ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2616/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 01.03.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 12775/20.02.2018 emise de pârât, obligarea pârâtului la plata sumelor de 3.915,05 RON și 2.725,96 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de despăgubire, și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume, până la data efectivă a plății, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 312 din 30 ianuarie 2019, Curtea a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efecutarea unei expertize tehnice auto, iar, în subsidiar, rejudecarea pe fond și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

După ce a prezentat situația de fapt, a arătat recurenta-reclamantă că, potrivit art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, dispozițiilor Normei ASF 16/2015 și art. 23 din Legea nr. 503/2013, Fondul de Garantare a Asiguraților este o persoană juridică de drept public, înființată de legiuitor cu rolul de a garanta plata creanțelor de asigurare în cazul falimentului unei societăți de asigurare.

Deși instanța de judecată a reținut că avizul favorabil de plată B. de către inspectorul de daună al societății de asigurare nu este susceptibil de a da naștere la obligații direct în patrimoniul FGA, instanța a făcut o interpretare trunchiată a textelor de lege, FGA fiind chemat în proces în calitate de persoană juridică de drept public care garantează plata creanțelor către creditorii persoane fizice/juridice, așa cum sunt definiți în textele legale invocate.

Potrivit art. 4 lit. b) pct. iii din Legea nr. 213/2015, "creditor de asigurări poate fi și persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă), adică persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă".

Rezultă, astfel, că nu se pune problema unei subrogări în drepturile și obligațiile asigurătorului față de care s-a deschis procedura falimentului, ci de garant al creditorului de asigurări.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de daună deschis la C. S.A., dosar preluat de FGA, societatea avea deja, la data deschiderii procedurii falimentului, calitatea de creditor de asigurări și, mai mult, dosarul de daună primise aviz favorabil de plată, fiind propuse la plată și nu în baza unui email transmis către societate, ci chiar în procedura privind instrumentarea dosarului de daună derulată de către asigurător.

Din economia art. 13 din Norma ASF 16/2015 și art. 14 din Legea nr. 213/2015, rezultă o distincție clară după cum la data deschiderii procedurii falimentului exista sau nu un dosar de daună deschis pentru evenimentul generator de prejudiciu, între momentul nașterii dreptului de creanță, anterior sau ulterior hotărârii de deschidere a falimentului, și procedura care trebuia urmată de către creditorul în asigurări funcție de momentul nașterii acestui drept.

Creanța sa este o creanță anterioară hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, adresându-se asigurătorului S.C. C. S.A., asigurător care, urmare a avizării de daună, a procedat la deschiderea dosarului de daună, dosar care a fost preluat de Fondul de Garantare a Asiguraților în urma deschiderii procedurii falimentului.

Având în vedere faptul că evenimentul generator de prejudiciu s-a produs anterior deschiderii falimentului, că a avizat dauna și urmare a acestei avizări a fost deschis un dosar de daună, în calitate de persoană prejudiciată și de creditor de asigurări nu mai avea obligația de a urma procedura prealabilă.

Legiuitorul când a reglementat procedura prealabilă a avut în vedere momentul în care s-a născut creanța în asigurări, făcând distincție după cum creanța era cunoscută sau nu de asigurător/reasigurător și/sau de Fond, de vreme ce art. 13 alin. (6) al Legii nr. 213/2015 reglementează termenul de prescripție de 5 ani pentru valorificarea dreptului la acțiune împotriva Fondului.

Un asemenea termen nu și-ar mai produce niciun efect pentru situația în care orice creditor în asigurări, indiferent de momentul nașterii dreptului de creanță, are obligația de a formula o cerere către Fond în termenul de 90 de zile invocat de Fond.

Întrucât avea deja o creanță la data deschiderii procedurii falimentului C. S.A., care rezulta dintr-un dosar de daună ulterior preluat de către FGA, nu sunt incidente dispozițiile art. 15 din Norma ASF nr. 16/2015 în ceea ce privește deschiderea și instrumentarea dosarului de daună, cu atât mai mult cu cât, preluând dosarul de daună, pârâtul avea în cuprinsul acestuia toate documentele și informațiile necesare.

Pe de altă parte, se pune problema în ce măsură aceste înscrisuri suplimentar solicitate erau edificatoare în soluționarea cererii de plată, de vreme ce pârâtul avea facturile care să ateste valoarea pagubei, dovada achitării acestora și cunoștea care sunt rperele avariate.

Așadar, solicitarea pârâtului de a comunica anumite înscrisuri este una pur formală, pentru că a avut la dosarul de daună toate informațiile și documentele necesare pentru a onora la plată cererea formulată de societate.

A depus la dosar documentele care atestă întinderea pagubei, iar pârâtul avea la dispoziție programe D. și B. prin care putea proceda la verificarea facturii emise de E. S.R.L., astfel că instanța de fond a prnunțat o hotărâre cu aplicarea eronată a normelor de drept material, transformându-se într-un simplu contabil al solicitărilor FGA, fără a verifica în concret dacă pârâtul nu putea, în lipsa unei traduceri și a unui deviz, să cuantifice întinderea pagubei.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Referitor la plata ratelor restante scadente, aferente contractului de asigurare Casco și poliței nr. x/13.07.2015, prima instanță a apreciat că obligația de a depune dovada achitării ratelor de primă nr. 2-12, în cuantum de 164,77 euro fiecare, excedează documentației necesare în vederea analizării cererii de plată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Considerentele instanței nu au fost contestate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, care nu a înțeles să formuleze recurs, astfel încât nu se impune analiza legalității hotărârii atacate sub acest aspect.

4.2. Înalta Curte nu poate reține criticile recurentei-reclamante, neputându-se constata interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește hotărârea atacată sub aspectul obligației reclamantei de completa dosarul de daună.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților,

"Art. 14. - (1) În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor și se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate.

(3) În cazul imposibilității de prezentare a înscrisurilor justificative în copie legalizată, creditorul de asigurări poate prezenta fie copii ale acestora, fie o declarație pe propria răspundere, în sensul susținerii acestor documente justificative. În cerere se va preciza motivul imposibilității depunerii lor în copie legalizată. Aceste documente vor fi verificate cu evidențele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

(4) În cerere se vor menționa, în principal, următoarele elemente: natura creanței, momentul nașterii sale și cuantumul sumei pretinse, dacă există vreun privilegiu ori o garanție reală în ceea ce privește creanța, precum și care sunt bunurile acoperite de asigurare.

(5) Cererea, precum și actele și informațiile solicitate potrivit alin. (2) - (4) se depun în limba română; în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulație internațională, acestea se depun însoțite de traducerea autorizată conform legii."

De asemenea, conform art. 16 din aceeași lege,

"Art. 16. - În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia."

4.3. În raport cu aceste dispoziții legale, nu pot fi reținute alegațiile recurentei-reclamante în sensul că, în calitate de persoană prejudiciată și de creditor de asigurare, nu ar mai fi avut obligația de a urma procedura prealabilă pentru că Fondul de Garantare a Asiguraților ar fi avut toate documentele și informațiile necesare din dosarul de daună preluat de la asigurătorul aflat în faliment.

Prin decizia de respingere a cererii de plată, nu s-a contestat calitatea sa de creditor de asigurare, iar faptul că Fondul de Garantare a Asiguraților a preluat dosarul de daună de la asigurătorul aflat în faliment nu o scutea de obligația de a depune actele solicitate de lege în dovedirea cererii de plată.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (2) și (3) anterior citat, documentele justificative, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate, era necesar a fi anexate cererii-tip de plată, urmând ca aceste documente să fie verificate cu evidențele preluate de Fond de la asigurătorul aflat în faliment.

Prin urmare, independent de faptul că Fondul preia dosarele de daună de la asigurătorul aflat în faliment, persoana care pretinde un drept de creanță are obligația de a depune înscrisurile justificative odată cu cererea-tip de plată, aceste înscrisuri urmând a fi verificate cu cele aflate în evidențele Fondului.

De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, actele se depun în limba română sau, în cazul în care sunt redactate într-o limbă de circulație internațională, însoțite de traducere autorizată conform legii.

În cauză, Comisia specială din cadrul FGA, în vederea soluționării cererii de plată, a apreciat necesar a fi completată documentația depusă de recurenta-reclamantă, solicitându-i, prin Notificarea nr. x/28.11.2017, să depună dovada achitării ratelor nr. 2-12, traducerea legalizată a facturii de reparație nr. 4612/10.02.2016, dovada plății facturii și devizul detaliat aferent facturilor emise de E. S.R.L. din 31.05.2016.

Art. 16 din Legea nr. 213/2015 prevede că informațiile solicitate se transmit comisiei în cel mult 10 zile de la data primirii solicitării, sub sancțiunea respingerii cererii.

Or, aspect neconstat, recurenta-reclamantă nu a B. curs solicitării de completare a documentației anexate cererii-tip de plată, astfel că în mod legal prima instanță a constatat că dosarul de daună nu a fost complet, confirmând, sub acest aspect, legalitatea Deciziei nr. 12775/20.02.2018 de respingere a cererii de plată formulate de recurenta-reclamantă.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că soluția primei instanțe reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 312 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.