ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2408/2021

Ședința publică din data de 14 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.08.2020 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Dolj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a solicitat:

- suspendarea efectelor Hotărârii nr. 898 din 25 iunie 2020 a secției pentru judecători, pentru că este emisă cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, și revocarea/anularea subsecventă a organizării concursului pentru ocuparea funcției de vicepreședinte al Tribunalului Dolj;

- suspendarea parțială a efectelor Hotărârii nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor și revocarea din aceste funcții, în privința art. 15 pct. 5 care prevede ca rezultatele susținerii proiectului, respectiv interviului sunt definitive și nu pot fi contestate;

- suspendarea validării rezultatului concursului în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Hotărârea nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin sentința nr. 151 din data de 25 august 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca lipsită de obiect cererea privind suspendarea efectelor Hotărârii nr. 898/25.06.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a respins ca lipsită de obiect cererea privind suspendarea validării rezultatului concursului pentru numirea în funcții de conducere la judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii organizat în perioada aprilie- iulie 2020, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. A admis excepția lipsei de interes privind cererea de suspendare parțială a efectelor Hotărârii nr. 188/20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. A respins ca lipsită de interes cererea având ca obiect suspendarea efectelor articolului 15 alin. (5) din Hotărârea nr 188/20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea regulamentului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor și de revocare din aceste funcții, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Împotriva sentinței nr. 151 din data de 25 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin primul motiv de recurs se arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 1, 29, 32 și 33 C. proc. civ., admițând nelegal excepția lipsei de interes a suspendării aplicării prevederilor art. 15 alin. (5) din Hotărârea CSM 188/2020 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând interesul procesual al recurentei-reclamante în demararea cererii de suspendare, prima instanță a confundat condițiile interesului procesual cu condiția urgenței procedurii suspendării, decizând nelegal că, "întrucât în prezent nu există o situație de fapt iminentă ori în curs de desfășurare susceptibilă a se încadra în ipoteza acesteia (...) iar pe de altă parte nu s-a invocat eventualitatea unei situații juridice similare, susceptibil a fi reglementată diferit prin neaplicarea acestor prevederi astfel încât instanța apreciază că titularul acțiunii nu poate obține un folos practic prin recurgerea la acest mijloc procesual."

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (...)", or reclamanta a justificat interesul suspendării hotărârilor CSM în temeiul cărora s-a organizat concursul pentru ocuparea celor două posturi de vicepreședinte la Tribunalul Dolj, dar și a suspendării validării rezultatelor acestui concurs, întrucât în mod nelegal a fost exclusă de la ocuparea unuia dintre posturile scoase la concurs și singura manieră în care rezultatele concursului ar putea fi schimbate este admiterea acțiunii în anularea rezultatelor concursului, cu suspendarea prealabilă a efectelor actelor administrative contestate.

În realitate, motivarea instanței de fond vizează mai degrabă condiția urgenței luării măsurii suspendării decât interesul procesual, însă condiția urgenței ține de fondul cererii de suspendare, care nu a fost analizat de sentința recurată. Așadar au fost încălcate de către instanța de fond dispozițiile art. 33 C. proc. civ.

Prin contestarea concursului și în mod expres a reglementarii lui substanțiale, sunt create premisele solicitării și respectiv suspendării efectelor actelor atacate pentru că aceasta a fost și este voința legiuitorului.

Folosul practic pe care îl urmărește prin cererea de suspendare a aplicării dispozițiilor art. 15 alin. (5) din Hotărârea CSM 188/2020 nu are legătură cu un concurs viitor, cum greșita reținut instanța de fond, ci vizează strict concursul contestat, fiind de o urgență deosebită luarea măsurii suspendării acestui text nelegal, care îi interzice să formuleze contestație.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilind în mod greșit că un act administrativ care a produs efecte juridice nu este susceptibil de suspendare - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dincolo de greșita soluționare a excepțiilor lipsei de obiect și de interes din perspectivă procedurală, învederează greșita aplicare a dispozițiilor de drept material conținute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în privința sferei actelor administrative susceptibile de suspendare.

