ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2266/2021

Dosar nr. x/2014

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19.12.2014 sub nr. x/2014, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Investiții pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea, a solicitat anularea Deciziei nr. 16241/03.11.2014, obligarea pârâtei să soluționeze contestația nr. 774/19.09.2014 formulată împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 în privința obligației de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON ajutor de stat și în privința interdicției de a beneficia de ajutoare de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumei, totodată a solicitat și recunoașterea dreptului societății de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea vreunei interdicții.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 88 din 7 mai 2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtă, ca nefondată, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean, având ca obiect anulare act administrativ; a anulat Decizia nr. 19.210/16.11.2015 și procesul-verbal nr. x/26.08.2014, emise de pârâtă, a respins capătul de cerere privind recunoașterea dreptului de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea unei interdicții, ca nefondat, a obligat pârâta către reclamantă la plata în parte a cheltuielilor de judecată în cuantum de 25.043 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția de Plăți și Investiții pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea a declarat recurs, întemeiat pe art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și respingerea în tot a acțiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac exercitate instituția publică pârâtă a susținut următoarele:

Instanța a reținut că procesul-verbal nr. x/26.08.2014 a fost emis netemeinic și nelegal întrucât interdicția de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite (trim. IV al anului 2011) nu există, potrivit sentinței nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea (definitivă prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curții de Apel Galați), reclamanta putând beneficia de schema de ajutor de stat ulterior încheierii procesului-verbal de constatare nr. x/05.07.2012.

În mod convergent se reține aspectul că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 839/2010, privind faptul că prevederile acestei hotărâri nu se aplică beneficiarilor care sunt persoane împotriva cărora a fost emisă o decizie de recuperare definitivă a unui ajutor de stat, dacă această decizie nu a fost executată (...), întrucât reclamanta a achitat integral suma stabilită prin procesul-verbal nr. x/05.07.2012 (în anul 2012) este evident faptul că poate beneficia de ajutor de stat ulterior anului 2011.

Raționamentul Curții de apel poate fi considerat valabil în desconsiderarea prevederilor art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 referitoare la interdicția de 3 ani calendaristici ce se aplică beneficiarilor care au încasat sume de la bugetul de stat în mod necuvenit, de la data încasării acestor sume, prevederi care au întemeiat în final actele administrative atacate în cauză, respectiv Decizia nr. 19210/16.11.2015 și procesul-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 așa cum a fost modificat în procedura reglementată prin dispozițiile art. 214 și 216 Codul de procedură fiscalălă aprobat prin O.G. nr. 92/2003.

În speță se apreciază că nu poate fi reținut efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al Hotărârii nr. 1591/17.12.2014 pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2014 și menținută prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curții de Apel Galați întrucât chestiunea dezlegată prin această hotărâre se referă strict la efectele procesului-verbal nr. x/05.07.2012 și stabilesc că acesta "nu produce efecte în ceea ce privește dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele și domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010", aspect de care s-a ținut seama la soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal nr. x/26.08.2014, prin admiterea în parte a contestație soluționate prin decizia nr. 19210/16.11.2015.

Astfel, silogismul instanței de fond potrivit căruia în prezenta cauză interdicția de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite nu există deoarece această chestiune a fost dezlegată cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea, reprezintă o veritabilă încălcare a principiului ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus, fiind efectiv înfrânte dispozițiile restrictive ale art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 prin adăugarea la lege a efectului pozitiv al hotărârii judecătorești, lucru evident inadmisibil.

Așadar, în considerarea celor sus menționate, situația de fapt și de drept, așa cum reiese din actele administrative anulate în prezenta cauză de către instanța de fond, se referă la faptul că reclamanta a beneficiat de ajutoare de stat în valoare totală de 6.701.445,58 RON în condițiile în care, anterior emiterii procesului-verbal nr. x/05.07.2012 (ce de altfel a fost menținut prin sentința nr. 1591/17.12.2014), a încasat în mod necuvenit ajutoare de stat acordate în baza O.G. nr. 14/2010, iar de la data încasării acestora operează interdicția de a mai beneficia de ajutoare de stat în decursul a 3 ani calendaristici. În acest cadru referirea la procesul-verbal nr. x/2012 este doar pentru a arăta că plasarea acestuia în timp are relevanță doar în ce privește constatarea primirii unui ajutor de stat în mod necuvenit, iar nu pentru aplicarea prevederilor art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 întrucât acestea operează de la un moment anterior, respectiv data încasării de către reclamantă a plății necuvenite, dată de la care curge perioada de interdicție de a mai beneficia de alte ajutoare de stat acordate în baza O.G. nr. 14/2010, așa cum au fost plățile imputate prin procesul-verbal nr. x/26.08.2014.

