ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 11 iunie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depusă în data de 15.05.2017 conform dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin
Sentința nr. 2165 din 8 mai 2018, a admis acțiunea formulată de reclamanți, dispunând obligarea pârâtului să emită decizia de soluționare a cererii de despăgubiri formulată de către reclamanți, înregistrată sub numărul x/16.05.2017.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac recurentul a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 213/2015.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Argumente de fapt și de drept relevante
Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtului să emită decizia de soluționare a cererii de despăgubiri formulată de către reclamanți.
Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâtul să emită decizia de soluționare a cererii de despăgubiri formulată de către reclamanți, înregistrată sub numărul x/16.05.2017.
Instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 21995 din data de 28 noiembrie 2019, atașată precizărilor depuse la dosar de recurentul-pârât, a fost soluționată cererea de plată formulată de reclamanți cu nr. x/16.05.2017.
Astfel, se constată că, ulterior promovării căii de atac, recurentul-pârât a răspuns solicitării intimaților-reclamanți și a procedat la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, astfel cum s-a dispus prin sentința recurată.
Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate.
Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.
Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în cauză, recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care, prin Decizia nr. 21995 din data de 28 noiembrie 2019, a soluționat cererea de plată formulată de intimații-reclamanți, îndeplinindu-și astfel obligațiile stabilite prin sentința atacată, modalitatea în care a fost soluționată cererea neavând relevanță în acest litigiu.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca lipsit de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul, formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 2165 din 8 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2020.