Astfel, instanța a apreciat nelegal că, dată fiind validarea rezultatelor concursului, nu se mai poate obține suspendarea hotărârii de reluare a organizării examenului și nici suspendarea validării rezultatelor, cererea de suspendare rămânând fără obiect.

Instanța de fond a reținut implicit epuizarea efectelor actelor administrative a căror suspendare a fost solicitată, prin faptul validării rezultatelor concursului, însă actele administrative contestate nu își epuizează efectele prin validarea rezultatelor concursului, întrucât și această validare este nelegală, fiind întemeiată pe acte nelegale (guod millum est, nullum producit effectum).

Prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul unei inadmisibilități de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă a arătat că principalul motiv al nulității Hotărârii CSM nr. 898/2020 îl constituie lipsa publicării acesteia, ceea ce atrage consecința inexistenței, cu urmarea firească a invalidării rezultatelor concursului organizat în temeiul hotărârii nepublicate. Nulitatea parțială a Hotărârii CSM nr. 188/2020 în privința dispozițiilor art. 15 alin. (6) din această hotărâre rezultă din încălcarea dreptului la o cale efectivă de atac, a dreptului la apărare, și a dreptului la un proces echitabil, principii fundamentale pe deplin aplicabile procesului de selecție și de promovare a magistraților. Urmare a nelegalității acestor două Hotărâri CSM, organizarea concursului de promovare devine lipsit de fundament juridic, impunându-se suspendarea de urgență a validării rezultatelor acestui concurs nelegal organizat.

Cât privește paguba iminentă, învederează că iminenta validare a rezultatelor concursului nelegal organizat îi creează grave prejudicii: (i) de imagine pentru că nota acordată la proba - susținerea proiectului, ce nelegal nu poate fi contestată, este deja subiectul mai multor publicații de profil, iar "anonimizarea" este o aparență care nu poate înlătura realitatea în comunitatea profesională în care are un statut respectabil tocmai pentru că timp de trei ani a fost un bun manager al treburilor Tribunalului Dolj - al doilea ca dimensiuni după Tribunalul București - și în care tot ce a făcut a fost dovada cunoștințelor și loialității față de instanță și oamenii ei (ii) cât și prejudicii materiale directe, constând în descalificarea nelegală din concurs, nota sub 5 acordată la proba cu interviul scoțându-o practic din cursa pentru unul dintre cele două posturi de vicepreședinte, fiind irelevantă nota la proba scrisă.

Urgența luării măsurii suspendării este justificată de iminența pagubelor la care este expusă. Numai dacă se ia în calcul prejudiciul de imagine, al unui judecător cu 24 ani vechime în magistratură, 9 ani vechime în funcții de conducere care obține nota 4,32 la interviu, prejudiciul adus atât persoanei reclamante cât și imaginii justiției este imens. Rezultatele obiective constatate în urma verificării activității în calitate de președinte - manager al Tribunalului Dolj timp de 3 ani țin de imaginea Tribunalului în primul rând si subsecvent reflectă imaginea bună pe care o apără prin acest demers. Rezultatele subiective din aceeași perioadă le-a probat prin mijloace obiective la nivelul tribunalului - comunicarea interpersonală și organizațională nu a avut sincope, iar aceeași comunicare la nivelul Curții de Apel nu îi poate fi exclusiv atribuită dată fiind natura bilaterală a procesului de comunicare.

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (6) din Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188 din 20.02.2020 "Rezultatele susținerii proiectului sunt definitive și nu pot fi contestate".

Celelalte 2 probe ale concursului, respectiv evaluarea psihologică și testul scris pot fi contestate, în timp ce rezultatul susținerii proiectului nu poate fi contestat, deși susținerea proiectului este înregistrată cel puțin cu mijloace audio (potrivit dispozițiilor art. 16 din Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188 din 20.02.2020, așadar există posibilitatea probării conținutului răspunsurilor și în mod natural al reevaluării răspunsurilor oferite oral de candidat) și în ciuda faptului că media de promovare trebuie să fie minim 5 la fiecare dintre cele 2 probe - proiect și testare scrisă (potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) din Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188 din 20.02.2020, ceea ce evident deschide calea hazardului în aprecieri, cum este cazul recurentei-reclamante, care nelegal și fără posibilitatea de a contesta, a fost notată la proba privind susținerea proiectului cu nota 4,32, fiind exclusă de la posibilitatea de a câștiga concursul independent de nota obținută la proba scrisă).

