ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2021

Ședința publică din data de 14 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată întegistrată pe rolul la Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/23.05.2017.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3890 din 03 octombrie 2018, a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ca neîntemeiată.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să procedeze la soluționarea cererii de despăgubiri înregistrate sub nr. x/23.05.2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situația de fapt expusă în apărările formulate în fața primei instanțe, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți A., B., C., D. și E. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorității publice pârâte la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire formulate de reclamanți.

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanți și, ăn consecință, a dispus obligarea pârâtului să soluționeze cererea de despăgubiri formulate de către reclamanți.

Instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 25646/13.01.2021 depusă la dosar de către recurent, a fost soluționată cererea de plată formulată de reclamanți și înregistrată sub nr. x/23.05.2017.

Astfel, se constată că, ulterior promovării căii de atac, recurentul-pârât a răspuns solicitării intimaților-reclamanți și a procedat la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată.

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, prin Decizia nr. .25646/13.01.2021, a soluționat cererea de plată formulată de intimații-reclamanți, îndeplinindu-și astfel obligațiile stabilite prin sentința atacată, modalitatea în care a fost soluționată cererea neavând relevanță în acest litigiu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 3890 din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2021.