ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 10.05.2013 sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L. Brăila, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit București, a contestat Decizia nr. 30408/8.11.2012 de soluționare a contestației, procesul-verbal de constatare nr. x/07.09.2012, precum și Notificarea privind constituirea unui debit nr. x/12.09.2012, solicitând anularea acestora. Prin sentința civilă nr. 281/12.12.2013 Curtea de Apel Galați a admis acțiunea, a anulat Decizia de soluționare a contestației și actele subsecvente, respectiv procesul-verbal de constatare nr. x/07.09.2012 si Notificarea nr. x/13.09.2012 emise de pârâtă. Împotriva sentinței civile nr. 281/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs parata Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale AFIR (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit), recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2013 . Prin Decizia nr. 3805/28.11.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 281/12.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în esență că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 31.01.2018 sub nr. x/2013*.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 107 din 6 iulie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 107 din data de 06 iulie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Sub aspectul criticilor subsumate art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că, sentința recurată nu e motivată, argumentele sale fiind complet ignorate. Astfel, instanța a reținut că, sub aspect formal, ar fi criticat doar modificarea în procedura administrativă a actului de control, prin adăugarea art. 14 alin. (2) din Contract la temeiurile de drept încălcate. Or, sub aspect formal, a arătat și că, în ex-post, controlul e limitat, așa cum arată chiar Comisia Europeană în Raportul Anual SAPARD doar la verificarea respectării prevederilor art. 14 alin. (2) din Contract. Instanța nu combate în niciun fel acest argument dovedit cu un tabel al normelor comunitare relevante, Față de susținerile privind faptul că respectarea criteriilor de eligibilitate reprezintă o condiție doar ante-post, nu și ex-post, instanța s-a pronunțat fără a arăta și motivele care au dus la formarea convingerii sale, argumentele sale nefiind analizate. Își susține afirmația cu prevederile Ghidului Măsurii (definiția criteriilor de eligibilitate și definiția beneficiarului) si cu explicațiile provenite din documentele oficiale ale pârâtei-intimate privind declararea eligibilității. Instanța nu arată niciun motiv pentru care definițiile cuprinse în documente oficiale, pot fi anulate prin menționarea unui articol din contract ce definește perioada de valabilitate si în niciun caz nu stabilește când trebuie respectate criteriile de eligibilitate. Motivarea sentinței conține argumente contradictorii și străine de natura pricinii prin aceea că, instanța reține, în motivare, că perioada de implementare a proiectului subscrisei s-a finalizat pe 18.09.2007 și, în același timp, susține că n-ar fi implementat proiectul conform contractului, având în vedere că în anul 2009 s-a prăbușit o parte din seră și nu a refăcut-o în totalitate în anii următori. Deși instanța de fond reține faptul că ar fi încălcat art. 1, art. 3, art. 8 și art. 15 din Contract și că temeiul legal al retragerii sprijinului financiar ar fi în concordanță cu art. 11 alin. (3) din contract, în procesul-verbal contestat, nu i se reține decât încălcarea art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) din Contract, fără nicio referire la art. 8 și 15. Mai mult, art. 11 alin. (3), despre care instanța de fond presupune că ar fi temei legal pentru retragerea finanțării, are acest conținut doar în tipul de contracte valabile după anul 2009, nu în contractele tip SAPARD din 2006. Așadar, instanța își fundamentează soluția pe motive de drept complet străine de prezenta cauză, 3 din cele 5 temeiuri enumerate nefiind reținute în procesul-verbal contestat, unul dintre ele nefiind nici măcar în concordanță cu contractul subscrisei și cu Programul SAPARD ci cu un alt model de contract, cel tip pentru PNDR care a intrat in vigoare din 2009. În concluzie, sentința atacată e nemotivată întrucât argumentele sale sunt ignorate, 3 din cele 5 temeiuri de drept despre care instanța susține că ar fi aplicabile speței sunt complet străine pricinii, nefiindu-i imputate prin actul de control iar în ce privește "implementarea" proiectului pe care n-ar fi realizat-o conform art. 1 alin. (2) din Contract, instanța se contrazice. Recurenta consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond ignorând complet principii de drept, normele comunitare imperative în materie (MAFA, cu forța juridică a unui tratat, ratificat prin Legea 316/2001, Regulamentul (CE) 1257/1999, precizările Comisiei Europene date în interpretarea normelor comunitare), dând în schimb forță unor prejudecăți în materie economică nesprijinite de nicio dovadă epistemică și nici măcar juridică și nu a avut în vedere, în motivarea hotărârii recurate, cel două decizii, pronunțate în spețe similare de către ÎCCJ, depuse ca practică judiciară Recurenta consideră că actele administrative contestate sunt fundamental greșite, având însuși motivul emiterii lor greșit. De asemenea, acestea nu conțin temeiul de fapt și de drept al sancțiunii aplicate, abia în procedura administrativă fiind adăugat temeiul de drept prin citare trunchiată. Chiar dacă ar fi corecte, actele contestate nu rețin niciun temei de drept și de fapt care să permită rezoluțiunea contractului și retragerea finanțării, criteriile de eligibilitate nu trebuie respectate decât la data accesării de potențialul beneficiar, nu în ex-post de către beneficiar. Astfel, instanța de fond apreciază că, completarea de către intimată a temeiului de drept în procedură administrativă nu este motiv de nelegalitate vădită a actelor contestate. Prin procesul-verbal contestat i s-a imputat încălcarea a două articole din contract, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) teza întâi, - care ar fi, în esență, consecința încălcării a două criterii de eligibilitate, reținute și acestea ca fiind tot temeiuri de drept. În contestația administrativă, a arătat că doar încălcarea art. 14 alin. (2) din Contract permite rezoluțiunea contractului și măsura dispusă, adică retragerea sprijinului financiar. Pârâta-intimată, în loc să soluționeze contestația în limitele sesizării, a completat temeiul de drept, citând trunchiat din art. 14 alin. (2). Recurenta consideră că, atât timp, art. 14 alin. (2) nu a fost menționat ca fiind încălcat în procesul-verbal de constatare, ci doar în Decizia de soluționare a contestației, pârâta-intimată a adăugat, în mod nepermis, la temeiul de drept, în procedura administrativă, decizia de soluționare conținând astfel un temei de drept în plus față de procesul-verbal de constatare, adică 3 temeiuri de drept față de 2. Mai mult, intimata nu a adăugat un temei de drept oarecare, ci singurul temei de drept ce permite rezoluțiunea contractului. Mobilul actelor de control este greșit. Nu există obligația respectării criteriilor de eligibilitate în ex-post. Controlul, așa cum a fost făcut nu are temei de drept. Actele contestate reprezintă, de fapt, o revocare fără drept a unor acte administrative emise în regim de autoritate și care au produs efecte. Art. 3 alin. (1) din Contract nu poate înfrânge normele comunitare. Criteriile de eligibilitate nu trebuie respectate decât la data accesării. Faptele sunt consemnate tendențios ori complet eronat și dacă ar fi adevărate, nu reprezintă nereguli și nu se sancționează, cu atât mai puțin nu se sancționează cu retragerea sprijinului financiar. Temeiul de drept, art. 1 alin. (2) se referă la perioada de implementare. Intimata susține, atât prin adresa de înaintare a PVC cât și cu alte ocazii, că a făcut un control ex-post pentru a verifica "menținerea eligibilității pentru cofinanțarea comunității, în sensul că proiectul nu a suferit vreo modificare substanțială de la data plății finale" Acest lucru îl arată ca fiind obiectivul controlului ex-post și Comisia Europeană în Raportul Anual SAPARD pe anul 2009. Intimata confundă nemodificarea substanțială a unui proiect, definită de legiuitorul comunitar la art. 4 alin. (4) Secțiunea B din MAFA cu criteriile de eligibilitate de la accesare. Intimata pretinde că poate fi confundată nerealizarea profitului estimat și/sau întârzierea unor plăți către buget cu modificările tehnice ori funcționale ale unui bun corporal, modificări ce rezultă din schimbarea naturii proprietății. Nerealizarea profitului ar putea fi ceva asemănător cu vânzarea unei părți din seră sau a tractorului achiziționat, susține pârâta. Până în anul 2006, la apariția Regulamentului (CE)1975/2006, Uniunea Europeană nu normase controale ex-post, doar le recomanda prin rapoarte asupra programelor (cum e raportul invocat). Pct. 7 din considerentele regulamentului și art. 30 arată că, în ex-post, se controlează pentru proiecte ce totalizează 1% din finanțarea acordată unui stat, dacă acestea nu au fost modificate substanțial, adică se verifică respectarea prevederilor art. 72 al Regulamentului (CE) 1698/2005, adică a art. 4 alin. (4) Secțiunea B din MAFA sau, art. 30 alin. 4 Regulamentului (CE) 1260/1999. Așadar, nu se poate vorbi de controale privind realizarea profitului estimat așa cum pretinde agenția. Intimata susține că verifică profitul estimat fiindcă își dorește să finanțeze proiecte viabile economic și că legiuitorul ar fi impus această obligație. Obținerea profitului nu e o obligație de rezultat nicăieri în lume, iar norma comunitară din care "citează" agenția arată orice altceva dar în niciun caz că un beneficiar e obligat să obțină profit: Pct. 6 al art. 5, Secțiunea I din MAFA, tratat ratificat prin Legea 316/2001 prevede: "În ceea ce privește investițiile in proiecte de infrastructura de un anumit tip, care generează de obicei un venit net substanțial. "Agenția SAPARD se va asigura ca ajutorul public din toate sursele nu depășește 50% din costul total eligibil" Așadar, dintr-o condiție ce trebuie respectată de intimată, intimata înțelege că s-ar impune vreo obligație beneficiarilor: Planul de dezvoltare era cerut, în temeiul art. 34 alin. (1) al Regulamentului (CE) 1698/2005 doar pentru fermele de semisubzistență care implementează etapizat proiecte, fiecare etapă de implementare depinzând de finalizarea celei anterioare. Planul de afaceri cu care s-ar dovedi viabilitatea economico-financiară nu a fost niciodată prevăzut în niciun document comunitar. Comisia Europeană a cerut Plan de dezvoltare pentru anumite proiecte pentru că a înțeles, întotdeauna, prin viabilitate economică, posibilitatea de a implementa un proiect, nicidecum performanțele ex-post ce nu pot fi anticipate și ce nu depind doar de voința beneficiarului. Așadar, nu e o cerință a Programului SAPARD să realizeze anumite performanțe economice și România nu ar fi trebuit să ceară planuri de afaceri în dovedirea viabilității, ci doar planuri de dezvoltare, planuri de dezvoltare ce se pot verifica la data accesării. Recurenta consideră că un alt pretext al controlului efectuat este articolul 3 alin. (1) din contract pe care agenția pârâtă pretinde că l-ar fi încălcat: beneficiarul se obliga sa respecte pe toata durata contractului criteriile de eligibilitate si de selecție înscrise in Cererea de finanțare." Astfel, deși art. 14 alin. (2) care prevede ca singura obligație în ex-post a beneficiarului este să nu modifice substanțial proiectul, deși acest articol e preluarea ad-literam a normelor comunitare și corespunde întrutotul filosofiei de acordare a fondurilor europene, România a "inovat", adăugând o condiție absurdă în contra prevederilor comunitare exprese și explicite. M.A.F.A.- Secțiunea A, art. 4, pct. 1 arată că: "România se va asigura că înainte de acreditarea Agenției SAPARD, Autoritatea competentă trebuie să fie sigură că aranjamentele administrative, contabile, de plată și de control intern ale Agenției SAPARD oferă următoarele garanții: a) admisibilitatea cererilor și respectarea acestui acord sunt verificate înainte de autorizarea plății; d) eligibilitatea cererilor și respectarea acestui acord sunt verificate înainte de semnarea contractelor cu beneficiarii și de înregistrarea angajamentului." De asemenea, și pentru toate programele finanțate din fonduri europene, pentru următorul exercițiu financiar (2007-2013), Regulamentul (CE) 1290/2005 prevede la art. 6 aceleași condiții pentru acreditarea agențiilor (am depus cu opis tabele cu normele legale). Un control în ex-post a eligibilității nu se poate face decât pentru situațiile în care "consimțământul" agenției a fost viciat. Adică, doar dacă beneficiarul a prezentat documente false, incorecte, inexacte, încălcând art. 181 din Legea 78/2000. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o soluție de principiu prin care arată că reverificarea eligibilității unui aplicant în lipsa unor elemente de fraudă încalcă principiul securității raporturilor juridice. Rezoluțiunea contractului de finanțare e permisă, așa cum arată chiar Contractul, doar dacă beneficiarul încalcă prevederile art. 14 alin. (2), acest lucru fiind reținut și în Decizia nr. 397/2017 a ÎCCJ. Nimic din faptele reținute de agenția-pârâtă nu corespunde modificării substanțiale a proiectului, modificare tehnică sau funcțională, care să constea și într-o schimbare a naturii proprietății în tot sau în parte. Consideră că nu a adus nicio modificare care să aducă unui organism un avantaj necuvenit (n-a înstrăinat sau închiriat investiția unui beneficiar ce nu ar fi fost eligibil, nu a primit finanțare din mai multe surse), nu a încetat nicio clipă activitatea productivă și nu a delocalizat-o (n-a mutat-o într-o zonă ce nu ar fi fost eligibilă). Așadar, nu există niciun motiv de fapt care să permită aplicarea art. 14 alin. (2) din Contract și, prin urmare, să conducă la rezoluțiunea contractului. Nici motiv de drept nu există pentru rezoluțiunea contractului, pârâta reținând în procesul-verbal contestat că ar fi încălcat art. 1 alin. (2) și (3) alin. (1) din Anexa I la Contract fără să facă nicio referire la art. 14 alin. (2). Abia în Decizia de soluționare a contestației administrative, intimata adaugă faptul că ar fi încălcat și art. 14 alin. 2, dar citează doar teza de la lit. a), ignorând faptul că cele două condiții, de la lit. "a" și lit. "b" sunt cumulative. Așadar, nu există temeiuri de fapt și de drept reținute în procesul-verbal care să permită măsura dispusă iar încercarea de a insera în decizia de soluționare a contestației administrative a temeiului de drept ce permite rezoluțiunea contractului reprezintă ea însăși motiv de nelegalitate a actelor contestate. Faptele sunt consemnate tendențios ori complet eronat. Arătă că insolvența societății a survenit în anul 2017, mult după expirarea contractului de finanțare (după 5 ani) iar raportul administratorului judiciar arată că nu există o cauză imputabilă administratorului. A intrat în insolvența la cererea B., pentru o datorie de 113.000 RON, a achitat creditoarei suma de 60.000 RON și în momentul de față, pe rolul Tribunalului Brăila e înregistrată contestația împotriva creanței B. în procedura reorganizării judiciare. În litigiu din 2012 cu intimata și ANAF, pentru sume ce totalizează 1.100.000 RON, a plătit datoriile societății, reducându-le de la peste 1.650.000 RON în 2007, la aproximativ 200.000 RON astăzi. Litigiul cu ANAF a fost tranșat definitiv în 2017, din cei 363.000 RON pretinși de autoritate, Curtea de Apel Galați stabilind că nu se datorează nimic. Mai mult, nici măcar o condiție la accesare nu ar trebui să fie lipsa datoriilor la buget așa cum arată CJUE în cauza C-304/13. În privința nerealizării profitului estimat, arătă că nu s-a angajat vreodată la realizarea acestuia. Nimeni nu ar putea să-și ia un astfel de angajament, activitatea economică fiind una ce comportă riscuri ce nu pot fi anticipate, În ce privește sectorul de seră "dezafectat", în actul de control, Capitolul 5, pct. I, se arată că la controlul pe teren, sera era funcțională pe o suprafață de 7.200 mp din 9.600. Din expertiza depusă, se observă că sera s-a prăbușit ca urmare a căderilor abundente de zăpadă din decembrie 2009 Pentru recurentă, amploarea pagubelor a fost uriașă, în anul 2009 înregistrând și pierderi financiare întrucât toată producția din seră a fost pierdută și a suportat costuri însemnate pentru a reconstrui sera pe un aliniament în dreptul sistemului ce colectează apa. Așadar, nu a demontat și vândut o parte din seră, ci a suferit o pagubă, deci nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) din contract și cu atât mai puțin dispozițiile art. 1 alin. (2) ce au fost reținute de intimată și instanța de fond. Consideră că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că ar fi avut obligația remedierii sectorului de seră afectat de căderile de zăpadă pentru a-și menține finanțarea, susținând că ne-remedierea reprezintă o încălcare a art. 1 alin. (2) din contract care se referă la implementarea proiectului "cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență." Așadar, nerealizarea profitului estimat, anumite sincope în achitarea unor datorii mici și prăbușirea unui sector de seră nu pot fi confundate cu nereguli ce decurg din schimbarea naturii proprietății bunului finanțat. În concluzie, recurenta arată că, nu avea obligația respectării unor criterii de eligibilitate în ex-post, ele fiind obligatorii doar pentru aplicanți, ante-post, adică anterior contractului, intimata nu a produs nicio dovadă că ar fi încălcat art. 14 alin. (2) din contract deci nu o putea sancționa cu retragerea eligibilității proiectului, intimata nu avea cum să decidă că ar fi încălcat art. 1 alin. (2) din Contract fiindcă nici măcar nu a verificat acest lucru, art. 3 alin. (1) din Contract nu poate invalida normele comunitare, iar motivele de fapt reținute în actul de control nu se încadrează în definiția neregulii fiindcă nu se poate susține că ar fi prejudiciat bugetul UE (bugetul Programului SAPARD).

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În fapt, intimata pârâtă arată că, prin cererea de finanțare nr. x depusă de S.C. A. S.R.L, s-a solicitat acordarea ajutorului financiar nerambursabil în vederea finanțării Proiectului intitulat "Sera din materiale ușoare de 1 ha și tractor cu utilaje aferente pentru lucrul în seră". Prin proiect s-a prevăzut construirea unei sere din structură metalică ușoară cu suprafața de 9.600,00 mp iar destinația era producerea răsadurilor de legume în două cicluri de producție si răsaduri, care vor fi vândute producătorilor de legume din zonă, care produce pentru cca 200 ha, iar tractorul de mici dimensiuni, care va avea accesorii o semănătoare de legume, instalație de erbicidat, plug mic, freză, etc, va fi folosit pentru lucrul în seră precum și pentru semănat legume în câmp, efectuat erbicidări și tratamente în câmp, pe perioada cât nu lucrează în seră. De asemenea, prin Cererea de Finanțare beneficiarul proiectului și-a propus, în cadrul obiectivului de investiție, achiziționarea următoarelor utilaje și echipamente: - Sisteme fert-irigare (prin microaspersie) pentru suprafața de 1.920 mp formată din rețeaua de distribuție, stația de pompare și sistem automat de control; - Sisteme fert-irigare (prin picurare) pentru suprafața de 7.680 mp formată din rețeaua de distribuție, stația de pompare, pompă dozatoare hidraulică (Tip DOSATRON), 2 rezervoare din plastic pentru soluții de fertilizare și sistem automat de control; - Sisteme de încălzire cu generatoare de aer -15 buc. - Sera tip C. tip 9,60 XRD13p cu membrană dublă gonflabilă, inclusiv computer D.. În urma verificării și evaluării cererii de finanțare, în calitate de Autoritate Contractantă și S.C. A. S.R.L. în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul Cadru nr. x/19.10.2006 având ca obiect acordarea finanțării Proiectului, valoare totală eligibilă a acestuia fiind estimată la suma de 1.400.148 RON din care finanțare nerambursabilă de maximum 700.074 RON, echivalentul a maximum 50% din care contribuție UE 75% - 525.055,50 RON și contribuție publică națională 25% -175.018,50 RON. Astfel, au fost decontate ca și cheltuieli eligibile, într-o singură tranșă de plată, suma de 699.374,17 RON, stadiul de implementare fiind de 100%. Perioada de implementare a proiectului a fost 19.10.2006-17.09.2007, proiectul fiind finalizat în data 18.09.2007. În baza Notei de descoperire a unei neregularități și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 01 nr. 21486/03.08.2012, emisă de C.R.P.D.R.P. 2 Sud-Est, s-a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în Nota de scoatere de sub monitorizare nr. 14062/31.07.2012, întocmită de Biroul Control Proiecte Finalizate din cadrul C.R.P.D.R.P. 2 S-E Constanța, conținând constatări cu implicații financiare. Controlul documentar s-a desfășurat la sediul C.R.P.D.R.P. 2 Sud-Est Constanța, la data de 25.11.2011 efectuându-se și un control pe teren, la locul de implementare al proiectului, respectiv în Comuna Movila Miresii, Județul Brăila, potrivit Scrisorii de informare nr. x/17.11.2011, de către