed in a flood. The copy presented to the court did not bear the applicant’s signature as required by law. The court further found that during 1999-2001 the applicant had issued a number of official documents (such as fines against persons who had committed various administrative offences against forestry regulations) and had signed them as an inspector of the Organisation. In 1999 the Organisation had issued the applicant an identity card indicating that he was employed as an inspector. Based on all the evidence, the court accepted the applicant’s claims and ordered his immediate reinstatement, as well as the payment of salary arrears for the entire period of involuntary absence from work.

On 21 October 2003 the Cahul Court of Appeal upheld that judgment. In addition to confirming the findings of the lower court, the Court of Appeal added that by instituting legal proceedings against several persons fined by the applicant in his capacity as an inspector of the Organisation, the director of the Organisation had confirmed the lawfulness of the relevant acts and the applicant’s position. In an order of 16 October 2000 the Organisation had entrusted the applicant with a specific task, identifying him as an inspector. On 17 March 2004 the Supreme Court of Justice quashed the lower courts’ judgments and adopted a new one in which it rejected the applicant’s claims as unfounded.

The court found that by order of 9 August 1999 he had been hired as a guard and that he had been dismissed on 1 April 2002 in accordance with the relevant labour legislation and in compliance with the order of 29 November 2001. The fact that the position had to be abolished had been confirmed by evidence and there was no reason to accept the applicant’s claims. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he did not have a fair trial. He also complained, under the same Article, about the excessive length of proceedings. THE LAW On 11 April 2006 the Court received the Government’s observations on the case. On the same day the Court transmitted the observations to the applicant, who was invited to submit his written comments by 6 June 2006. At the applicant’s representative’s request, the Court also sent the relevant forms to be filled in for obtaining legal aid.

On 16 May 2006 the applicant’s representative submitted the completed forms, but he did not submit any observations. By a registered letter of 14 November 2006 the Court pointed out to the applicant and his representative that the deadline for submitting comments had expired and warned them that, no extension of the time-limit having been requested, the Court might decide to strike the case out of its list. The applicant received that letter but did not reply. In the light of the above, in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols which require the continuation of the examination of the application.

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the Court’s list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı Nicolas BRATZA Deputy Registrar President