ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1972/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 7.11.2017 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât sub la 16.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 2851 din 18 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și a obligat pârâtul să soluționeze cererea formulată de reclamanți și înregistrată la pârât sub nr. x la data de 16.05.2017.

Împotriva sentinței nr. 2851 din 18 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

La data de 26 martie 2021, recurentul-pârât Fondul de Garantare a comunicat la dosarul cauzei decizia nr. x din 04.03.2019 și a invocat excepția rămânerii fără obiect a recursului pe motiv că prin emiterea acestei decizii s-a executat hotărârea instanței de fond.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare față de cererea de recurs prin care au solicitat să se respingă ca nefondat recursul.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 12 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția rămânerii fără obiect a cererii de recurs invocată chiar de către recurentul-pârât, apreciază că este întemeiată aspect procedural ce va conduce la respingerea recursului și constatarea rămânerii fără obiect, pentru considerentele următoare:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții A. și B. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât sub la 16.05.2017.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 18 iunie 2018, iar, la data de 04.03.2019, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 19314/2019, privind cererea de plată nr. x/16.05.2017, care a fost analizată în cadrul ședinței Comisiei Speciale și prin care s-a respins cererea de plată formulată de reclamanți pentru sumele de 12.984,33 RON daune materiale și 437.015,67 RON daune morale în ceea ce-l privește pe A. și 12.376,93 RON daune morale și 437.623,07 daune morale pentru B..

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că în speță a fost îndeplinită condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererii de plată din data de 16.05.2017, înregistrată sub nr. x, atât la data promovării acțiunii, cât și după pronunțarea hotărârii data declarării recursului de către pârât.

Însă, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziei nr. 19314/04.03.2019(ulterior declarării recursului), prin care, urmare a analizării în ședința Comisiei speciale a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanți, respectiv s-a răspuns cererii lor inițiale, obiectul cererii de recurs, prin care recurentul-pârât solicita rejudecarea cauzei și repingerea cererii de chemare în judecată, nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin soluționarea cererii de plată a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de recurent prin care solicita admiterea recursului, iar pe fond prin rejudecarea cauzei să respingă cererea de chemare în judecată, este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare. La pronunțarea acestei soluții, instanța de control judiciar are în vedere etapele procedurale parcurse de recurentul-pârât în cadrul acestui litigiu, raportat la data la care acesta a emis Decizia nr. 19314/2019, care este ulterioară datei la care s-a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2851 din 18 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2851 din data de 18 iunie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.