ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3218/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 iunie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, obligarea pârâtului la acordarea de compensații în valoare de 81.465,16 RON reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le-au putut recolta din cauza funcțiilor de protecție stabilite de amenajamentele silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă, pentru:

1) suprafața de 72,2 ha și respectiv 67,1 ha situată în județul Vâlcea în paza C. după cum urmează: pentru anul 2010 suma de 29.415,68 RON; pentru anul 2011 suma de 8.807,48 RON (perioada 01.01.2011 - 30.06.2011);

2) suprafața de 80,1 ha situată în județul Vâlcea în paza D., după cum urmează: pentru anul 2011 suma de 8.200,95 RON; pentru anul 2012 suma de 16.313 RON; pentru anul 2013 suma de 13.129 RON.

În drept aceste compensații se cuvin reclamantelor conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 și Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 396/2015 pronunțată la 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a obligat pârâtul către reclamante la plata sumei de 81.465,16 RON, cu titlu de compensații aferente anilor 2010, 2011, 2012 și 2013 și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

În esență, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legea internă și de normele europene pentru acordarea compensațiilor solicitate de reclamanți, în sensul că deși a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, nu au fost adoptate normele metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor cu gestionarea durabilă a pădurilor.

O primă critică vizează faptul că nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 46/2008, pentru a acorda compensațiile solicitate, astfel încât, în mod nelegal a apreciat instanța de judecată că există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanților. Pârâtul și-a exprimat voința de a rezolva solicitarea, refuzul fiind întemeiat pe interpretarea prevederilor legale incidente în cauză, respectiv art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, precizându-se că nu s-a depus întreaga documentație prevăzută de actul normativ menționat.

Referitor la modalitatea în care valoarea despăgubirilor a fost calculată, instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că pârâtul nu a contestat modul de calcul al acestora, atâta timp cât s-a invocat de către pârât lipsa unei metodologii pentru calculul valorii compensațiilor. S-a arătat că este insuficient să se indice că reclamanta este îndreptățită la plata compensațiilor în baza textelor legale și a normelor metodologice de calcul, fără să arate în mod concret aplicarea dispozițiilor legale cu privire la litigiul dedus judecății. În acest sens, reclamantele trebuiau să dovedească prejudiciul, acesta trebuie să fie cert, și determinat sau determinabil și să fie stabilit conform Normelor metodologice aprobate de Guvernul României, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

O a doua critică vizează îndeplinirea condițiilor pentru acordarea ajutorului de stat, adică necesitatea existenței Deciziei Comisiei Europene, dar și publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează din cauza funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

În fine, pârâtul arătat că deși a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, Guvernul nu a adoptat normele metodologice aferente acordării ajutorului de stat, ceea ce înseamnă că pentru situația dedusă judecății nu există cadru legal aplicabil.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 27 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 22 mai 2018.

La data de 16 aprilie 2018, s-a depus la dosar un înscris din cuprinsul căruia a rezultat că intimata-reclamantă B. a decedat la data de 12 octombrie 2017, aspect dovedit cu certificat de deces nr. x/12.10.2017, moștenitor fiind E., conform certificat de calitate de legatar nr. 1/12.01.2018.

Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2018 s-a luat act de decesul reclamantei-intimate și a fost introdus în cauză E., astfel încât în proces au dobândit calitatea de intimați-reclamanți E. și A.. Prin aceeași încheiere de ședință s-a pus în discuția părților aspectul referitor la titlul de proprietate al reclamanților, instanța punându-le în vedere să-l depună la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Este întemeiată critica pârâtului că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legea internă pentru acordarea compensațiilor solicitate de reclamante, în sensul că acestea se acordă numai proprietarilor în temeiul dispozițiilor art. 97 din C. silvic.

Pentru a soluționa recursul, instanța de control judiciar trebuie să lămurească regimul juridic al compensațiilor solicitate de reclamante pentru perioada 2010 -2013, prin raportare, atât la dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cât și la Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de dezlegare a unor chestiuni de drept.

i) Cu privire la cerințele art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008

Este întemeiată critica pârâtului Ministerului Pădurilor și Mediului referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale privind cerințele prevăzute de Codul silvic pentru acordarea compensațiilor, în ceea ce-l privește pe reclamanții A. și E..

Înalta Curte constată că în temeiul dispozițiilor legale ce guvernează acordarea compensațiilor se impune, în primul rând, cerința existenței dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere afectate de situl Natura 2000, aceasta fiind situația premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situației de fapt și de drept deduse judecății.

Din cuprinsul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 rezultă că textul se referă la "proprietarii" care nu recoltează produsele de pe terenurile forestiere, practica organelor administrative fiind aceea de a solicita reclamanților să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate cu titlul emis de în temeiul legilor de retrocedare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008:

"În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor (...)

b) compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă."

Interpretarea gramaticală și teleologică a textului de lege menționat impune cerința existenței dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantelor, ca o condiție esențială pentru nașterea dreptului la acordarea compensațiilor și, în mod subsecvent, a exercitării acțiunii în instanță.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate prin exhibarea titlului obținut conform procedurii prevăzute de Legea nr. 1/2000 pentru terenurile forestiere în suprafață de 72,2 ha și 67,1 ha situate pe raza C., județul Vâlcea și pentru terenul în suprafață de 80,1 ha situat pe raza D., județul Vâlcea.

Suprafețele menționate au fost cuprinse, conform susținerilor reclamantelor, în aria total protejată tipul funcțional T1 și T2, care este parte integrantă a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000 în România.

Înalta Curte constată că instanța de fond nu a pus în discuția părților și nici nu a solicitat reclamantelor să depună titlul de proprietate asupra terenurilor, pronunțând hotărârea, fără a lămuri dacă cele care au solicitat acordarea compensațiilor prevăzute de lege sunt titularele dreptului de proprietate, aspect esențial în soluționarea litigiului dedus judecății.

Analiza fondului litigiului presupune că instanța trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite, în primul rând cerințele prevăzute de C. silvic, adică reclamantele să fi obținut titlu de proprietate asupra terenului în litigiu și terenul să fie afectat de situl Natura 2000.

Celelalte condiții, constând în aprobarea Comisiei Europene pentru acordarea ajutorului de stat și adoptarea de către Guvernul României a normelor metodologice pentru acordarea compensațiilor - așa cum au fost acestea reliefate în Decizia nr. 36/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet de dezlegare a unor chestiuni de drept - vor fi analizate ulterior verificării condițiilor ce rezultă din art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.

Sunt relevante pentru aspectele menționate Deciziile nr. 1324 din 27 martie 2018, 3282 din 27 octombrie 2017 și 4126 din 15 decembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, rezultă că litigiul a fost soluționat fără a se verifica dacă cerințele esențiale pentru situația premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situației de fapt și de drept deduse judecății sunt îndeplinite și, în consecință, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

ii) Temeiul juridic al soluției pronunțate de Înalta Curte

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 396 din 6 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL