ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2191/2016

Decizia nr. 2191/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2014, sub nr. x/44/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare nr. 12698 din 26 august 2014 încheiat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Vrancea până la soluționarea pe fond a cauzei.

Prin Sentința nr. 213 din data de 23 octombrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL Golești în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.).

A fost suspendată executarea procesului-verbal de constatare nr. 12698 din 26 august 2014 încheiat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centru Județean Vrancea până la soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, s-a arătat că hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea normelor de drept material incidente, prin raportare la dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea cere suspendarea executării actului administrativ.

S-a considerat că, referitor la cazul bine justificat, instanța s-a rezumat a menționa succint existența unor probe ce oferă indicii cu privire la aparența de nelegalitate a procesului verbal, fără precizarea și analizarea acestora.

S-a apreciat că susținerea privind prezumția de nelegalitate a procesului-verbal nr. 12698/2014 ca urmare a faptului că instanța a suspendat executarea procesului verbal din 2012 este nefondată, întrucât procesul verbal nr. 11792/2012 a fost însușit de către reclamantă care a recunoscut, inclusiv în fața instanței, faptul că a beneficiat de plata necuvenită ce i-a fost imputată, motiv pentru care a restituită.

Cu privire la iminența producerii unei pagube ca urmare a executării sumei stabilite prin procesul verbal, s-a considerat că instanța nu a avut în vedere faptul că procedura de recuperare a creanței nu poate fi efectuată prin măsuri abuzive, debitoarea având la dispoziție măsuri de protecție, una dintre acestea fiind contestația la executare.

A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, considerând că afirmațiile recurentei sunt vădit nefondate și chiar contradictorii.

Prin declarația depusă la data de 9 februarie 2016, recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.), prin reprezentant legal, a precizat că înțelege să renunțe la calea de atac formulată împotriva Sentinței civile nr. 213 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei care nu a formulat un punct de vedere în acest sens.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta-pârâtă Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.) a formulat cerere de renunțare la judecata recursului.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

În ceea ce privește cererea formulată de recurenta-pârâtă, se constată că dispozițiile invocate, respectiv art. 406 C. proc. civ. se referă la dreptul reclamantului de a renunța la judecată, în fond sau în calea extraordinară de atac.

Înalta Curte reține că, cererea de renunțare formulată de către pârâtă la data de 9 februarie 2016, astfel cum a fost ea motivată, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de declarația pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.) de renunțare la judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 alin 1 teza a II-a C. proc. civ. ia act de declarația pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vrancea (A.P.I.A.) de renunțare la recursul formulat împotriva Sentinței nr. 213 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV