ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2248/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Liceul Teologic Baptist "A." Arad, și Cultul Creștin Baptist Din România/Comunitatea Bisericilor Baptiste Arad au formulat în temeiul O.G. nr. 137/2000, al Legii nr. 554/2004 și al Legii nr. 324/2006, plângere împotriva Hotărârii nr. 571 din data de 11.10.2017 dată în dosar nr. x/2016 de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a dispus sancționarea Liceului Teologic Baptist "A." Arad, prin reprezentantul legal, cu amendă contravențională în cuantum de 2000 (două mii RON), conform art. 26 alin. (1) și 2) din O.G. nr. 137/2000, modificată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cum și recomandarea către partea reclamată, Liceul Teologic Baptist "A." Arad, ca pe viitor, în anunțurile postate pentru scoaterea unui post la concurs să nu mai facă condiționări legate de apartenența religioasă.

Totodată, au solicitat admiterea plângerii și anulării Hotărârii nr. 571 din data de 11.10.2017 emisă de Colegiul Director al CNCD iar pe cale de consecință, respingerea sesizării înregistrate cu nr. x/02.11.2016, depusă de dl. B..

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 34 din 29 ianuarie 2019, a admis plângerea formulată de reclamanți, a dispus anularea Hotărârii nr. 571/11.10.2017 adoptată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, consecutiv, respingerea sesizării formulate de pârâtul B. la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Totodată, a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților de intervenientul accesoriu Cultul Creștin Baptist - Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România cu sediul în București, str. x, sect. 6, având CIF nr. x.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea căii de atac așa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12 martie 2019, iar recursul a fost declarat la data de 1 aprilie 2019, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 18 octombrie 2018, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței nr. 34 din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.