ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6526/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14.11.2017, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depuse în data de 15.05.2017 conform dispozițiilor art. 13 din Legea 213/2015.

Prin sentința civilă nr. 1911 din 23 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, cererea de despăgubiri formulată de reclamanți, înregistrată sub nr. x/16.05.2017.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că, în cazul Legii nr. 213/2015, lipsa reglementării unui termen de soluționare a petițiilor ce sunt adresate fondului nu constituie o lacună legislativă, ci o asumare a unor situații care, obiectiv, fac imposibilă soluționarea tuturor petițiilor ce îi sunt adresate în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

La 25.11.2020, recurentul a depus la dosarul cauzei dovada soluționării cererilor de plată formulate de reclamanți, respectiv deciziile nr. 20854, 20855, 20857/19.08.2019.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire depuse în data de 15.05.2017 conform dispozițiilor art. 13 din Legea 213/2015.

Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse de recurent la dosarul cauzei, la 19.08.2019 au fost emise deciziile nr. 20854, 20855, 20857 prin care au fost analizate cererile de plată nr. x depusă de petentul A., nr. 28761/16.05.2017 formulată de B. și nr. 35651/27.05.2016 formulată de A., B. și C..

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea paratului la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1911 din 23 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1911 din 23 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.