ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2886/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.04.2017, reclamanta Stabil S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 22/16.02.2017 prin care pârâtele au respins contestația formulată conform art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/14.12.2016 aferent proiectului Cod SMIS 31795 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare ce privește Contractul de finanțare nr. x/18.03.2014, Cod SMIS 31705 "Înființarea unei unități pentru finisarea tâmplăriei PVC prin laminare", Decizia atacată fiind emisă cu încălcarea prevederilor legale, și la obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta STABIL S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, și Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Stabil S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 25 noiembrie 2020, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la dreptul pretins, întemeiată pe dispozițiile art. 408-409 din C. proc. civ., în formă autentică.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimaților - pârâți.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la dreptul pretins.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la dreptul pretins, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la dreptul pretins, după cum, potrivit prevederilor art. 408 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului, iar potrivit art. 409 alin. (2) din același cod, "Când renunțarea este făcută în căile extraordinare de atac, vor fi anulate hotărârile pronunțate în cauză, dispozițiile art. 408 aplicându-se în mod corespunzător", Înalta Curte constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să admită calea de atac formulată, să ia act de renunțarea la dreptul pretins, să anuleze în tot sentința recurată, și, în consecință, să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 409 alin. (2), din C. proc. civ., Înalta Curte,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta reclamantă Stabil S.R.L. și în temeiul art. 408 din C. proc. civ., ia act de renunțarea reclamantei Stabil S.R.L. la dreptul pretins.

Dispune anularea sentinței nr. 1160 din 13 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta STABIL S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca efect al renunțării la dreptul pretins.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2021.