ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 16.05.2017.

Prin sentința nr. 1175 din data de 14 martie 2018, Curtea de Apel București–Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare a Asiguraților și a obligat pârâtul să emită decizia de soluționare a cererii de despăgubire înregistrată la data de 16.05.2017.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.

În motivarea recursului, a arătat că prevederile Legii nr. 213/2015 nu stabilesc în sarcina FGA un termen de soluționare a cererilor de plată și că lipsa răspunsului la cererea de plată depusă de petenți nu constituie un refuz de soluționare și nici o nesoluționare în termenul de 30 de zile de Legea contenciosului administrativ. Totodată, deși instanța de fond apreciază că nu se poate avea în vedere termenulde 30 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, consideră că trebuie să existe un termen rezonabil de soluționare a cererilor de plată. Or, prin amestecul instanței în ordinea fixată de serviciul public ar deturna ordinea de soluționare a cererilor, obligând pârâta să soluționeze cererea reclamanților care s-au adresat instanței înaintea persoanelor care aveau prioritate, față de ordinea de soluționare după criteriul vechimii cererii adresate serviciului.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității recursului și excepția nulității acestuia pentru nemotivare și față de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În data de 16 februarie 2021 recurentul-pârât a depus, în copie, deciziile emise pentru intimații-reclamanți, respectiv Decizia nr. 18011/15.01.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de I., Decizia nr. 18261/30.01.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de K., Decizia nr. 18264/30.01.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de D., Decizia nr. 19299/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de F., Decizia nr. 19300/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de G., Decizia nr. 19301/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de B., Decizia nr. 19308/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de H., Decizia nr. 19332/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de A., Decizia nr. 19334/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de C., Decizia nr. 19717/10.04.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de J., 19429/21.03.2019 și 18011/15.01.2019 .

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimații-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, reținând că pârâtul fiind situată pe poziția procesuală a părții care a pierdut procesul în primă instanță, justifică interesul de a ataca sentința civilă pronunțată în cauză, motiv pentru care, este îndeplinită această condiție de exercitare a acțiunii civile și în privința formulării căii de atac a recursului.

Susținerile intimaților-pârâți în sensul că deciziile emise de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în soluționarea cererilor de plată formulate de către reclamanți, nu pot fi primite drept argumente în susținerea excepției în discuție, având în vedere că deciziile au fost emise ulterior declarării căii de atac a recursului.

În consecință, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32-33 din C. proc. civ. cu privire la justificarea interesului procesual de partea care formulează o cerere, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 16.05.2017.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurent la dosarul cauzei, la data de 16.02.2020 au fost emise deciziile, astfel: Decizia nr. 18261/30.01.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de K., Decizia nr. 18264/30.01.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de D., Decizia nr. 19299/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de F., Decizia nr. 19300/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de G., Decizia nr. 19301/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de B., Decizia nr. 19308/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de H., Decizia nr. 19332/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de A., Decizia nr. 19334/04.03.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de C., Decizia nr. 19717/10.04.2019, prin care a fost analizată cererea de plată formulată de J., Decizia nr. 19429/21.03.2019 și Decizia nr. 18011/15.01.2019 prin care a fost analizată cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 16.05.2017.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamanților și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea deciziilor de soluționare a cererii de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenții au fost satisfăcute și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1175 din data de 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a recursului.

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 1175 din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.