Cu privire la analiza Curții de apel asupra efectului în speță a prevederilor art. 2 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 839/2010, se învederează faptul că instanța a scos din context aceste dispoziții, pentru a ajunge la concluzia că reclamanta putea beneficia de ajutor de stat ulterior anului 2011, întrucât a achitat integral suma stabilită prin procesul-verbal nr. x/05.07.2012, deoarece aplicarea dispozițiilor în cauză se raportează la toate situațiile prevăzute la art. 13 -17 din O.G. nr. 14/2010, inclusiv la perioada în care operează interdicția prevăzută de art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare reclamanta intimată societatea A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului pârâtei, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu aplicarea justă a principiului puterii de lucru judecat a sentinței nr. 1591/17.12.2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat potrivit considerentelor care vor fi expuse în continuare:

Reclamanta a dedus controlului instanței de fond legalitatea procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 emis de instituția publică pârâtă, prin care s-a dispus obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.701.445,58 RON, cu accesoriile aferente, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) și art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 14/2010. Concomitent s-a dispus în temeiul art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010 interdicția de a beneficia de ajutor de stat pentru o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite.

S-a reținut în sarcina reclamantei societatea A. S.R.L. faptul că a încasat în mod necuvenit sume de la bugetul de stat, pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării și protecției porcilor conform H.G. nr. 839/2010.

Prin acest act administrativ i s-a reproșat în concret reclamantei înscrierea sau atestarea de date ori situații nereale pe documentele de decontare vizând cererile de plată a ajutorului de stat nr. 1787/14.02.2012, 7107/14.05.2012 și 13.066/19.07.2012, întrucât reclamanta era exclusă de la plată pe o perioadă de 3 ani, conform art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2010, ca urmare a încheierii procesului-verbal nr. x/05.07.2012 emis de pârâta APIA, aspect constatat prin Decizia nr. 19/2014 a Camerei de Conturi Vrancea.

Prima instanță a anulat procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014 apreciind în esență nelegalitatea acestuia urmare a valorificării puterii de lucru judecat a sentinței nr. 1591/2014 a Tribunalului Vrancea, pronunțând astfel o hotărâre legală, criticile pârâtei fiind în consecință nefondate.

Se constată că, în mod judicios, s-a dat eficiență puterii de lucru judecat a sentinței nr. 1591/2014 pronunțată de Tribunalul Vrancea prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele și domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, drept care, contrar constatărilor din actul administrativ atacat, nu este afectat de Procesul-verbal nr. x/05.07.2012.

Prin această hotărâre s-a statuat între aceleași părți că "procesul-verbal nr. x/05.07.2012 nu produce efecte în ceea ce privește dreptul reclamantei de a beneficia de ajutoare de stat în formele și domeniile la care se referă O.G. nr. 14/2010".

Or, efectul pozitiv al lucrului judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, principiul puterii de lucru judecat împiedicând infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Aplicarea în concret a acestui principiu, scutește și, în același timp, împiedică instanța celui de-al doilea litigiu dintre părți de a mai oferi dezlegări aspectelor deja soluționate în primul litigiu, acestea constituind una din premisele silogismului judiciar de la care trebuie să plece cea de-a doua instanță, așa cum de altfel, în mod corect, a procedat instanța de fond.

Procedând în acord cu principiul sus enunțat și explicitat, în mod just, judecătorul fondului a apreciat că procesul-verbal nr. x/26.08.2014 a fost emis nelegal, întrucât interdicția de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite (trim. IV al anului 2011) nu există potrivit sentinței civile nr. 1591/17.12.2014 a Tribunalului Vrancea (definitivă prin Decizia nr. 1135/25.05.2015 a Curții de Apel Galați), reclamanta fiind în drept a beneficia de schema de ajutor de stat ulterior încheierii procesului-verbal de constatare nr. x/05.07.2012.

Este de subliniat în acest context că demersul administrativ al pârâtei, respectiv întocmirea și emiterea procesului-verbal de constatare nr. x/26.08.2014, este rezultatul punerii în aplicare a Deciziei nr. 19/2014 emisă de Camera de Conturi Vrancea, pentru că anterior controlului acestei instituții publice, la solicitarea formală a reclamantei pârâta a achitat voluntar sumele ce se tind a fi recuperate prin acest act administrativ.

Or, între un act administrativ și o hotărâre judecătorească, ale căror dispoziții sunt în conflict, va prevala întotdeauna caracterul obligatoriu al acesteia din urmă, care cu autoritate de lucru judecat a statuat că reclamantei nu i se aplică interdicția de a beneficia de ajutor de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumelor necuvenite.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul formulat de Agenția de Plăți și Investiții pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea împotriva sentinței nr. 88 din 7 mai 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția de Plăți și Investiții pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea împotriva sentinței nr. 88 din 7 mai 2019 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.