ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2654/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.01.2019, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Ordinului B. nr. 356/2007 având în vedere următoarele aspecte: (MAI) nu mai are nicio competență, după apariția Legii nr. 265/2007, în eliberarea/atribuirea/acordarea/etc autorizațiilor din domeniul taximetriei. Fostul B. nu a avut nicio competență în gestionarea și controlarea modului în care autoritățile publice locale eliberează autorizațiile taxi sau a modului în care autoritățile publice locale stabilesc numărul maxim de autorizații taxi. Nici actualul MAI nu are nicio competență în gestionarea și controlarea modului în care autoritățile publice locale eliberează autorizațiile taxi sau a modului în care autoritățile publice locale stabilesc numărul maxim de autorizații taxi.

Prin sentința civilă nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.I. și s-a respins, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministrul Afacerilor Interne, și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca fiind lipsită de interes.

Împotriva sentinței civile nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, în combaterea soluției de admitere a excepției lipsei de interes, recurentul-reclamant a arătat că este administratorul societății C. S.R.L., care este titulara Autorizației de transport persoane în regim de taxi nr. 2721, societate care nu poate să execute transport taxi pentru că nu primește autorizație taxi, interesul reclamantului, în calitate de reprezentant, de asanare a legislației taximetriei fiind subordonat interesului societății C. S.R.L. de a obține autorizație taxi.

Recurentul a susținut că interesul său este legitim din punct de vedere al Legii nr. 38/2003 deoarece orice persoană fizică sau societate are dreptul de a executa activitatea de taximetrie și obligația de a deține autorizație taxi dacă execută activitate de taximetrie, precum și din punct de vedere constituțional deoarece stimularea concurenței este o cerință vitală a economiei de piață. Or, limitarea numărului de autorizații taxi este neconstituțională, iar această limitare este concretizează și prin normele pe care le solicită a fi anulate.

Totodată, interesul reclamantului este personal și direct din punct de vedere al calității de persoană fizică de a solicita și de a obține o autorizație taxi, și personal și indirect din punct de vedere al reprezentării societății pe care o administrează

Astfel, în opinia sa, anularea textelor normative invocate de reclamant ușurează obținerea unei autorizației taxi, atât pentru propria sa persoană fizică cât și pentru societatea pe care o administrează.

În fine, a susținut recurentul-reclamant că interesul său este născut și actual din punct de vedere al atributului de persoană fizică de a solicita și de a obține o autorizație taxi, cât și din punct de vedere al societății pe care o administrează. Interesul s-a născut odată cu înregistrarea la ORC și intrarea în vigoare a normei care limitează numărul de autorizații taxi și este actual pentru că are nevoie de o autorizație taxi, iar limitarea autorizațiilor taxi există și la prezenta dată. Chiar dacă dublul folos urmărit de reclamant, atât pentru persoana sa fizică cât și pentru societatea pe care o administrează, nu se materializează imediat prin admiterea prezentei acțiuni, admiterea prezentei acțiuni deschide calea spre o jurisdicție în care solicitarea și obținerea unei autorizații taxi va fi tranșată ușor și cu siguranță absolută.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a invocat faptul că recurentul nu a formulat critici privind soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu acesta, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

4.2 Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 noiembrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului la data de 22 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de recurentul - reclamant A., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2), (3) și 4 din Legea nr. 38 din 2003, ca inadmisibilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministrul Afacerilor Interne și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Ordinului B. nr. 356/2007.

Prin sentința recurată s-a respins acțiunea formulată de reclamant ca lipsită de interes, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant criticând soluția de admitere a excepției lipsei de interes, prin invocarea, în esență, a faptului că interesul reclamantului, în calitate de reprezentant al societății C. S.R.L., de asanare a legislației taximetriei este subordonat interesului acestei societăți de a obține autorizație taxi, iar admiterea prezentei acțiuni ar deschide calea spre o jurisdicție în care solicitarea și obținerea unei autorizații taxi va fi tranșată ușor și cu siguranță absolută, argumente care se circumscriu prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și pe care instanța de control judiciar urmează să le analizeze din această perspectivă, apreciindu-le ca fiind nefondate.

Astfel, amintește Înalta Curte că potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat (concret, individualizat), legitim (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale. Interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut), personal (folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune), născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, un interes eventual neputând fi, în principiu, luat în considerare.

Această condiție generală necesară pentru existența dreptului la acțiune trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac, atât la promovarea, cât și pe parcursul soluționării acestora.

Înalta Curte constată că, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A., în nume propriu, a contestat cu scopuri generale, Ordinului B. nr. 356/2007, fără a indica folosul practic urmărit de acesta, în memoriul de recurs, în justificarea îndeplinirii condiției unui interes născut și actual invocând atributul de persoană fizică de a solicita și de a obține o autorizație taxi, cât și punctul de vedere al societății pe care o administrează, susținând că interesul reclamantului, în calitate de reprezentant al acesteia, de asanare a legislației taximetriei este subordonat interesului societății C. S.R.L. de a obține autorizație taxi, precum și faptul că chiar dacă dublul folos urmărit de reclamant, atât pentru persoana sa fizică cât și pentru societatea pe care o administrează, nu se materializează imediat prin admiterea prezentei acțiuni, admiterea prezentei acțiuni deschide calea spre o jurisdicție în care solicitarea și obținerea unei autorizații taxi va fi tranșată ușor și cu siguranță absolută.

În aceste condiții, în cauză, nu este îndeplinită condiția unui interes real, născut și actual, un interes eventual, astfel cum este invocat de recurent, neputând fi luat în considerare, societatea C. S.R.L. la care acesta este administrator fiind o persoană juridică distinctă de titularul cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată nefiind formulată de reclamantul, persoană fizică, nici în calitate de reprezentant al societății.

Prin urmare, și susținerea recurentului în sensul că interesul său este personal și direct din punct de vedere al calității de persoană fizică de a solicita și de a obține o autorizație taxi, și personal și indirect din punct de vedere al reprezentării societății pe care o administrează este lipsită de suport.

Pentru aceleași motive, instanța de control judiciar constată că, în cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 8 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, potrivit cărora "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat", în mod corect reținând judecătorul fondului că, din analiza logico-sistematică și teleologică a acestor prevederi legale rezultă, fără echivoc, că reprezintă un caz de fine de neprimire situația în care reclamantul nu invocă, în cadrul acțiunii în contencios administrativ, apărarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, precum în prezenta cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2222 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.