ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 30.08.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, obligarea acestuia la emiterea unei decizii care să soluționeze cererile de despăgubiri formulate de către reclamanți în 01.11.2016, 22.11.2016, respectiv 11.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 381/2018 din 06 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 381/2018 din 06 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții C., G., D., A., E., B. și F., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului arată că prima instanță a reținut în mod eronat că termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii de despăgubiri nu se aplică și Fondului de Garantare a Asiguratilor.

Arată că au formulat mai multe cereri de plată și că, deși Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen de soluționare a acestor cereri, ele trebuiau soluționate într-un termen rezonabil.

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții A., B., C., D., E., F., G. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, obligarea acestuia la emiterea unei decizii care să soluționeze cererile de despăgubiri formulate de către reclamanți în 01.11.2016, 22.11.2016, respectiv 11.05.2017.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, iar reclamanții au formulat recurs.

Instanța de recurs, la termenul din 19.11.2020, a dispus emiterea unei adrese către intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților cu mențiunea de a preciza dacă s-au soluționat cererile de plată din datele de 01.11.2016, 22.11.2016, respectiv 11.05.2017, formulate de recurenții-reclamanți C., G., D., A., E., B. și F..

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguratilor a răspuns prin adresa nr. x/01.02.2021, arătând că reclamanții au formulat o singură cerere de plată la data de 11.05.2017, celelalte două cereri invocate privind deschiderea dosarului de daună, iar cererea de plată a fost soluționată prin Decizia nr. 18955/08.02.2019.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 18955/08.02.2019 s-a admis cererea de plată formulată de petenții: A. pentru suma de 75.097 RON daune morale; B. pentru suma de 75.097 RON daune morale; C. pentru suma de 29.912 RON daune morale; D. pentru suma de 29.912 RON daune morale.

De asemenea, prin aceeași decizie s-a respins cererea de plată pentru petenții A., B., C. și D. cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată și s-a respins cererea de plată formulată de petenții G., E. și F..

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul-pârât a soluționat cererea de plată a reclamanților, conform Deciziei nr. 18955 din data de 08.02.2019, astfel că în prezent, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de C., G., D., A., E., B. și F. împotriva sentinței civile nr. 381/2018 din 06 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C., G., D., A., E., B. și F. împotriva sentinței civile nr. 381/2018 din 06 februarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.