ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 834/2020

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 10 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul Penitenciarul Mioveni la plata daunelor morale de 100.000 euro, pentru traumele suferite și relele tratamente la care a fost supus de-a lungul anilor în care s-a aflat în custodia Penitenciarului Mioveni.

Prin sentința civilă nr. 23 din 23 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Argeș, secția civilă a respins cererea reclamantului ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 2557 din data de 22 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 23 din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni.

Împotriva deciziei 2557 din data de 22 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2017, la data de 29 iulie 2019.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termenul prevăzut de lege și îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

De asemenea, raportorul a reținut că intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a invocat excepția netimbrării recursului raportat la dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În ceea ce privește cerința impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a constatat că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni, având în vedere dispozițiile art. 486 și art. 489 C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea în concret a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul-reclamant A. a formulat concluzii de admitere a căii de atac promovate.

Intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, arătând că înțelege să susțină excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare și să lase la aprecierea instanței excepția netimbrării prezentei căi de atac.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 7 aprilie 2020, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepțiile invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a invocat excepția netimbrării, precum și excepția nulității recursului.

În ceea ce privește excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține că, potrivit art. 29 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru căile de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare.

Cum, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat acordarea de despăgubiri civile inclusiv pentru încălcarea de către intimatul-pârât a prevederilor art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportat la dispozițiile legale anterior evocate, Înalta Curte constată că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Analizând excepția nulității recursului, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile susținute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reține că recurentul-reclamant nu a invocat incidența vreunuia dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței și de probele administrate în cauză.

Astfel, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurentul-reclamant privind situația de fapt, prin care acesta a susținut nerespectarea de către intimatul-pârât a condițiilor minime privind cazarea, hrana, igiena, programele recreative și socio-educative, precum și îngrijirea medicală.

Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului și susținerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, instanțele de fond și de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Cu alte cuvinte, criticile prin care recurentul-reclamant a susținut că nu au fost avute în vedere numeroasele procese privind condițiile inumane și degradante din penitenciarele din România, aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, că nu s-a reținut că îmbolnăvirea sa este urmarea unor tratamente efectuate la cabinetul stomatologic al intimatului-pârât și a condițiilor necorespunzătoare de executare a pedepsei, iar, în fața Tribunalului Argeș, nu a putut face dovada cu înscrisuri a condițiilor de detenție inumane și degradante, întrucât a fost împiedicat de intimatul-pârât, nu se convertesc în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Pentru aceleași considerente nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, nici cele susținute de către recurentul-reclamant cu privire la caracterul eronat al constatării instanței cu privire la măsura compensatorie, care a fost apreciată ca fiind una echitabilă, iar împrejurarea că hotărârea atacată a fost dată cu opinia separată a unuia dintre membrii completului de judecată nu poate reprezenta o critică adusă deciziei recurate, susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2557 din data de 22 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2020.