ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra cauzei de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.07.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, formulând contestație împotriva deciziei FGA nr. 6875/27.06.2017 și solicitând anularea acesteia cu consecința admiterii în totalitate a cererii de plată pentru suma de 3120,09 RON reprezentând contravaloarea reparației autoturismului avariat.

Prin sentința civilă nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a repins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii contestației sale.

În susținerea cererii de recurs recurentul-reclamant a apreciat că deși în cuprinsul poliței de asigurare se menționează service recomandat în absența individualizării service-ului agreat, resparațiile efectuându-se într-o unitate cu profil service, decizia de plată parțială a intimatei este nelegală.

Reținând dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și art. 51 alin. (3), (6) și 7 din Norma ASF nr. 23/2014, reclamantul arată că intimata garantează cuantumul despăgubirilor ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate care a efectuat reparațiile.

Astfel, din decizie nu rezultă modalitatea de determinare în concret a reducerii manoperei și a pieselor și nici elementele la care instanța s-a raportat.

În drept, criticile aduse de reclamant sentinței recurate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare al Asiguraților nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare al Asiguraților sub nr. x/04.03.2016, recurentul-reclamant a solicitat să fie despăgubit din disponibilitățile pârâtului cu suma de 3120,09 RON.

Prin Decizia nr. 6875/27.06.2017, intimatul-pârât a admis cererea de plată pentru suma de 1473,53 RON, dispunând respingerea acesteia în rest. Diferența a fost determinată de valoarea prețurile unităților service de reprezentanță pentru autoturisme avariate.

Chestiunea litigioasă dedusă judecății în speță privește cuantumul despăgubirii stabilite prin decizia emisă de pârât, în raport de criteriile și sistemul de evaluare utilizate pentru determinarea acestei valori, iar nu obligațiile legale de despăgubire ce-i revin Fondului de Garantare a Asiguraților.

În analiza criticilor recurentului-reclamant, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, aceasta în mod corect arătând în considerentele sentinței recurate că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, de dispozițiile legale incidente și clauzele contractuale proprii poliței CASCO, nu se indentifică niciun viciu de legalitate al deciziei emise de către Fondul de Garantare al Asiguraților.

În analizarea cererilor de plată, Fondului de Garantare a Asiguraților se raportează la prețurile unităților service de reprezentanță pentru autoturismele avariate, pentru a evita discrepanțele între sumele solicitate de creditorii de asigurări pentru servicii similare și pentru a asigura respectarea principiului echității în ceea ce privește soluționarea cererilor de plată formulate de aceștia.

Mai exact, recurentul a criticat aplicabilitatea în speță a art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care prevede că Fondului de Garantare a Asiguraților procedează la verificarea dosarelor de daună, însă a apreciat că, în cursul acestei verificări, pârâtul a nesocotit dispozițiile art. 51 alin. (3), (6) și (7) din Norma ASF nr. 23/2014, care reglementează modul de calcul al despăgubirilor aferente pagubelor produse prin accidente rutiere.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentului în ceea ce privește modul de calcul a despăgubirilor, împărtășind statuările primei instanțe, în sensul că autoritatea pârâtă garantează cuantumul despăgubirii ce rezultă din documentele justificative eliberate de unitatea de specialitate.

Însă, în cauză, despăgubirea solicitată de către reclamant, în baza devizului întocmit de unitatea specializată societatea B. S.R.L., nu respectă clauza inserată în cuprinsul cererii de asigurare (anexa la polița nr. x) la secțiunea 4 - Clauze speciale, care prevede că asiguratul acceptă ca, în cazul unei eventuale daune, reparația autovehiculului să se facă la unitatea reparatoare recomandată de Asigurător.

Astfel, reclamantul a încheiat cu C. S.A. o poliță CASCO (un contract de asigurare de bunuri) privind autovehiculul proprietatea acestuia, în al cărui conținut s-a prevăzut «Service recomandat (reparație numai la service partener C.)» - aspect consemnat expres în cererea de asigurare și însușit de reclamant prin semnătură .

Or, rezultă în mod evident că potrivit Condițiilor speciale privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor aparținând persoanelor fizice, Cod: AG-2030001-CA/PF, la Cap. 9 Clauza: "Service Recomandat" se prevede că,,9.1. Prin menționarea expresă în Poliță și în schimbul acordării unei reduceri de primă, Asiguratul acceptă ca, în cazul unei eventuale daune, reparația autovehiculului să se facă la unitatea reparatoare recomandată de Asigurător. 9.2. Dacă Asiguratul a aderat la prezenta clauză, reparația poate fi făcută și în altă unitate reparatoare decât cea recomandată de Asigurător, dar în acest caz cuantumul despăgubirii se va calcula pe baza devizelor estimative de reparație emise potrivit evaluării Asigurătorului, în concordanță cu avariile consemnate în procesele-verbale de constatare (devizele estimative vor cuprinde: piesele, materialele și costurile manoperei practicate de unitatea reparatoare recomandată, necesare readucerii autovehiculului avariat la starea de dinaintea producerii evenimentului asigurat). 9.3. Clauza este opțională în oricare dintre pachetele de asigurare și nu poate fi inclusă în Poliță prin act adițional.».

În consecință, reclamantului îi incumba obligația de a efectua reparația autovehiculului avariat la o unitate reparatoare recomandată de asigurător, în caz contrar cuantumul despăgubirii determinându-se pe baza unui deviz estimativ întocmit de asigurător, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.

În evaluarea despăgubirii au fost sunt avute în vedere piesele, materialele și costul manoperei, prețul achitat acesteia pentru lucrare (piese de schimb, materiale și manoperă) fiind de 3120,09 RON, însă Fondului de Garantare a Asiguraților a utilizat în evaluare sistemul D., reieșind pentru reperele avariate, așa cum au fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de inspectorul constatator al C., o valoare estimată a despăgubirilor de 1.473,53 RON .

Într-adevăr, partea reclamanta a prezentat în combaterea evaluării folosite de pârâtă evaluarea unității reparatoare - Autoserv S.R.L. - însoțită de factura și chitanța de plată, însă o astfel de probă nu poate fi primită în contextul celor anterior învederate.

Reclamantul trebuia să folosească serviciile unei unități recomandate de asigurător, alegând un «Service recomandat (reparație numai la service partener C.)», în caz contrar asumându-și consecințele efectelor produse de aceasta potrivit condițiilor speciale privind asigurarea, după cum s-a arătat în precedent.

Cât despre categoriile concrete de reperații avute în vedere de clauză, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că asigurătorul nu a exclus dreptul asiguratului de a efectua reparația la orice altă unitate reparatoare la alegerea acestuia din urmă, cu consecința în acest caz al unei despăgubiri pe baza devizului estimativ, nu al contravalorii reparației efectuate în concret.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 811 din 26 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.