ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6527/2020

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 24.11.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fond la data de 19.05.2017.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1783 din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. A fost obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamanților în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. S-a luat act de solicitarea reclamantului de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, după rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului, a arătat că Fondul instrumentează și soluționează volumul extrem de mare de dosare de daună și cererile de plată în ordinea înregistrării și completării dosarelor, cu respectarea procedurii complexe reglementate de Legea nr. 213/2015 și Norma 16/2015, în vederea protejării intereselor tuturor și fiecărui creditor de asigurare, desfășurând o activitate susținută și responsabilă în soluționarea cererilor creditorilor de asigurări și emiterea deciziilor. Având în vedere că Legea nr. 213/2015, ca lege specială în materie, reglementează în mod expres procedura de urmat pentru creditorii de asigurări în vederea obținerii despăgubirilor de la Fond, că legea specială nu prevede un termen imperativ de soluționare a cererilor de plată, faptul că intrarea în faliment a B. S.A. a determinat formularea unui număr foarte mare de cereri de plată, precum și respectarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament, recurentul a apreciat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, neexistând un temei legal în baza căruia petitul promovat de acesta trebuie soluționat înaintea altor creditori de asigurare. A menționat recurentul că, având în vedere că activitatea de verificare și soluționare a cererilor are un caracter special datorită specificului, complexității și încărcăturii activității Fondului, numărul mare de cereri de plată, faptul că legea prevede că soluționarea cererilor se face în ordinea înregistrării cererilor, precum și numărul de ordine al cererii de plată formulate și înregistrate la fond de către reclamant, instanța de fond în mod greșit a constatat că termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului a fost depășit.

Apărările intimatului Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Alte aspecte procesuale La 26.11.2020, recurentul a depus la dosarul cauzei dovada soluționării cererii de plată formulate de reclamant, respectiv decizia nr. 19800/10.04.2019. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fond la data de 19.05.2017. Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurent la dosarul cauzei, la 10.04.2019 a fost emisă decizia nr. 19800 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/23.05.2017 depusă de petentul A.. Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, aceasta reținând că în cauză nu ne regăsim în prezența unui impediment legal în ceea ce privește posibilitatea analizării cererii reclamantului și că existența posibilității de a ataca decizia de soluționare a cererii emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților nu exclude posibilitatea reclamantului de a solicita obligarea pârâtului la soluționarea cererii sale cu respectarea termenului stabilit de lege sau în lipsa acestuia în cadrul unui termen rezonabil. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1783 din 13 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect. Va menține soluția de respingere a excepției inadmisibilității. PENTRU ACESTE MOTIVE,