ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2620/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.12.2018, reclamanta S.C. A. S.A. Adjud a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ-Teritorială Adjud prin Primar, Consiliul Local Adjud și Guvernul României, anularea în parte a HCL Adjud nr. 117/14.07.2009, pct. 236 din Anexa la hotărâre prin care se inventariază în domeniul public al municipiului suprafața de 33.500 mp-Colegiul Tehnic Gh. Balș, respectiv doar cu privire la suprafața de 13.916 mp, și anularea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 poziția 229 prin care se inventariază în domeniul public al municipiului suprafața de 33.500 mp-Colegiul Tehnic Gh. Balș, respectiv doar cu privire la suprafața de 13.916 mp.
1.2. Soluția primei instanțe
Prin sentința nr. 57 din 20 martie 2019, Curtea a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a HCL nr. 117/14.07.2009 a Consiliului Local al Municipiului Adjud și a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
A admis excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect anularea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 și a respins acest capăt de cerere ca fiind tardiv formulat.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.A. Adjud a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, respingerea excepțiilor ca neîntemeiate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Referitor la excepția inadmisibilității a capătului de cerere având ca obiect HCL Adjud nr. 117/2009, a apreciat recurenta-reclamantă că instanța de fond în mod greșit a reținut că aceasta nu are caracterul unui act administrativ, neputând fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.
Pornind de la definiția actului administrativ, oferită de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, hotărârile de consiliul local cuprind norme juridice prin care consiliile locale rezolvă probleme de interes local aflate în competența lor, fiind acte de realizare a atribuțiilor conferite de lege, acte administrative obligatorii și executorii.
Mai mult, art. 1 al HCL Adjud nr. 117/2009 prevede că anexele 1-7 din HCL nr. 49/1999 se modifică, se completează și se înlocuiesc cu anexa ce face parte integrantă din hotărâre, rezultând, astfel, că este vorba despre un act administrativ care modifică un act administrativ anterior și îl înlocuiește cu unul nou.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, sub aspectul tardivității, în mod greșit prima instanță a analizat momentul luării la cunoștință a actelor și natura juridică a hotărârii de guvern.
Având în vedere că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând, excepția tardivității este neîntemeiată.
Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituție, hotărârea guvernului este un act emis pentru organizarea executării legii și, deci, are un caracter normativ, fiind dată în aplicarea prevederilor art. 108 din Constituție și ale art. 3 din Legea nr. 213/1998, care reglementează conduita tuturor persoanelor care au tangență cu bunurile din domeniul public sau privat al statului, sancționând cu nulitate absolută orice încălcare a regimului juridic al acestor bunuri și, ulterior, a tuturor actelor.
A mai precizat că i s-au comunicat pentru prima dată actele ce fac obiectul prezentei cereri la data de 27.09.2018 de instanța de judecată în cadrul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Adjud, după cum rezultă din încheierea de ședință din 27 septembrie 2018.
Ulterior acestui moment, prin Adresa nr. x/17.10.2018, a solicitat Consiliului Local Adjud revocarea în parte a HCL nr. 117/2009 pct. 236 din Anexă. Totodată, la data de 17.10.2018, a solicitat Guvernului României revocarea în parte a H.G. nr. 979/26.08.2009 poziția nr. 229.
Ca urmare a răspunsurilor primite, s-a adresat instanței de judecată cu prezenta cerere.
Împrejurarea că prin Adresa nr. x/08.02.2018 se face referire că ar fi fost inventariat domeniul public, fără, însă, a comunica efectiv actele administrative, nu poate conduce la ideea că din acel moment ar curge termenul, de vreme ce nu i-a fost comunicată H.G. nr. 979/2009.
Apărările formulate în cauză
3.1. Intimații-pârâți UAT Municipiul Adjud și Consiliul Local al Municipiului Adjud au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
3.2. Și intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentei nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Pe fond, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Decizia instanței de recurs
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, alegațiile recurentei-reclamante, ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reținute.
4.1. În ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibil, a capătului de cerere vizând anularea în parte a HCL Adjud nr. 117/2009, în mod corect prima instanță a reținut că acest act nu este un act administrativ, ci are natura juridică a unui act preparator.
Astfel, hotărârea în cauză, prin care s-a inventariat domeniul public al Municipiului Adjud, este un act prealabil, cu caracter preparator, nefiind susceptibilă de a produce efecte prin ea însăși.
Această hotărâre este supusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, care, pe baza inventarului consemnat în hotărârea consiliului local, stabilește regimul juridic al bunurilor respective și care, aprobând domeniul public al municipiului, produce efecte juridice, putând aduce atingere dreptului de proprietatea sau unui interes legitim al unei persoane.
4.2. Referitor la cererea recurentei-reclamante de anulare în parte a H.G. nr. 979/2009, poziția 229, prin care se inventariază în domeniul public al Municipiului Adjud suprafața de 13.916 mp, reține Înalta Curte că, așa cum s-a reținut în doctrină și în jurisprudență, distincția dintre acte administrative normative și cele cu caracter individual se face pe tărâmul întinderii efectelor juridice pe care le produc.
Actele administrative normative conțin reguli de conduită generale, abstracte și impersonale de aplicabilitate repetată. Stabilind reguli de conduită, raporturi juridice de drept abstract, ele se aplică în mod repetat și pentru orice situație particulară care intră sub incidența normei, eficiența acesteia neîncetând printr-unul sau mai multe acte individuale de aplicare. În raport de aceste caracteristici, actul administrativ își păstrează caracterul normativ, chiar dacă la data publicării sale ar fi determinabile subiectele de drept cărora urmează să le fie aplicat, însă rămân nedeterminate toate subiectele de drept care-i vor resimți efectele pe parcursul activității sale.
În contrapondere, actele administrative cu caracter individual se caracterizează prin aceea că produc efecte juridice numai cu privire la subiecte de drept determinte, individualizate ca atare în cuprinsul lor, cărora, în virtutea autorității lor publice, le prescrie o conduită concretă.
În ceea ce privește scopul emiterii lor, așa cum rezultă din economia Legii nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.
Plecând de la aceste premise teoretice, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra naturii juridice a H.G. nr. 979/2009, care are natura unui act administrativ individual, nefiind întemeiate criticile recurentei, care contestă acest aspect.
De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că hotărârea de atestare a apartenenței unor bunuri la domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale este un act administrativ cu caracter individual, emis în aplicarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia (articol, în prezent, abrogat).
Așa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cauză, reiese cu evidență că, prin Adresa nr. x/08.02.2018 emisă de intimatul-pârât UAT Municipiul Adjud, ce i-a fost comunicată la 09.02.2018, recurenta-reclamantă a luat cunoștință despre H.G. nr. 979/2009 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Adjud.
Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în termen de 6 luni.
Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanței de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acțiune, cu consecința respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.
Formularea acțiunii în contencios administrativ la data de 05.12.2018 este în mod evident făcută cu depășirea termenului anterior menționat, așa încât în mod corect instanța de fond, pe acest temei, a respins acțiunea reclamantei.
4.3. Prin urmare, neputându-se reține criticile recurentei-reclamante S.C. A. S.A. Adjud, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 57 din 20 martie 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.