ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin acțiunea înregistrată, la data de 09.07.2019, pe rolul Tribunalului Argeș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (urmare a admiterii excepției necompetenței materiale funcționale a secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Argeș prin sentința civilă nr. 3025 din 26 iunie 2019), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Mioveni, obligarea acestuia la emiterea unor noi ordine/dispoziții de salarizare prin care să recalculeze salariile de bază la nivelul maxim stabilit în cadrul ordonatorului secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație pentru activitatea desfășurată în aceleași condiții, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 și 30.08.2016, data încetării raporturilor de serviciu; calcularea și plata diferențelor dintre sumele ce vor rezulta și sumele plătite efectiv, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective; plata sumelor reprezentând contribuții sociale aferente, corespunzătoare diferențelor dintre salariile stabilite conform cererii și cele efectiv plătite pentru reclamant, avându-se în vedere și data încetării raporturilor de serviciu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 703 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeș a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii.

1.3. Prin Decizia nr. 288 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 703 din 17 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă în Dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni.

1.4. Cererea de revizuire

Prin cererea, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 288 din 11 martie 2020, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ.

A susținut revizuentul că decizia atacată este potrivnică dezlegării date anterior pentru aceeași chestiune juridică litigioasă de un alt complet al aceleiași instanțe, respectiv Decizia nr. 633/2019 prin care Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, recursul formulat de Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței nr. 1225 din 3 octombrie 2018 pronunțate de Tribunalul Gorj.

A mai arătat revizuentul că decizia este potrivnică practicii judiciare existente la nivel național, a altor curți de apel, date asupra aceleiași chestiuni litigioase.

1.5. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia nr. 429 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

În considerentele hotărârii, instanța, asupra cererii revizuentului de a se constata că instanța competentă asupra cererii de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut că revizuentul nu tinde la a demonstra existența unor hotărâri potrivnice între aceleași părți, condiție premisă a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci nerespectarea unor decizii obligatorii ale Curții Constituționale, respectiv ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și existența unei practici neunitare la nivelul curților de apel din țară și chiar la nivelul aceleiași curți de apel, de natură să contureze aspectele unui tratament discriminatoriu în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și încălcării unor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, securitatea juridică și principiul remunerării egale pentru muncă egală.

Astfel, Curtea a reținut că, în raport cu această calificare, este competentă a soluționa cererea de revizuire în ansamblul său, potrivit regulii generale de competență prevăzute de art. 510 alin. (1) C. proc. civ., iar nu Înaltei Curți de Casație și Justiție competente să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe hotărâri potrivnice pronunțate cu privire la aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză.

1.6. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, revizuentul A. a formulat cerere de recurs, apreciind că instanța a încălcat regulile de competență stabilite de art. 510 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la instanța competentă, cererea sa de revizuire fiind întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurentul că, deși completul de judecată a reținut că a formulat cerere prin care a solicitat a se constata că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă, nu a calificat cererea sa ca fiind o cerere de verificare a competenței și a evitat să pună în dezbatere dacă este competentă să soluționeze cauza.

Astfel, instanța de judecată a încălcat regulile stabilite expres de C. proc. civ. și cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție privind dreptul la un proces echitabil, raportat la garanțiile procesuale de care dispun părțile în litigiu.

A solicitat recurentul - revizuent admiterea recursului și constatarea faptului că hotărârea a fost emisă de o instanță necompetentă să judece cauza, instanța competentă fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât practica indicată a fi contradictorie provine de la instanțe de același grad cu Curtea de Apel Pitești.

II. Soluția instanței de control judiciar

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul revizuientului este fondat, potrivit considerentelor care vor fi expuse în continuare:

Revizuientul a învestit Curtea de Apel Pitești cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 288 din 11 martie 2020 pronunțată de aceeași instanță, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența a două sau mai multe hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Curtea de Apel a respins cererea de revizuire ca nefondată, apreciind în esență că nu s-a relevat încălcarea autorității de lucru judecat prin hotărârea judecătorească contestată, fiind evidențiată existența unei practici judiciare neunitare în considerentele de fapt invocate în această cale extraordinară de atac, aspect care nu se încadrează în motivul de revizuire invocat.

Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanța a analizat și excepția de necompetență materială invocată de revizuient, excepție pe care a apreciat-o ca nefondată, fără a se regăsi și dispozitivul asupra acesteia. Curtea de Apel s-a considerat competentă să judece cererea de revizuire, urmare a recalificării cererii de revizuire, fără însă a rezulta cu claritate rezultatul acestei operațiuni, în raport de care s-a aplicat regula de competență generală în materia revizuirii prevăzută de art. 510 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea Curții de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea competenței de ordine publică a Înaltei Curți, invocată de revizuient în condițiile legii, concluzie ca concretizează motivul de neleagalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Așa cum s-a reținut în precedent, revizuientul în cerere adresată instanței s-a prevalat de motivul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că în raport de acest temei juridic al cererii, competentă este potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ. instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Cum hotărârea atacată cu această cale extrordinară de atac a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, instanța mai mare în grad este Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de apel s-a declarat competentă urmare a recalificării cererii de revizuire, fără a se întrezări, așa cum s-a reținut în precedent, rezultatul acestei operațiuni, pentru a se putea verifica dacă asumarea competenței mai rămâne valabilă din perspectiva noii configurații procesuale și fără a observa că un astfel de demers judiciar poate fi realizat doar de un judecător competent potrivit legii. În fine, deși s-a procedat la recalificarea cererii de revizuire într-o altă cerere de aceeași natură, însă cu un temei juridic nedefinit, este de observat că totuși instanța de fond a analizat pe fond cererea de revizuire întemeiată pe art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. verificând și constatând că motivele de fapt de care s-a prevalat revizuientul nu se încadrează în motivul de drept invocat, analiză care așa cum s-a arătat era de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de aceste considerente, în mod greșit s-a soluționat excepția de necompetență, competență care în raport de temeiul juridic invocat revenea în mod evident Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de acest aspect, este de menționat că nici mențiunea privind caracterului definitiv al hotărârii atacate nu este valabil, fiind înscris în dispozitivul acesteia eronat, întrucât potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ. revizuientul avea deschisă posibilitatea recurării hotărârii de fond, drept valorificat și recunoscut prin prezenta hotărâre.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 pct. 3 și 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul exercitat de recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa, și va reține cauza spre rejudecare, urmând a dispune înaintarea dosarului serviciului registratură al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru repartizarea aleatorie a cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 429 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și reține cauza spre competentă soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A..

Înaintează dosarul serviciului registratură al secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru repartizarea aleatorie a cererii de revizuire.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.