ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2018 la data de 12.03.2018, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A., anularea Hotărârii nr. 584/11.10.2017, invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția tardivității, invocată prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată ca tardiv formulată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii și rejudecarea recursului, în fond, sub toate aspectele învederate prin cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, fără a analiza fondul litigiului, întrucât termenul special de 15 zile se aplică persoanei care se consideră discriminată.

În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că menține în totalitate susținerile din cererea de chemare în judecată.

4.1 Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 584/11.10.2017 emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de pârât și a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată. A reținut dispozițiile art. 20 alin. (10), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (8) și (9) din O.G. nr. 137/2000, faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantei la data de 07.02.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 09.03.2018, precum și faptul că dispozițiile art. 20 au caracter special, urmând a se aplica cu prioritate celor de drept comun prevăzute la art. 11 din Legea nr. 554/2004. A avut în vedere și faptul că, prin reglementarea termenului special de 15 zile, voința legiuitorului a fost de a deroga de la dispozițiile Legii contenciosului administrativ referitoare la obligativitatea procedurii prealabile.

Recurenta a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii, fără a analiza fondul litigiului, întrucât termenul special de 15 zile se aplică persoanei care se consideră discriminată.

Înalta Curte apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate.

Dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că "(8) Hotărârea se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării. (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.", au fost aplicate în mod corect de instanța de fond.

Din coroborarea acestor dispoziții, rezultă că hotărârea Colegiului director se comunică părților și poate fi atacată la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte observă că nu există o distincție în funcție de persoana care formulează plângerea, astfel că, potrivit regulii de interpretare logică "unde legea nu distinge, nici cel care o interpretează nu trebuie să distingă" (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), rezultă că aceste dispoziții se aplică și reurentei din prezenta speță.

În aceste condiții, în mod legal instanța de fond a constatat, cu aplicarea corectă, prin coroborare, a dispozițiilor alin. (8), (9) și (10) ale art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantei la data de 07.02.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 09.03.2018, cu nerespectarea termenului de 15 zile, astfel că a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A împotriva sentinței civile nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A împotriva sentinței civile nr. 4229/22 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.