ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1074/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile în valoare totală de 57.000.000 RON, cu titlu de reparație a prejudiciului moral suferit de reclamant pentru cele 57 de zile privative de libertate executate fără temei legal.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Argeș în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 432/20.11.2019, Tribunalul Argeș a respins acțiunea, ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin decizia nr. 2540/30.09.2020, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de reclamant și a anulat sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș, în rejudecare Prin sentința civilă nr. 199 din 14.04.2021, Tribunalul Argeș a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești Prin decizia civilă nr. 2721 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 199 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019, intimat fiind pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. A dispus ca onorariul definitiv pentru avocatul oficiu, în sumă de 700 RON, să rămână în sarcina statului.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2721 din 25 mai 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., nestructurat juridic, prin care expune situația de fapt și își exprimă nemulțumirile cu privire la durata și modul de soluționare a litigiului de fond.

Apărările efectuate în cauză Cererea de recurs a fost comunicată intimatului, care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind reluate apărările prezentate în etapa apelului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, având în vedere data inițială a dosarului (25.07.2019), ulterioară datei de 21 decembrie 2018 când au fost abrogate dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. Prin rezoluția din 10 februarie 2023 s-a stabilit termen la 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului. La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prioritar asupra excepției nulității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în subsidiar, asupra cererii de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casației și Justiție. Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., încadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal. Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient. Prin decizia recurată, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a respins apelul formulat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 199 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2019. Prin recursul formulat, recurentul nu a indicat, nici măcar formal, motivul de casare invocat și nici nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) punctele 1 – 8 C. proc. civ. Toată expunerea privește situația de fapt ce a condus la introducerea cererii de chemare în judecată și exprimarea nemulțumirii părții cu privire la durata și modul de soluționare a litigiului de fond. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate ale deciziei recurate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de către reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2721 din 25 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.