IURASCU v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
IURASCU v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 19188/04, de către Timofei IURASCU împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 13 noiembrie 2007 ca Camera compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna F. Aracı Președintele Adjunctă, având în vedere cererea depusă la 6 mai 2004, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Timofei Iurascu, este un național moldovenesc care s-a născut în 1936 și trăiește în Cahul. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Stoian, avocat care practică în Cahul. Guvernul Moldovei (“ Guvernul”) era reprezentat de agentul lor la momentul respectiv, dl V. Pârlog. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. „Pază” în „Moldsilva”, o organizație de stat acuzată de protecție și dezvoltarea pădurilor. În august 1999, organizația a fost lichidată și au fost create două noi organizații; una dintre acestea a fost „Silva-Sud” în Cahul (“Organizarea”). Potrivit organizației, prin ordinea din 9 august 1999, reclamantul a fost angajat ca gardian. Potrivit reclamantului, el nu a depus o cerere organizației până la 12 august 1999 și aceaceasta a fost pentru poziția de protecție a pădurilor și de inspector împotriva pălării („inspector”). La 21 noiembrie 2001, Agenția de Stat Forestiere a recomandat subdiviziunilor sale (inclusiv organizația) să elimine poziția de gardă. La 29 noiembrie 2001, Organizația a adoptat o ordonanță de abolire a acestei poziții. Pe această bază, a respins reclamantul din 1 aprilie 2002. Reclamantul a inițiat o procedură judiciară, susținând că a fost respins ilegal din moment ce nu a fost angajat în postul care a fost abolit, dar a fost, de fapt, un inspector. La 3 iulie 2003, Curtea de District Cahul a constatat că inițialul cererii reclamantului din 12 august 1999 nu a fost în dosarele organizației, ci copia depusă de el avea semnătura secretarului său care a confirmat că a primit originalul și a transmis-o departamentului resurselor umane. Organizația nu a putut furniza originalul ordinului de angajare a reclamantului la 9 august 1999 deoarece a fost distrusă într-o inundație. Copia prezentată instanței nu a suportat semnătura reclamantului, conform legii. În plus, instanța a constatat că, în perioada 1999-2001, reclamantul a emis o serie de documente oficiale (cum ar fi amenzile împotriva persoanelor care au comis diverse infracțiuni administrative împotriva reglementărilor forestiere) și le-a semnat ca inspector al Organizației. În 1999 Organizația a eliberat reclamantului o carte de identitate care indică faptul că a fost angajat ca inspector. Pe baza tuturor dovezilor, instanța a acceptat cererile reclamantului și a ordonat reintegrarea imediată, precum și plata achizițiilor salariale pentru întreaga perioadă de absență involuntară de la locul de muncă. La 21 octombrie 2003, Curtea de Apel Cahul a susținut această hotărâre. În plus față de confirmarea constatărilor instanței de judecată, Curtea de Apel a adăugat că prin instituirea unei proceduri juridice împotriva mai multor persoane amendate de către reclamant în calitate de inspector al organizației, directorul organizației a confirmat licența actelor relevante și a poziției reclamantului. La 17 martie 2004, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile instanțelor de jos și a adoptat o nouă sarcină în care a respins afirmațiile reclamantei ca fiind nefondate. Curtea a constatat că, prin ordinul din 9 august 1999, el a fost angajat ca gardian și că el a fost respins la 1 aprilie 2002, în conformitate cu legislația competentă a muncii și în conformitate cu ordinea din 29 noiembrie 2001. Faptul că poziția trebuia abolită a fost confirmat prin dovezi și nu există niciun motiv pentru a accepta afirmațiile reclamantului. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a avut un proces echitabil. De asemenea, s-a plâns, în temeiul aceluiași articol, cu privire la durata excesivă a procedurii. La 11 aprilie 2006, Curtea a primit observațiile guvernului cu privire la acest caz. În aceeași zi, Curtea a transmis observațiile reclamantului, care a fost invitată să își prezinte observațiile scrise până la 6 iunie 2006, la cererea reprezentantului reclamantului, Curtea a trimis, de asemenea, formularele relevante care urmează să fie completate pentru obținerea unui ajutor judiciar. La 16 mai 2006, reprezentantul reclamantului a prezentat formularele completate, dar nu a prezentat nicio observație. Prin scrisoarea înregistrată din 14 noiembrie 2006, Curtea a subliniat reclamantului și reprezentantul său că termenul limită pentru prezentarea observațiilor a expirat și le-a avertizat că, fără prelungirea termenului care a fost solicitat, Curtea ar putea decide să scoată cazul din lista sa. Reclamantul a primit această scrisoare, dar nu a răspuns. Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își continue cererea. În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale. Fatoș Aracı Nicolas BRATZA Președintele adjunct al grefierului