ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.07.2016, reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României, a solicitat anularea Deciziei nr. 30/15.12.2015 și a încheierii nr. 4/29.06.2016, precum și anularea actelor ce au stat la baza emiterii acestora, respectiv Raportul de audit Financiar din data de 14.08.2014 și Procesul Verbal de Constatare înregistrat la ANAF sub nr. x/14.08.2015.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1549 din data de 2 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: - a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi și intervenientul accesoriu A., ca neîntemeiată; - a respins cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală și intervenientul A., criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul intervenientul A. a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și admiterea cererii de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei. Recurenta reclamantă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțunii, astfel cum a fost formulată. Criticile urmează a fi redate si analizate în cadrul punctului 5, cu menționarea că, fiind apreciat ca întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., devine inutilă redarea in extenso și analizarea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimată Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, față de considerentele hotărârii pe care intimata le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs, ANAF a criticat sentința în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare, apreciind că este nemotivată, sens în care invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În situația în care nu se va reține incidența acestui motiv de casare, susține că, în mod greșit prima instanță a apreciat că nu există un caz bine justificat și, de asemenea, apreciază că este întrunită și condiția prevenirii unei pagube iminente. Recurenta ANAF înțelege să critice sentința și în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. 30/15.12.2015, a încheierii nr. 4/29.06.2016 precum și a actelor care au stat la baza emiterii acestora. În ceea ce privește punctul 4.2.8 din sentința atacată, solicită a se observa că hotărârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că, de de o parte, instanța de fond a prezentat motivele pe baza cărora a reținut că ar fi îndeplinite condițiile răspunderii funcționarului public și pe de altă parte, a precizat că "analiza concretă a întrunirii condițiilor răspunderii patrimoniale a funcționarului public se va face după declanșarea procedurii de angajare a răspunderii". Apreciază că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept, sens în care invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, învederează că, în ceea ce privește Măsurile I.1, I.2, I.3.2, II.1, II.2 din Decizia nr. 30/2015, hotărârea este nelegală, întrucât echipa de audit a încălcat art. 42 lit. d) din Legea nr. 94/1992; art. 2 lit. c), art. 4, art. 5 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31, art. 32, art. 34 alin. (1), art. 35 lit. h), lit. i), lit. p), Anexa 3 din Legea nr. 111/1996; art. 1, art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 74/2005; art. 1, art. 2, art. 3 lit. d), art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 13/2015; art. 1, art. 3, art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (1) lit. a), lit. b) din Legea nr. 21/1996. De asemenea, au fost încălcate prevederi ale legislației secundare respectiv: art. 2 alin. (1) lit. e), lit. g) 1 , art. 3 din H.G. nr. 525/2007; Ordinul Președintelui ANRMAP nr. 107/2009; art. 3 alin. (1) lit. c), alin. (3) lit. c), lit. g), lit. h), art. 8 lit. d), art. 11 lit. b) din H.G. nr. 634/2015 și prevederi legislative secundare, procedurale, tehnice. Cu privire la reținerile instanței de fond referitoare la Măsura de la punctul I.4 din Decizia nr. 30/2015, apreciază că sunt nelegale întrucât nu se poate reține culpa autorității de a nu fi organizat concursuri în condițiile în care prevederile legale aplicabile în perioada respectivă nu permiteau organizarea și desfășurarea unor astfel de concursuri. De asemenea, legislația aplicabilă funcționarilor publici prevede că delegarea și detașarea să fie utilizate, stabilind și posibilitatea prelungirii perioadelor de timp în care acestea să fie exercitate, neexistând o limitare în timp pentru utilizarea la nivelul unei instituții publice a acestor forme de mobilitate a funcționarilor publici. În ceea ce privește Măsura de la punctul I.10.2, învederează că înregistrările contabile nu sunt eronate, ele fiind reglementate conform prevederilor O.M.F.P. nr. 1917/2005 și a O.P.A.N.A.F. nr. 620/2008. În ceea ce privește punctul 4.2.8, susține că instituția nu putea să constate că există o faptă ilicită, că fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către un funcționar public, că s-a creat un prejudiciu instituției și că între acest presupus prejudiciu și presupusa faptă ilicită ar exista un raport de cauzalitate. În cadrul dezvoltării motivelor de recurs înregistrate la data de 18.09.2018, recurenta arată, în esență, că instanța a reținut ipoteze total eronate care au stat la baza întregii motivări, nefiind luate în considerare niciuna dintre probele, argumentele, prevederile legale, procedurale și tehnici invocate de ANAF și fără a fi motivată excluderea acestora. Prin recursul