ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2447/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 8 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), B. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015 privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă B., A. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART drept colectori ai remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune în limita repertoriilor gestionate, publicată în Monitorul Oficial nr. 605/11.08.2015.

Prin sentința nr. 599 din 22 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015, a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de către intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, obligând pârâții să achite reclamantului suma de 3050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanță.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că formularea textului art. 133 din Legea nr. 8/1996 este extrem de clară și neechivocă, orice considerațiuni legate de justețea, oportunitatea, modalitatea practică de transpunere, fiind irelevante în analiza de legalitate a deciziei.

Astfel, din alin. (2) al textului reiese fără putință de tăgadă că poate exista un singur colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, fiind în sarcina organismelor beneficiare desemnarea acestuia, legea nelăsând nici un moment ca opțiune la îndemână posibilitatea ca fiecare organism de gestiune să colecteze remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate.

Or, alin. (3), incident în speță nu instituie absolut nicio excepție de la această soluție legislativă, ci statuează doar, în lipsa unei înțelegeri în acest sens între organismele beneficiare, cine "arbitrează", cine exercită aceeași atribuție de a desemna colectorul, restul premiselor fiind aceleași, în egală măsură neexistând posibilitatea ca fiecare organism de gestiune să colecteze remunerațiile datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate. Alin. 4 face referire la colectorul unic desemnat de ORDA în condițiile art. 3.

S-a mai arătat că, referirile pârâților la faptul că art. 106

5

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, face trimitere la art. 133 în integralitatea lui, nu doar la prevederile art. 133 alin. (2) și următoarele, așa cum arată reclamanta, considerând amănuntul important întrucât textul alin. (1) prevede "colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează" sunt cu totul nerelevante în cauză, întrucât nu ne aflăm în ipoteza alin. (1).

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

Așa cum rezultă din prevederile Legii nr. 8/1996, în materia gestiunii colective, regula o reprezintă colectarea remunerațiilor în baza mandatului încredințat de titularii de drepturi.

Concret, potrivit art. 123

2

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creație intelectuală, numai pe baza documentelor care certifică existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.

Prin interpretarea greșită a prevederilor legale care reglementează gestiunea colectivă, instanța de fond a considerat că prevederile art. 133 alin. (1) sunt nerelevante în cauză întrucât nu ne aflăm în ipoteza alin. (1), în aprecierea instanței de fond, ipoteza alin. (1) vizează existența unui singur organism de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, acesta fiind motivul pentru care alin. (2) vine cu soluția pentru cazul în care nu este întrunită ipoteza alin. (1).

Contrar celor reținute de instanță, se consideră că prevederile art. 133 alin. (1) reprezintă o prelungire a regulii statuate de art. 123

2

alin. (1). Așadar, ipoteza alin. (1) nu vizează așa cum greșit a apreciat instanța de fond, existența unui organism de gestiune în același domeniu de creație, ci faptul că remunerațiile sunt colectate, ca regulă, de organismul al cărui repertoriu se utilizează, fără referire la numărul organismelor.

Pentru drepturile prevăzute de art. 123

2

alin. (1), care se exercită în temeiul mandatului (regula), sunt incidente prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează.

Prin urmare, se consideră că în materia gestiunii colective reglementate de 123

2

alin. (1) - gestiune facultativă - indiferent de numărul organismelor avizate să funcționeze, fiecare dintre acestea va colecta remunerațiile în baza mandatului, în limita repertoriului gestionat.

Astfel, se apreciază că Decizia ORDA nr. 81/29.07.2015, a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, fiecare dinte cele trei organisme de gestiune colectivă, B., A., UNART, fiind în mod corect desemnat să colecteze remunerațiile cuvenite propriilor membri, în limita repertoriului încredințat în temeiul mandatului.

Existența unui repertoriu propriu pe care să-l gestioneze, alcătuit pe baza mandatului direct acordat de titularii de drepturi, este una dintre condițiile prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru acordarea de către ORDA a avizului de constituire și de funcționare a unei asociații ca organism de gestiune colectivă.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 599/22.02.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca fiind temeinică si legala.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), B. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015 privind desemnarea organismelor de gestiune colectivă B., A. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART drept colectori ai remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune în limita repertoriilor gestionate, publicată în Monitorul Oficial nr. 605/11.08.2015.

Prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a inadmisibilității, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, B. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, având ca obiect "anulare act administrativ", a anulat Decizia O.R.D.A. nr. 81/29.07.2015, a admis cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantului de către intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, obligând pârâții să achite reclamantului suma de 3050 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse de instanță.

Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, prin Decizia ORDA nr. 81/29.07.2015, contestată în prezenta cauză, au fost desemnate: B., A. și Uniunea Națională a Artiștilor din România - UNART, cu sediul în București, Calea x B, drept colectori ai remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, în limita repertoriilor gestionate.

Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, este cea cuprinsă în decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 470/5.07.2011 în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 216/2011.

Conform art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, "Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii", iar potrivit art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006, "în exercitarea atribuțiilor sale directorul general emite decizii".

Decizia atacată în prezenta cauză a fost emisă, așa cum rezultă din preambulul său, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 8/1996, Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune cuprinsă în Decizia nr. 153/A din 12.05.2011 a C.A.B., publicată în baza Deciziei ORDA nr. 216/2011 în M. Of. al României, precum și a art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006 .

Potrivit art. 123 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat:

"(1) Titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condițiile prezentei legi.

(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoștință publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuții fixate ori radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoștință publică.

(3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă." Conform art. 123

1

din același act normativ: "(1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată; b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 14

4

alin. (2); c) dreptul de suită; d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale; e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice; f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora; g) dreptul de retransmitere prin cablu. h) dreptul la compensație echitabilă pentru operele orfane. (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat." Pe de altă parte, conform art. 123

2

din același act normativ: "(1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme; b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepția operelor muzicale, și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; c) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 123

1

alin. (1) lit. b); d) dreptul de radiodifuzare a operelor și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; e) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 111

1

alin. (1); f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora. (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, consultarea la sediul organismelor a repertoriului de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 126 alin. (2), precum și lista titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii. (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creație intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția cazurilor de gestiune colectivă obligatorie." Așa cum a reținut și prima instanță, pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este facultativă. În cauza de față, sunt incidente dispozițiile art. 123

2

din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, astfel că, în acord cu prevederile art. 123 din același act normativ, titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile atât în mod individual cât și pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă.

Potrivit art. 133 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, regăsit în Secțiunea a III-a Funcționarea organismelor de gestiune colectivă, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat: "(1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează. (2) În situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123

2

, organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele:

a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general. (4) Pentru situația prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidențiază distinct și trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză. (5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remunerației între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum și etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 131

2

alin. (3) - (9). (6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 107

1

alin. (1), ale art. 121 alin. (2) și alin. (1) și (3) ale prezentului articol, se evidențiază în conturi analitice distincte. (7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligația să elibereze autorizarea prin licență neexclusivă, în formă scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, și să asigure transparența activităților de colectare, precum și a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligația de a sprijini activitatea de colectare. (8) Prevederile art. 134 alin. (2) lit. f) se aplică în mod corespunzător și organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici. (9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remunerațiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înființa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcționeze potrivit prevederilor legale referitoare la federațiile de persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ, precum și potrivit prevederilor exprese privind organizarea și funcționarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege." Este evident în cauza de față faptul că, pentru exercitarea dreptului prevăzut de art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație. Analizând înscrisurile dosarului, se reține că nu s-a dovedit că a fost încheiat un protocol prin care să fie desemnat un colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În acest context, deveneau aplicabile dispozițiile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 care prevăd că în situația nedepunerii protocolului menționat la alin. (2), ORDA desemnează dintre organismele de gestiune colectivă, colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general. Se poate concluziona că, în raport de dispozițiile pct. 3 din Metodologia cuprinsă în Decizia nr. 153A/2011 a Curții de Apel București, publicată în baza Deciziei ORDA nr. 216/2011 și de dispozițiile art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/199, în cazul în care gestiunea colectivă este facultativă (situația fonogramelor publicate în scop comercial, care intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996) dacă există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru acest domeniu, sunt reglementate două modalități de desemnare a organismului care va colecta sumele datorate de utilizatori, respectiv încheierea unui protocol de către organismele de gestiune colectivă prin care se stabilește organismul ce va fi numit colector, iar în lipsa unui protocol, organismul de gestiune colectivă colector se desemnează prin decizia directorului ORDA pe baza reprezentativității. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 106

5

din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe: "(1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă. (2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 131, 131

1

și 131

2

.

(3) Colectarea remunerației unice se efectuează în condițiile prevăzute la art. 133." Față de conținutul acestei norme legale, în mod corect a reținut prima instanță că art. 106

5

alin. (3) din Legea nr. 8/1996, face trimitere la art. 133 în integralitatea lui, nu doar la prevederile art. 133 alin. (2) și următoarele, însă ipoteza incidentă în cauză nu este ce a alin. (1) care vizează existența unui singur organism de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, ci cea a alin. (2), după cum s-a arătat mai sus.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței nr. 599 din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., va fi obligat recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinței nr. 599 din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Oficiul Român pentru Drepturile de Autor să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 11.601,07 RON, reprezentând onorariu avocat .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2021.