ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2258/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea acestuia la acordarea de compensații în valoare de 70.967,21 RON, reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, pentru:

1) suprafața de 44,9 ha și respectiv 40,4 ha situată în județul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Voineasa, după cum urmează:

Anul 2010=24.358,55 RON (pentru suprafața de 44,9 ha).

Anul 2011=7286,11 RON (perioada 01.01.2011-30.06.2011; pentru suprafața de 40,4 ha)

Un total de 31.644,66 Iei.

2) suprafața de 43,3 ha situată în județul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Buila după cum urmează:

Anul 2011=5223,79 RON (perioada 01.07.2011-31.12.2011)

Anul 2012=10562,24 RON Anul 2013=11768,26 RON Un total de 27554,29 RON;

3) suprafața de 44,3 ha situată în județul Vâlcea în paza Ocolului Silvic Buila după cum urmează: Anul 2014=11768,26 RON.

Prin sentința nr. 426 din 21 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare, a admis acțiunea formulată e reclamantul A. și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 70.967,21 RON, reprezentând contravaloare compensații aferentă anilor 2010-2014, precum și a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 2980 din 25 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva sentinței nr. 426/2015 din 21 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că litigiul a fost soluționat fără a se verifica dacă cerințele esențiale pentru situația premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situației de fapt și de drept deduse judecății sunt îndeplinite

Cauza a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

2, Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 110 din 14 martie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

3, Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că prima instanță a respins acțiunea pe considerentul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, dând o motivare contradictorie înscrisurilor și celorlalte probe din dosar.

În continuare, a reluat pe larg situația de fapt, arătând că pe fond își menține celelalte considerente dezvoltate în ciclul procesual anterior, în sensul că în cazul său, fiind pensionar, nu se pot invoca prevederile legislației incidente în materie (din dreptul intern sau al Uniunii Europene și nici Decizia nr. 36/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat conținutul acțiunii introductive de instanță.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 110 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.