formulat, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că hotărârea primei instanțe este nemotivată. Astfel, învederează că prin cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, a invocat mai multe motive de nelegalitate a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi, motive care se regăsesc și în cererea reclamantei și pe care instanța de fond nu le-a analizat. De asemenea, motivarea instanței de fond nu este corelată cu probatoriul administrat în cauză, întrucât, deși se arată în mod constant că reclamanta nu și-a dovedit susținerile, nu se arată nici motivul pentru care probele administrate în susținerea cererii introductive au fost înlăturate. Arată recurentul că, deși la dosarul de fond au fost depuse înscrisuri care răspund la aspectele deduse judecății, respectiv dacă operațiunile de revizie tehnică și certificare de securitate radiologică sunt diferite ca activitate, scop și prevederi legale, instanța nu a analizat aceste probe și nici nu se arată motivul pentru care instanța nu a luat în considerare materialul probator depus de reclamantă. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-intervenient susține motivele de recurs învederate de către recurenta-reclamantă. Instanța de control judiciar apreciază ca fiind întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce face inutilă analizarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte observă că prima instanță nu a analizat în mod corespunzător susținerile reclamantei și ale intervenientului accesoriu și nici materialul probator administrat în cauză, creând astfel acestora o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura un proces echitabil tuturor părților litigante. Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (și) "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Atât reclamanta cât și intervenientul accesoriu au evidențiat faptul că nu sunt conferite drepturi de control Curții de Conturi a României în niciunul din domeniile incidente speței, respectiv achiziții publice, activități nucleare, norme transporturi. Pentru a înlătura aceste argumente prima instanță s-a rezumat la a preluat apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, fără a verifica înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și fără a prezenta un raționament propriu. Atât timp cât reclamanta a susținut presupusa nelegalitate a abaterilor constatate de echipa de audit prin faptul că, în anul 2015, niciuna din legile organice, ordonanțe de urgență, hotărâri de guvern sau alte acte administrative emise de conducătorii instituțiilor de specialitate nu confereau și nici nu conferă auditorilor Curții de Conturi a României competențe de control în domeniile de specialitate, era necesar ca judecătorul fondului să efectueze a analiză detaliată a acestor argumente, bazată pe probele administrate în cauză (adresa de răspuns a CNCAN- consiliere metodologică și două adrese de răspuns de la doi experți acreditați CNCAN). Nu se regăsește în cadrul considerentelor hotărârii recurate nicio analiză a acestor înscrisuri și nu se arată care sunt motivele pentru care au fost înlăturate. De altfel, instanța de control judiciar nu regăsește în cuprinsul sentinței recurate o motivare corespunzătoare nici în cadrul analizei măsurilor dispuse de către intimata Curtea de Conturi a României, argumentele fiind preluate din cuprinsul întâmpinării. De exemplu, în ceea ce privește Măsura de la punctul II.2, prima instanță a redat situația de fapt și punctul de vedere al reclamantei însă nu a indicat care sunt argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere, motivarea rezumându-se, practic, la o singură frază, prin care judecătorul fondului a arătat că "nu găsește o justificare legală asumării unei astfel de obligații de reclamantă, în condițiile în care, potrivit poziției pe care chiar ea a exprimat-o în faza auditării, precum și în cuprinsul acțiunii, periodicitatea reviziilor tehnice și certificărilor de securitate radiologică este cea prevăzută în autorizația emisă de CNCAN, care la rândul ei face trimitere la manualul de utilizare B.." Dimpotrivă, reclamanta a prezentat justificări cu caracter pertinent care ar fi trebuit analizate de către prima instanță, respectiv prevederile manualului de utilizare B., ale Acordului-cadru pentru prestări servicii nr. x/03.02.2010, ale autorizației de utilizare nr. x/2013. În consecință, dat fiind faptul că prin sentința recurată se preiau apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare și nu se analizează probele administrate, se reține că, practic, nu s-a analizat fondul cauzei de o manieră care să permită exercitarea controlului judiciar, neputându-se realiza o astfel de analiză direct de către instanța de recurs, întrucât s-ar afecta dreptul părților la un proces echitabil. Elementele evidențiate configurează o motivare insuficientă a hotărârii primei instanțe, fiind incidente sub acest aspect prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României). Totodată, obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 497 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va casa sentința recurată și se va trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond. În rejudecare, se vor analiza toate argumentele părților, esențiale pentru dezlegarea pricinii, se va administra și corobora orice probatoriu util, pertinent și concludent și se va motiva corespunzător hotărârea.