ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 291/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a României: - anularea în parte a Hotărârii Plenului Curții Constituționale nr. 7/14.03.2019, comunicată la data de 08.04.2019; - validarea, în ceea ce o privește pe reclamantă, a rezultatelor concursului desfășurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019, organizat de Curtea Constituțională pentru ocuparea a 4 posturi vacante de magistrat-asistent din cadrul Corpului magistraților-asistenți și a postului vacant de personal de specialitate juridică asimilat magistraților-asistenți din cadrul Compartimentului cercetare, documentare și bibliotecă, și, pe cale de consecință: - numirea și, implicit, încadrarea în funcția de magistrat-asistent la Curtea Constituțională începând cu data de 14.03.2019 (respectiv recunoașterea vechimii în funcție începând cu 14.03.2019); - plata drepturilor salariale la zi, indexate cu indicele de inflație, de la data de 14.03.2019 și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești. Reclamanta a solicitat reparații pentru daune morale în cuantum de un euro, precum și cheltuieli de judecată potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1006 din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională a Romaniei. Anulează în parte Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 7/14.03.2019, respectiv în ceea ce privește invalidarea rezultatului concursului susținut de reclamantă. Obligă pârâta emită o hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului susținut de reclamantă, organizat de Curtea Constituțională, desfășurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019. Obligă pârâta ca, ulterior validării, să o numească pe reclamantă în funcția de magistrat-asistent la Curtea Constituțională. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Curtea Constituțională a Romaniei, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și respingerea în tot a acțiunii reclamantei. În motivarea recursului s-a arătat că sentința instanței de fond este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Regulamenul de concurs aplicabil. Astfel, în ceea ce privește Adeverința nr. x/14.01.2019 eliberată de Academia de Studii Economice din București, depusă de reclamantă la dosarul de înscriere la concurs, instanța a reținut că aceasta nu reprezintă un document depus în completarea dosarului, în sensul art. 5 alin. (3) și (4) din Regulamentul/24.10.2012, iar sintagma "acte în completare" trebuie interpretată în strânsă corelare cu condițiile de participare la concurs enumerate de Ordinul Președintelui Curții Constituționale nr. 118/04.12.2018. Sintagma se referă la ipoteza în care dosarul este incomplet, în sensul că respectivul candidat nu a depus toate documentele necesare pentru dovedirea îndeplinirii acestor condiții, ceea ce ar presupune, raportat la speța dedusă judecății, ipoteza în care la dosar nu s-ar fi depus niciun document referitor la îndeplinirea cerinței vechimii de minim 5 ani în funcțiile de specialitate juridică enumerate. De asemenea, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că analiza conținutului acestei adeverințe, în sensul de a se stabili dacă informațiile conținute sunt sau nu suficiente pentu a face dovada cerinței vechimii minime în specialitate este atributul exclusiv al Comisiei de concurs. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) și (4) din Regulamentul/24.10.2012, privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraților-asistenți ai Curții Constituționale " (3) Dosarul de concurs se depune personal sau prin mandatar, cu procură autentificată, cu cel puțin 40 de zile înainte de data desfășurării probei scrise pentru verificarea cunoștințelor teoretice de specialitate, la sediul Curții Constituționale - Biroul resurse umane și salarizare. (4) Ulterior termenului prevăzut la alin. (3) nu se mai pot depune acte în completare la dosarul de concurs astfel constituit." Totodată, atribuțiile Plenului Curții cu privire la validare sunt prevăzute la art. 32 din același Regulament, potrivit căruia, "(2)în termen de 30 de zile de la data susținerii ultimei probe de concurs, Plenul Curții Constituționale, analizând respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 124/2000, Legea nr. 303/2004, Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012 și de prezentul regulament, validează sau invalidează în tot sau în parte, după caz, rezultatele concursului conform art. 4 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale". Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta a solicitat instanței de recurs casarea sentinței atacate și să constate că intimata-reclamantă nu îndeplinea condiția de participare la concurs privind vechimea în funcția de cadru didactic universitar de specialitate juridică, iar Hotărârea nr. 7 din 14 martie 2019 a Plenului Curții Constituționale este temeinică și legală, impunându-se respingerea în tot a acțiunii ca nefondată.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 7/14.03.2019, solicitând validarea, în ceea ce o privește, a rezultatelor concursului desfășurat în perioada 28 decembrie 2018 - 25 februarie 2019, organizat de Curtea Constituțională a României, urmată de numirea și, implicit, încadrarea în funcția de magistrat-asistent la Curtea Constituțională începând cu data de 14.03.2019. Fiind învestită cu recursul promovat de pârâta Curtea Constituțională a României împotriva soluției de admitere în parte a acțiunii reclamantei, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a preciza în niciun fel care ipoteză a textului legal ar fi aplicabilă în privința hotărârii recurate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Or, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, aceasta explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză. Astfel, motivarea permite exercitarea controlului judiciar al instanței superioare asupra sentinței pronunțate de prima instanță, fiind respectate garanțiile procesuale ale imparțialității judecătorului și ale calității actului de justiție, precum și exigențele instituite în cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituția României și cele ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la existența unui proces echitabil. Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate. Astfel, argumentele recurentei au vizat modul de interpretare a dispozițiilor art. 5 alin. (3) și (4) din Regulamentul/24.10.2012, privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraților-asistenți ai Curții Constituționale, dar și a celor ale art. 32 din același regulament, referitor la atribuțiile Plenului Curții Constituționale a României. În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 alin. (3) și (4) din Regulamentul din 24 octombrie 2012 privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul Corpului magistraților-asistenți ai Curții Constituționale, "(3) Dosarul de concurs se depune personal sau prin mandatar, cu procură autentificată, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării probei scrise pentru verificarea cunoștințelor teoretice de specialitate, la sediul Curții Constituționale - Biroul resurse umane și salarizare. (4) Ulterior termenului prevăzut la alin. (3) nu se mai pot depune acte în completare la dosarul de concurs astfel constituit. ". Pentru dovedirea îndeplinirii condiției vechimii în funcția de cadru didactic universitar de specialitate juridică reclamanta din prezenta cauză a depus la dosarul de înscriere, inițial, adeverința nr. x/07.12.2018 eliberată de Academia de Studii Economice din București, conform căreia «Se adeverește (...) că dna. A. (...) este cadru didactic asociat la Departamentul de Administrație și Management Public din anul universitar 2012-2013 până în present, iar ulterior a mai depus cu adresa înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. x/15.01.2019, adeverința nr. x/14.01.2019 eliberată de Academia de Studii Economice din București, prin care "Se adeverește prin prezenta că dna. A. este cadru didactic asociat și desfășoară activități didactice, de specialitate juridică (...)". Contrar susținerilor recurentei, sintagma "acte în completare", utilizată la art. 5 alin. (4) din Regulament, trebuie interpretată în strânsă corelare cu condițiile de participare la concurs și ea se referă la ipoteza în care dosarul este incomplet, în sensul că respectivul candidat nu a depus toate documentele necesare pentru dovedirea îndeplinirii acestor condiții. În cauză, însă, dosarul de înscriere al reclamantei a fost complet, apreciat ca atare și de către comisia de concurs, potrivit anexei la procesul-verbal nr. x/15.01.2019 care conține rezultatele selecției dosarelor depuse de candidați, iar instanța de fond a apreciat, în mod just, că Adeverința nr. x/14.01.2019 nu înlocuiește Adeverința nr. x/7.12.2018, ea nu este un act nou depus în completare, ci un act cu caracter explicativ, lămuritor al adeverinței depuse inițial, astfel că dispozițiile art. 5 alin. (4) din Regulamentul/24 octombrie 2012 nu sunt aplicabile situației reclamantei. Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentei referitoare la atribuțiile Plenului Curții Constituționale a României și constată că acestea nu se suprapun cu cele ale comisiei de concurs. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 32 din Regulament, Plenul Curții Constituționale a României validează sau invalidează, în tot sau în parte, rezultatele concursului, însă aceasta implică verificarea respectării etapelor concursului, a termenelor de formulare a contestațiilor, dacă au existat situații de fraudă sau tentativă de fraudă care sunt în măsură să afecteze legalitatea desfășurării concursului, dacă au fost admise contestații la barem și ce consecințe a avut admiterea unor astfel de contestații cu privire la modalitatea finală de notare a lucrărilor și la tratamentul egal al candidaților, precum și orice elemente care țin de legala desfășurare în ansamblu a concursului organizat. Selecția dosarelor, însă, a constituit o primă probă distinctă, eliminatorie a concursului, notată cu admis/respins, iar comisia de concurs a efectuat o verificare și o notare individuală a fiecărui candidat, dosarul reclamantei fiind declarat admis. În situația în care dosarul ar fi fost incomplet și s-ar fi impus completarea, comisia ar fi putut să îl respingă "pentru neîndeplinirea condiției de vechime de cel puțin 5 ani în funcțiile prevăzute de art. 67 alin. (4) din Legea nr. 303/2004", ceea ce a și făcut pentru alți candidați, iar cei interesați aveau dreptul de a contesta această măsură, potrivit art. 29 alin. (1) din Regulamentul de concurs. Așadar, comisia de concurs este abilitată să efectueze o verificare și o notare individuală a fiecărui candidat, la fiecare probă, inclusiv la proba constând în selecția dosarelor de înscriere, acordând "admis"/"respins" la probele eliminatorii sau, după caz, note la verificarea cunoștințelor de specialitate, în timp ce autoritatea abilitată de lege să valideze concursul efectuează doar o verificare de ansamblu a respectării legalității în organizarea și desfășurarea concursului, fără a avea posibilitatea să analizeze lucrările scrise sau dosarele în mod individual pentru fiecare candidat în parte, deci fără a cenzura notele sau calificativele acordate de comisia de concurs. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că invalidarea dispusă prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale din data de 14 martie 2019 echivalează cu anularea dreptului reclamantei de a formula contestația anterior menționată, câtă vreme în ipoteza în care Comisia de concurs ar fi apreciat în etapa de selecție a dosarelor că reclamanta nu îndeplinește condiția privind calitatea de cadru didactic universitar de specialitate juridică și ar fi declarat-o respinsă, aceasta avea posibilitatea de a face contestație și de a depune, pentru clarificarea situației sale Adeverința nr. x/14.01.2019 . Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenta-pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.