ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2863/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2019 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, să se dispună suspendarea executării încheierii nr. 11/16.03.2020 înregistrate la sediul ANDR cu nr. X/18.03.2020 și a măsurilor nr. II.3, II.4, II.5, II.6, II.7 din Decizia nr. 4/2020 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 744/08 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței ca fiind nelegală.

În motivarea recursului, a arătat că măsurile contestate sunt în contradicție cu legislația în materie. Cu toate că la baza interpretării legislației au stat nu numai actele normative, ci și punctele de vedere emise de Ministerul Muncii cu privire la interpretarea oficială a acestora, interpretare care este obligatorie, pârâta are o cu totul interpretare care este neoficială și, prin urmare, nu este obligatorie.

A menționat recurenta greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond și a concluzionat că, în speță, este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, a arătat recurenta că și aceasta este îndeplinită și că executarea imediată a măsurilor contestate, fără exercitarea controlului de legalitate de către instanța de contencios administrativ, produce un prejudiciu reclamantei.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării încheierii nr. 11/16.03.2020 înregistrate la sediul ANDR cu nr. X/18.03.2020 și a măsurilor nr. II.3, II.4, II.5, II.6, II.7 din Decizia nr. 4/2020 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.

Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.

În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente de natură să conducă la modificarea soluției date de către prima instanță, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că susținerile reclamantei sunt în fapt considerente ce țin de fondul cauzei, ce nu pot analizate în cadrul acestui demers judiciar.

Mai mult, prin sentința civilă nr. 1169 din data de 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, având ca obiect acțiunea în anularea încheierii nr. 11/16.03.2020 a Curții de Conturi și a măsurilor nr. II.3, II.4, II.5, II.6, II.7 din Decizia nr. 4/20.01.2020.

Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv, soluția pronunțată constituie un argument în susținerea neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenței de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalității actului contestat, pronunțându-se în sensul validării acestuia.

Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalității actului administrativ de către instanța care a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare și care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex și analizării actului dedus judecății sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acțiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalității actului administrativ.

În consecință, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiției cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea condiției pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenței unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunțarea unei soluții contrare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost confirmată și de hotărârea pronunțată în acțiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare a executării se solicită în dosarul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive împotriva sentinței civile nr. 744/08 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive împotriva sentinței civile nr. 744/08 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.