ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2862/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 13 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 29.01.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Sănătății și A. S.R.L., solicitând suspendarea autorizației de funcționare nr. x din data de 16.10.2019 emise de Ministerul Sănătății, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
Soluția instanței de fond
Prin încheierea din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării autorizației de funcționare nr. 12712/CP/13249/16.10.2019 și, pe cale de consecință, admiterea acestei cereri.
În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile de drept material, reținând în mod greșit faptul că nu există un caz bine justificat și nu se impune analiza cerinței privind paguba iminentă.
Recurenta a menționat că instanța de fond nu a realizat o analiză sumară a fondului cauzei, ci s-a pronunțat asupra suspendării actului administrativ fără a lua în considerare argumentele reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din răspunsurile la întâmpinare.
Astfel, instanța de fond avea obligația să analizeze succint toate motivele de nelegalitate invocate, acestea creând în mod evident o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, a arătat recurenta că această condiție nu a mai fost analizată de instanța de fond. Astfel, consecințele care se produc prin aglomerarea farmaciilor în municipiul Vaslui sunt directe și imediate, iar serviciul public farmaceutic va fi afectat în mod sigur de înființarea unui număr mai mare de farmacii decât cel admis de lege.
A mai menționat că, față de interesul beneficiarului autorizației de funcționare și de necesitatea preîntâmpinării perturbării previzibile grave a funcționării serviciului public farmaceutic, prevalează salvgardarea serviciului public farmaceutic.
Apărările intimaților
4.1 Intimata-pârâtă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
4.2 Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
II. Soluția instanței de recurs
Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea depusă de recurentul-reclamant la 12 mai 2021, în sensul că nu mai susține recursul promovat, Înalta Curte apreciază că nu poate lua act de aceasta, având în vedere susținerile contradictorii pe care le conține.
Astfel, pe de o parte, recurentul arată că nu mai susține recursul promovat, iar pe de altă parte precizează că nu achiesează sub nicio formă la considerentele judecătorului de primă instanță prezentate în încheierea din 19.05.2020.
Or, potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamantul a învestit instanța de contencios cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea autorizației de funcționare nr. x/16.10.2019 emise de Ministerul Sănătății, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.
Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:
"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei (...)".
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită la art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.
La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a opera suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate a acestuia.
Prin urmare, instanța poate aprecia drept necesară o asemenea măsură când se oferă suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, la o examinare sumară a aparenței dreptului.
În recurs, Înalta Curte constată că în cauză nu se conturează elemente de natură să conducă la modificarea soluției date de către prima instanță, care a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că susținerile reclamantei sunt în fapt considerente ce țin de fondul cauzei, ce nu pot analizate în cadrul acestui demers judiciar. Totodată, instanța de fond a reținut în mod corect că aparența de drept cu privire la îndeplinirea cerinței prevăzute de dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008 și art. 10 alin. (2) lit. j) din același act normativ este în favoarea pârâților.
Mai mult, prin sentința civilă nr. 1283 din data de 8 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anularea autorizației de funcționare nr. x/16.10.2019.
Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv, soluția pronunțată constituie un argument în susținerea neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, întrucât această hotărâre judecătorească constituie un reper în verificarea aparenței de legalitate a actelor administrative atacate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate asupra legalității actului contestat, pronunțându-se în sensul validării acestuia.
Cu alte cuvinte, confirmarea pe fond a legalității actului administrativ de către instanța care a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare și care a avut posibilitatea administrării unui probatoriu complex și analizării actului dedus judecății sub toate aspectele, într-o procedură ce excede limitelor impuse acțiunii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ și pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie, face de prisos analiza, la nivel aparent, a legalității actului administrativ.
În consecință, având în vedere că nu a fost dovedită îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în mod corect s-a apreciat că nu se mai impune analizarea condiției pagubei iminente, aceasta neputând fi analizată în lipsa existenței unui caz bine justificat, întrucât pentru a putea opera suspendarea executării actului administrativ se impune ca cele două condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este legală, prin recurs nefiind aduse argumente care să determine pronunțarea unei soluții contrare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost confirmată și de hotărârea pronunțată în acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită în dosarul de față.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui împotriva încheierii din 19 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Colegiul Farmaciștilor din Județul Vaslui împotriva încheierii din 19 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.