ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 201/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, și precizată prin notele de ședință din 11.01.2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea, a solicitat: anularea Deciziei din 16.11.2015 emisă de către APIA în soluționarea contestației din 19.09.2014 împotriva Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON reprezentând ajutor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării și protecției porcinelor; anularea Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația de restituire a sumei de 6.701.445,58 RON reprezentând ajutor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării și protecției porcinelor; anularea Procesului-verbal de constatare din 26.08.2014 în ceea ce privește interdicția stabilită în sarcina societății de a beneficia de ajutoare de stat pe o perioadă de 3 ani calendaristici de la data încasării sumei de 6.701.445,58 RON și recunoașterea dreptului societății de a beneficia de ajutoare de stat fără impunerea vreunei interdicții.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 27 din 4 februarie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată prin notele de ședință din 1.01.2016, de reclamanta A. SRL Golești, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 27 din 4 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL Golești a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că sentința este nemotivată, întrucât singurul considerent este cel în care se afirmă că "față de toate probele dosarului, Curtea constată că reclamantei i s-au aplicat sancțiuni și interdicții în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie". Recurenta susține că această afirmație nu poate fi calificată drept un considerent și, cu atât mai puțin un considerent decisiv, care să constituie fundamentul și explicația soluției adoptate. Recurenta mai susține că în doctrină s-a reținut faptul că o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, hotărârea este lipsită de suport probator și legal.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea a depus întâmpinare cu respectarea condițiilor prevăzute de C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauză, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească. Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției. Având în vedere aceste dispoziții, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, fără a analiza cauza pe fond și fără a avea în vedere apărările formulate de părți. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanța de fond să analizeze litigiul sub toate aspectele. Față de soluția ce se va pronunța, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza cererea reclamantei și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.