Imposibilitatea legală de contestare a evaluării interviului lipsește de orice efecte prevederea legală anterior citată, nefolosind nimănui înregistrarea audio a interviului și nici stocarea acestei înregistrări pentru o perioadă de 1 an, fiind de neconceput existența unei prevederi legale fără nicio utilitate practică.

În plus, păstrând nealterat respectul pentru membri comisiei de evaluare, recurenta-reclamantă consideră că o contestare a notei și audierea înregistrării interviului nu pune în discuție o prezumție absolută cum pare a se statua prin art. 15 alin. (6) din Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 188 din 20.02.2020. O astfel de abordare, contravine jurisprudenței anterioare a CCR în privința prezumțiilor absolute.

În jurisprudența sa anterioară, Curtea Constituțională a subliniat că "prezumțiile legale, din punctul de vedere al puterii lor doveditoare, pot fi relative (iuris tantum) și absolute (iuris et de iure). Prezumțiile relative nu stabilesc adevăruri categorice, sustrase oricărei posibilități de discuție, de corectare sau infirmare, putând fi combătute, așadar, prin proba contrară. Prezumțiile absolute, neadmițând posibilitatea înfrângerii lor, creează imaginea unor adevăruri absolute, imuabile, dobândite odată și pentru totdeauna și impuse tuturor prin forța unei rostiri legiuitoare".

Cu privire la nelegalitatea concursului de promovare în funcția de vicepreședinte al Tribunalului Dolj, recurenta-reclamantă a arătat că o consecință firească a revocării/anulării Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 898 din 25 iunie 2020 pentru încălcarea flagrantă a dispozițiilor Legii nr. 55/2020, dar și a principiilor generale de drept referitoare la dreptul la apărare, dreptul la o cale efectivă de atac, dreptul la un proces echitabil, o constituie invalidarea concursului pentru ocuparea celor două posturi vacante de vicepreședinte al Tribunalului Dolj.

În ceea ce privește iminența pagubei, recurenta-reclamantă arată că validarea rezultatelor unui concurs nelegal produce o paguba per se imaginii justiției al cărui prestigiu trebuie apărat de fiecare/oricare dintre judecători, în orice împrejurări, iar pentru persoana reclamantă este o pagubă iminentă validarea unui concurs a cărui organizare și al cărui mod de desfășurare a pus-o în situația de a nu avea dreptul/posibilitatea să demonstreze eroarea de apreciere a răspunsurilor date.

De asemenea, urgența luării măsurii suspendării se impune în măsura în care instanța nu va dispune suspendarea actelor administrative ce fac obiectul prezentei cauze, secția pentru judecători a CSM va proceda în conformitate cu art. 48 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 și va numi judecătorii selectați în urma acestui concurs nelegal în funcțiile de conducere scoase la concurs.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat:

1) Admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, suspendarea efectelor Hotărârii nr. 898 din 25 iunie 2020 a secției pentru judecători, pentru că este emisă cu încălcarea prevederilor art. art. 27 alin. (3) din Legea 55/2020, și revocarea/anularea subsecventă a organizării concursului pentru ocuparea funcției de vicepreședinte al Tribunalului Dolj;

2) Suspendarea parțială a efectelor Hotărârii nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor și revocarea din aceste funcții, în privința art. 15 pct. 5 care prevede că rezultatele susținerii proiectului, respectiv interviului sunt definitive și nu pot fi contestate;

3) Suspendarea validării rezultatului concursului în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Hotărârea nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 14 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea efectelor Hotărârii nr. 898 din 25 iunie 2020 a secției pentru judecători, pentru că este emisă cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020, și revocarea/anularea subsecventă a organizării concursului pentru ocuparea funcției de vicepreședinte al Tribunalului Dolj; suspendarea parțială a efectelor Hotărârii nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor și revocarea din aceste funcții, în privința art. 15 pct. 5 care prevede ca rezultatele susținerii proiectului, respectiv interviului sunt definitive și nu pot fi contestate; suspendarea validării rezultatului concursului în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Hotărârea nr. 188 din 20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prima instanță a respins ca lipsită de obiect cererea privind suspendarea efectelor Hotărârii nr 898/25.06.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; a respins ca lipsită de obiect cererea privind suspendarea validării rezultatului concursului pentru numirea în funcții de conducere la judecătorilor la curți de apel, tribunale și judecătorii organizat în perioada aprilie- iulie 2020; a admis excepția lipsei de interes privind cererea de suspendare parțială a efectelor Hotărârii nr. 188/20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și a respins ca lipsită de interes cererea având ca obiect suspendarea efectelor articolului 15 alin. (5) din Hotărârea nr. 188/20.02.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea regulamentului privind numirea în funcții de conducere a judecătorilor și de revocare din aceste funcții.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Prin primul motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 1, 29, 32 și 33 C. proc. civ., admițând nelegal excepția lipsei de interes a suspendării aplicării prevederilor art. 15 alin. (5) din Hotărârea CSM 188/2020 - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au în vedere încălcarea tuturor regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (cu excepția celor menționate la pct. 1-4), respectiv nesocotirea legii de drept procesual și în situațiile în care sancțiunea nulității intervine pentru încălcarea unor condiții extrinseci actului de procedură, situații în care nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1, 29, 32 și 33 C. proc. civ. a căror încălcare a fost menționată de către recurenta-reclamantă se referă la condițiile generale ale acțiunii civile, precum și condițiile de a fi parte într-un proces civil.

Astfel, în raport de prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., se reține că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Sub acest aspect, se constată că, prima instanță nu a nesocotit aceste norme procesuale atunci când a admis excepția lipsei de obiect a cererii privind suspendarea efectelor Hotărârii nr. 898/25.06.2020 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere că prin această hotărâre secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus reluarea concursului, iar efectele s-au epuizat prin finalizarea acestuia și publicarea rezultatelor.

De asemenea, referitor la excepția lipsei de interes a suspendării aplicării prevederilor art. 15 alin. (5) din Hotărârea CSM 188/2020 Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că interesul părții de a obține o hotărâre judecătorească în raport cu obiectul pricinii cu care a investit instanța nu este suficient, fiind necesar ca aceasta să argumenteze și un folos practic care să justifice necesitatea de a recurgere la protecția provizorie realizată prin cererea de suspendare, cu atât mai mult cu cât acest act are o aplicabilitate generală și abstractă, susceptibilă de a fi transpusă în plan material doar cu ocazia desfășurării activităților, concursului sau examenului, la care se referă, pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii.

Or, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea privind suspendarea hotărârii de reluare a concursului precum și suspendarea validării rezultatelor concursului a rămas fără obiect, în condițiile în care s-a solicitat oprirea temporară a pârâtului de la desfășurarea unor activități care s-au realizat în fapt.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilind în mod greșit că un act administrativ care a produs efecte juridice nu este susceptibil de suspendare - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acțiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor reclamantului (până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

Îndeplinirea celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanța de judecată.

Referitor la noțiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la cea de a doua condiție prevăzută de lege, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond nu a analizat pe fond îndeplinirea condițiilor impuse de textul de lege atât timp cât primează dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. potrivit cărora "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". Prin urmare, una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul derulării cauzei.

Având în vedere că prin Hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 8218/20.08.2020 s-au validat rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, organizat în perioada aprilie- iulie 2020, precum și numirea în funcțiile de conducere a judecătorilor care au fost declarați admiși la concursul sau examenul desfășurat în perioada aprilie- iulie 2020, începând cu data de 21.08.2020, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea privind suspendarea hotărârii de reluare a concursului precum și suspendarea validării rezultatelor concursului a rămas fără obiect, în condițiile în care s-a solicitat oprirea temporară a pârâtului de la desfășurarea unor activități care s-au realizat în fapt.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 151 din 25 august 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2021.