ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2850/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.04.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecători Sector 5, au chemat în judecată pe pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței:

- anularea parțială a Ordinului nr. 332/2017 și obligarea Procurorului General să emită noi ordine de salarizare începând cu 09.04.2015, în sensul stabilirii drepturilor prin aplicarea salariului la nivel maxim prevăzut de lege pentru funcții similare, pentru aceleași condiții de studii, vechime si condiții de muncă, prin raportare la valoarea de referința sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" până la data de 01.12.2015, și respectiv, 445.5. ulterior acestei date, și prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și al cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă cuvenite;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta acțiune, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 01.12.2015 și, respectiv, 445.50 RON, ulterior datei de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să deschidă în acest sens creditele bugetare necesare, cu titlul de cheltuieli de personal.

Prin sentința civilă nr. 3407/2017 din 02 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să deschidă credite bugetare necesare plății drepturilor salariale și respinge acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe primele două capete de cerere.

A fost admisă excepția inadmisibilității.

A fost respinsă contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice împotriva Ordinului nr. 332/27.01.2017 al Procurorului general - Parchetul de pe lângă ICCJ, ca inadmisibilă.

A fost respinsă cererea având ca obiect plata de despăgubiri, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, au arătat că susținerea instanței de fond potrivit căreia ar fi trebuit să solicite încă din anul 2015 anularea ordinului 1704 este greșită, întrucât la acel moment nu puteau avea cunoștință de faptul că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a luat în considerare cuantumul legal al valorii de referință sectorială. Totodată, au arătat recurenții că nu ar fi fost posibilă nici motivarea solicitării în temeiul deciziei Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016.

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecători Sector 5, au chemat în judecată pe pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței:

- anularea parțială a Ordinului nr. 332/2017 și obligarea Procurorului General să emită noi ordine de salarizare începând cu 09.04.2015, în sensul stabilirii drepturilor prin aplicarea salariului la nivel maxim prevăzut de lege pentru funcții similare, pentru aceleași condiții de studii, vechime si condiții de muncă, prin raportare la valoarea de referința sectorială 405 aflată în plată în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" până la data de 01.12.2015, și respectiv, 445.5. ulterior acestei date, și prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și al cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă cuvenite;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a drepturilor prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta acțiune, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 01.12.2015 și, respectiv, 445.50 RON, ulterior datei de 01.12.2015) și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să deschidă în acest sens creditele bugetare necesare, cu titlul de cheltuieli de personal.

Din verificările efectuate, Înalta Curte reține că prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018 s-a stabilit modul de calcul al indemnizațiilor reclamanților pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și în continuare.

Potrivit actului administrativ în discuție - Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 897/22.05.2018, începând cu data de 09.04.2015, categoriile de personal din care fac parte și reclamanții beneficiază de indemnizații de încadrare, stabilite în raport cu o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 în raport cu o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, stabilindu-se că plata drepturilor salariale rezultate din aplicarea valorilor de referință sectoriale amintite se va face după asigurarea fondurilor necesare de către ordonatorul principal de credite.

Mai mult, prin Ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3206/29.11.2019 s-a dispus că, în perioada 01.12.2016 - 31.12.2017, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și specialiștii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 484,18 RON.

Înalta Curte constată că prin ordinele de mai sus s-a dispus recalcularea indemnizației recurenților-reclamanți în raport cu o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

În consecință, dată fiind emiterea de către pârâtul Ministerul Public - Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Ordinelor nr. 897/2018 și nr. 3206/2019, prin care s-a stabilit o valoare de referință sectorială de 421,36 RON începând cu data de 09.04.2015 și de 484,18 RON începând cu data de 01.12.2016, Înalta Curte reține că, în prezent, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect în ceea ce privește capetele I și II.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției s-a stabilit plata sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției aferente perioadei 9 aprilie 2015-30 iunie 2018, precum și plata dobânzilor și a actualizării cu rata inflației.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de C., G., K., O., S., A., B., F., J., N., R., V., D., H., L., P., T., E., I., M., Q. și U. împotriva sentinței civile nr. 3407/2017 din 02 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge ca rămase fără obiect capetele I și II din acțiune.

Va menține soluția pronunțată în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, respectiv lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de C., G., K., O., S., A., B., F., J., N., R., V., D., H., L., P., T., E., I., M., Q. și U. împotriva sentinței civile nr. 3407/2017 din 02 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge ca rămase fără obiect capetele I și II din acțiune.

Menține soluția pronunțată în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, respectiv lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 mai 2021.