ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2021

Ședința publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 07.08.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, modificarea deciziei FGA nr. 7472/12.07.2017 în sensul admiterii cererii de plată pentru suma ce va rezulta din raportul de expertiză tehnică ce se va întocmi în cauză.

Prin sentința civilă nr. 2927 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto, ca inutilă și a respins actiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2927 din 20 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., susținând că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile Normelor ASF nr. 23/2014 aplicabile polițelor RCA, în condițiile în care acestea au fost folosite și de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară.

Consideră că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Normele ASF nr. 23/2014.

Deși a fost legal citat, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

În speță se constată că, deși cererea de recurs este formulată extrem de succint, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile Normelor ASF nr. 23/2014, în condițiile în care acestea au fost folosite și de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară, precum și faptul că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Normele ASF nr. 23/2014.

În opinia instanței de recurs, aceste critici se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, prin urmare, în temeiul art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 486 C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, modificarea deciziei FGA nr. 7472/12.07.2017 în sensul admiterii cererii de plată pentru suma ce va rezulta din raportul de expertiză tehnică ce se va întocmi în cauză.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, iar împotriva sentinței de fond reclamantul a formulat recurs, prin care arată că instanța de fond în mod eronat a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile Normei ASF nr. 23/2014, în condițiile în care acestea au fost folosite și de expertul ce a întocmit expertiza extrajudiciară, precum și faptul că, raportat la data producerii accidentului, sunt aplicabile Norma ASF nr. 23/2014.

Raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că ele sunt nefondate, dat fiind faptul că în motivarea sentinței recurate, prima instanță nu a făcut nicio referire la Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Este adevărat că aceasta era norma în vigoare la data producerii evenimentului rutier, fiind în vigoare de la data de 1 ianuarie 2015 până la 22 decembrie 2016, ulterior fiind abrogată și înlocuită prin Norma nr. 39/2016, dar instanța nu a avut-o în vedere la motivarea hotărârii recurate.

Pe de altă parte, recurentul-reclamant nu a arătat în concret care sunt criticile pe care le aduce sentinței recurate din această perspectivă și nici argumentele pentru care a considerat că se impune a se face aplicarea acestei norme, respectiv care sunt aspectele ce se impuneau a fi soluționate făcându-se aplicarea Normei ASF nr. 23/2014.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul nu a invocat nerespectarea clauzelor din contractul de asigurare CASCO încheiat cu B. S.A. referitor la modul de stabilire a valorii reale a autoturismului la data accidentului, ci a contestat nerespectarea ordinelor CSA în vigoare la data producerii accidentului, fără a indica, însă, la care ordin se referă.

Un alt aspect ce se impune a fi semnalat, astfel cum reiese din chiar titlul respectivei norme, este acela că Norma ASF nr. 23/2014 vizează asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, or, în speță, este vorba de o asigurare CASCO.

Și în privința acestui aspect prima instanță a reținut în mod corect că, întrucât polița de asigurare a reclamantului era de tip CASCO, nu există niciun ordin sau normă ASF/CSA care să fie avută în vedere la stabilirea despăgubirilor, deoarece acestea reglementează doar situația polițelor RCA, în cazul polițelor de asigurare de tip CASCO despăgubirea urmând a fi stabilită în funcție de clauzele contractului de asigurare, cu privire la care reclamantul nu a avut nicio critică.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2927 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2927 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 aprilie 2021.