ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6525/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2017, reclamanții A., B. și C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 15.05.2017.

Prin sentința civilă nr. 1333 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost obligat pârâtul să soluționeze cererea reclamanților.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepției inadmisibilității, respingerea acțiunii ca inadmisibilă; pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că prevederile Legii nr. 213/2015 nu stabilesc în sarcina FGA un termen de soluționare a cererilor de plată și că lipsa răspunsului la cererea de plată depusă de petenți nu constituie un refuz de soluționare și nici o nesoluționare în termenul de 30 de zile de legea contenciosului administrativ. Totodată, nu se poate reține în sarcina FGA o culpă sau intenția de a nu soluționa cererea de plată, astfel că a apreciat că dispozițiile Legii nr. 213/2015 nu se completează cu Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește termenul de soluționare a cererilor de plată. Pentru aceste motive, a apreciat că acțiunea reclamanților este inadmisibilă sub aspectul neîndeplinirii condiției speciale a nesoluționării în termenul legal a cererii de plată.

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului față de neachitarea taxei judiciare de timbru și față de prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În timpul ședinței de judecată din 03.12.2020 recurentul-pârât a depus decizia nr. 23581/22.05.2020 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/15.05.2017.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimații-reclamanți, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Totodată, la dosarul cauzei a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON aferentă celor două motive invocate de recurent în cuprinsul cererii de recurs .

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 15.05.2017.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurent la dosarul cauzei, la 22.05.2020 a fost emisă decizia nr. 23581 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/15.05.2017 depusă de petenții A., B. și C..

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantei și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1333 din 21 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1333 din 21 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.