ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2021

Ședința publică din data de 8 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, sentința nr. 7247/07.11.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala Tunari, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice si Fondurilor Europene, succesor in drepturi si obligații al fostului Minister al Dezvoltării Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene, anularea Adresei nr. x din 25.01.2018 și a Adresei nr. x din 16.04.2018 și obligarea pârâtului să transfere reclamantei suma de 1.386.372,82 RON.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1537 din 19 aprilie 2019, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Adresele nr. x din 25.01.2018 și nr. 2665 din 16.04.2018 privind soluționarea cererii de plata nr. x pentru contractul de finanțare nr. x din 13.09.2016, obligând pârâtul să transfere reclamantei suma de 1.386.372,82 RON, reprezentând finanțare în cadrul Programului National de Dezvoltare Locală.

Totodată, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reluat situația de fapt expusă și în fața primei instanțe, susținând, în esență, că, în cauză, au fost interpretate greșit dispozițiile art. 13 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin OMDRAP nr. 1851/2013, republicat, în aplicarea O.U.G. nr. 28/2013, precum și legislația specială incidentă.

În opinia părții, argumentația primei instanțe pornește de la o ipoteză normativă eronată, aceea a existenței posibilității legale de restituire a avansului a cărui plată nu a fost aprobată în cauză, cu toate că admite că nu este reglementata această facultate.

Or, intimata-reclamantă a efectuat plăți în avans executantului lucrării, plăți care exced dispozițiilor art. 10 alin. (3) -(8) din O.U.G. nr. 28/2013, astfel că nu a fost aprobată restituirea sumelor solicitate., făcând trimitere și la prevederile Anexei nr. 4 la Normele Metodologice aprobate prin OMDRAP nr. 1851/2013 referitoare la solicitarea de transfer a sumelor, cu referire la declarația pe proprie răspundere a primarului.

Totodată, față de reținerea primei instanțe în sensul că nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la contractul de lucrări apreciază că este nelegală, nefiind avută în vedere apărarea părții, în sensul că Ministerul, în calitate de finanțator, nu este responsabil pentru modul și condițiile de atribuire a contractelor de lucrări, acestea fiind atributul exclusiv ai beneficiarului lucrării, respectiv al reclamantei, conform art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013.

De asemenea, a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acțiunilor și categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor și limitelor pentru efectuarea de plăti în avans din fonduri publice, cum greșit s-a reținut, pentru că Programul național de dezvoltare locală, respectiv O.U.G. nr. 28/2013, a avut și are reguli speciale care primează în concurs cu reglementarea generală în discuție.

Astfel, legalitatea plății în avans ar putea fi justificată doar la efectuarea plății și la proveniența surselor utilizate din buget local, conform art. 8 din O.U.G. nr. 28/2013, iar principiul de drept avut în vedere de către instanță, potrivit căruia "unde legea nu interzice înseamnă că permite", raportat la prevederile art. 10 alin. (3) - (8) din O.U.G. nr. 28/2013 "care nu interzic o atare procedură" nu are aplicabilitate, pentru că aceste prevederi se referă la condițiile de restituire a sumelor și nu la permiterea/interzicerea efectuării plății în avans.

În opinia recurentului, prima instanță a reținut și împrejurarea potrivit căreia reclamanta și-ar fi încadrat cererea de plată în termenul fixat, contrar dovezilor administrare, din care rezultă că a anunțat beneficiarii cu privire la epuizarea creditelor bugetare (prin adresele din 20 octombrie, respectiv 12 decembrie 2017) prin urmare reclamanta trebuia să efectueze plățile din bugetul local numai după data de 25.10.2017, pentru lucrările executate în baza contractului de lucrări și nedecontate de Minister din lipsa creditelor bugetare, și nu anterior cum s-a procedat.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Adreselor nr. x din 25.01.2018 și nr. 2665 din 16.04.2018 și obligarea pârâtului să transfere reclamantei suma de 1.386.372,82 RON, reprezentând finanțare în cadrul Programului National de Dezvoltare Locală.

Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamantă, cu consecința anulării actelor administrative atacate și obligarea pârâtului să transfere suma în litigiu,

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, între părți, s-a încheiat Contractul de finanțare pentru Programul național de dezvoltare locală, înregistrat în registrul pârâtului sub nr. x/13.09.2016, pentru finanțarea obiectivului de investiții "Sistematizare verticala, amenajare străzi și sistem de canalizare pentru apele meteorice din tarlaua x comuna Tunari, județul Ilfov (cartier Tineret)".

În vederea implementării proiectului, s-au încheiat Contractul de lucrări nr. x din 06.06.2017 pentru Lotul x și Contractul de lucrări nr. x din 13.06.2017 pentru Lotul x, contracte înaintate autorității pârâte, în fotocopie, cu privire la care acesta nu a comunicat nicio obiecțiune față de condițiile contractuale agreate.

Drept urmare, reclamanta a formulat cererea de plată nr. x pentru finanțarea obiectivului de investiții, în valoare de 2.948.658,76 RON, transmisă prin adresa nr. x/08.11.2017, înregistrată la pârât sub nr. x/09.11.2017, cu documentația aferentă, iar ulterior, la data de 08.02.2018, ca urmare a răspunsului primit de la pârât, a transmis și documentația aferenta cererii de plata - Anexa 4 pentru Contractul de finanțare.

Se reține că în Contractul de lucrări nr. x din 06.06.2017 pentru Lotul x, încheiat cu A. S.R.L., este stipulat la art. 20.3 că reclamanta își asumă obligația plății unui avans către executant în procent de 20% din valoarea contractului, fără TVA, contra unei scrisori de garanție de returnare a avansului în valoare de 110% din valoarea avansului acordat.

Potrivit Notificării nr. x/20.10.2017 cu privire la epuizarea creditelor bugetare în proporție de 80%, se reține că autoritatea pârâtă a transmis beneficiarilor PNDL data-limită până la care aceștia mai pot depune solicitări de transferuri, conform prevederilor art. 13 alin. (4) din OMDRAP nr. 1851/2013 privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/2013 pentru aprobarea programului național de dezvoltare locală, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, a notificat beneficiarii PNDL cu privire la epuizarea creditelor bugetare în proporție de 80% pentru PNDL 1, ultimele transferuri efectuându-se parțial pentru solicitările de finanțare depuse până în data de 08.11.2017 (adresa nr. x/18.12.2017).

Așa fiind, contrar susținerilor recurentului, se observă că intimata-reclamantă a formulat cererea de plată cu respectarea termenul indicat prin notificările transmise, prin urmare în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de plată privind finanțarea din creditele bugetare existente, cum corect a reținut și prima instanță.

Instanța de control judiciar reține că suma în litigiu, de 1.386.372,82 RON, refuzată de autoritatea pârâtă prin actele administrative atacate, reprezintă plata în avans a executantului A. S.R.L., conform ordinului de plată nr. x din 17.07.2017.

Astfel, se constată, față de motivul respingerii cererii reclamantei, respectiv acela că s-a efectuat plata sumei de 1.386.372,82 RON anterior executării lucrărilor, întrucât aceste lucrări au fost executate conform centralizatorului în perioada 23.08.-28.09.2017, transmis de S.C. A. S.R.L. și înregistrat la Primăria Tunari sub nr. x/03.10.2017, că lucrările au fost executate anterior datei de 25.10.2017, au fost emise de către executant facturile fiscale corespunzătoare, însă doar plata acestora se realizase în avans.

Din această perspectivă, sunt relevante prevederile art. 10 alin. (3-8) din O.U.G. nr. 28/3013 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare locală, invocate de recurent, care nu interzic o astfel de procedură, ci, dimpotrivă, este lăsată posibilitatea beneficiarilor de a susține investiția în proiect din surse proprii sau alte surse legal constituite:

"(7) În situația în care beneficiarii prevăzuți la alin. (1) decontează sumele aferente contribuției de la bugetul de stat din surse proprii sau alte surse legal constituite, au dreptul să solicite recuperarea acestora la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, care transferă aceste sume în limita creditelor bugetare aprobate ulterior în buget cu această destinație.

(8) Beneficiarii prevăzuți la alin. (1), în baza contractelor de finanțare încheiate în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, cuprind în bugetul propriu credite bugetare estimate în funcție de graficele de execuție a livrării de bunuri, prestării de servicii, execuției de lucrări".

Totodată. potrivit dispozițiilor art. 11 din O.U.G. nr. 28/3013:

"(1) Beneficiarii răspund de organizarea și derularea procedurilor de atribuire a contractelor de bunuri/servicii/lucrări, în conformitate cu prevederile legale și cu obligațiile din contractele prevăzute la art. 10, precum și de modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat prin program potrivit destinației pentru care au fost alocate.

(2) Beneficiarii au obligația să transmită Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice toate documentele necesare monitorizării și finanțării prin program a obiectivelor de investiții și sunt responsabili pentru realitatea, exactitatea și legalitatea datelor prezentate".

Or, aceste norme juridice au un conținut similar cu cel al art. 15 din Normele metodologice aprobate prin OMDRAP nr. 1851/2013.

Așadar, potrivit contractului de finanțare, beneficiarul are dreptul la recuperarea cheltuielilor efectuate din surse proprii, în cauză, prin constituirea unui avans în favoarea executantului lucrării, de care ministerul a avut cunoștință.

În același sens fiind și prevederile art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 264/2003, "la efectuarea plăților pentru lucrările executate, serviciile prestate și bunurile livrate, avansurile acordate vor fi deduse din sumele datorate. Nu se admit plăți efective decât după deducerea integrală a avansului".

Astfel, potrivit facturii nr. x rezultă că valoarea acesteia este de 0,00 RON, întrucât valoarea menționată în situația de lucrări a fost decontată prin restituire avans în sumă de 1.234.852,90 RON.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, ca regulă, ordonatorul de credite, în calitate de parte contractantă într-un contract de achiziție publică sau într-un contract de finanțare, are dreptul să efectueze plăți în avans către contractant, în condițiile prevăzute de H.G. nr. 264/2003 privind stabilirea acțiunilor si categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor si limitelor pentru efectuarea de plați in avans din fonduri publice.

De asemenea, însăși Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice recunoaște posibilitatea efectuării de plăți în avans, de unde rezultă că pârâtul invocă un aspect pur formal legat de modalitatea de plată din surse proprii a lucrărilor de construire, respectiv că aceasta ar fi avut loc înainte - și nu după - execuția acestora, fără ca acest aspect să fi avut, conform programului de finanțare, o relevanță determinantă, acesta neinvocând vreo dispoziție legală specială care să interzică decontarea sumelor aferente contribuției de la bugetul de stat, astfel cum a fost alocată prin contractul de finanțare, în cazul în care s-au acordat avansuri din surse proprii, cum corect a reținut judecătorul fondului.

De altfel, se observă că, în cauză, nu s-a contestat realitatea sau inexactitatea datelor prezentate, iar reclamanta a dovedit că scopul cererii de plată este acoperirea cheltuielilor avansate din surse proprii, utilizate potrivit destinației stabilite prin contractul de finanțare, pe baza estimării în bugetul propriu a creditelor bugetare alocate acestuia.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 1537 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.