echipa de control ex-post din cadrul C.R.P.D.R.P. 2 S-E Constanța. În urma analizării documentelor puse la dispoziție de precum și a celor transmise ulterior, la solicitarea echipei de control, precum și a celor transmise de instituțiile abilitate, se constată că S.C. A. S.R.L. nu își menține criteriile de eligibilitate în baza cărora proiectul a fost selectat pentru finanțare, întrucât: - nu a remediat sectorul de seră dezafectat, deși acesta s-a prăbușit în luna decembrie 2009 iar echipa de control a solicitat, atât prin Procesul-verbal nr. x/25.11.2012 cât și prin toate adresele transmise ulterior controlului, remedierea acestuia; - înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat de stat pentru care instituțiile abilitate sunt nevoite să demareze procedura de executare silită; - înregistrează credite restante către E., credit ce a fost gajat cu bunurile achiziționate prin Programul SAPARD; - nu a acoperit pierderea reportată și nu a realizat indicatorul de viabilitate economică minim de 5%. În temeiul O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, în data de 03.09.2012 a fost întocmit și aprobat Procesul-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x/07.09.2012, prin care s-a stabilit că se impune recuperarea totală de la beneficiară a sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiției, în cuantum de 699.374,17 RON. Cu privire la motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, îl apreciază ca fiind nefondat întrucât instanța de fond a analizat în mod temeinic și legal actele contestate. Astfel, este neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a reținut incidența prevederilor legale care reglementează fondurile acordate prin PNDR, iar nu cele care vizează programul SAPARD, întrucât instanța de fond nu a făcut altceva decât se raporteze la prevederile contractului Cadru nr. x/19.10.2006 asumat de recurentă, la cererea de finanțare asumată de reclamantă la momentul depunerii acesteia, la Ghidul solicitantului aferent măsurii 3.1 dar și la prevederile aplicabile măsurii 3.1 pentru care recurenta a solicitat și a obținut finanțare nerambursabilă. Recurenta face trimitere la invocarea prevederilor art. 14 din Anexa I la contractul cadru, ignorând faptul că aceste prevederi contractuale nu doar că au fost asumate de aceasta prin semnarea contratului, dar acestea au fost reținut în mod temeinic și legal atât în cuprinsul actelor contestate dar și de instanța de fond în motivarea sentinței recurate. Instanța de fond s-a raportat în mod temeinic și legal la incidența prevederilor contractuale sus menționat iar decizia de soluționare a contestației nu adaugă la procesul-verbal de constatare prin includerea art. 14 alin. (2) ca fiind încălcat de aceasta, iar procesul-verbal de constatare este motivat atât în fapt cât și în drept. Cu privire la susținerea recurentei în sensul că instanța de fond a reținut în mod nelegal incidența prevederilor art. 11 din Anexa I la contractul cadru, o apreciază ca fiind nefondată întrucât instanța de fond, în virtutea principiului rolului activ, are posibilitatea de face propriile analize și verificări, instanța având posibilitatea de a reține incidența în speță a prevederilor art. 11 din Anexa I la contractul cadru, mai ales că recurenta nu se poate prevala de neaplicarea propriilor prevederi contractuale asumate. De asemenea, consideră ca fiind nefondat motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., recurenta susținând în mod eronat faptul că cererea de finanțare, dar și prevederile contractuale asumate nu ii erau aplicabile pe toată perioada de valabilitate a contractului de finanțare, susțineri care au fost analizate de instanța de fond. În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul S.C. A. S.R.L. le-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil si selectat în detrimentul altor solicitanți, iar potrivit declarațiilor sale atașate cererii de finanțare, beneficiarul s-a angajat sa desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat. Prin Memoriul justificativ depus de beneficiară, Partea III Secțiunea economică, beneficiarul a făcut o previziune de 5 ani. În situația în care reclamanta nu ar fi depus această prognoză de venituri în mod evident nu s-ar fi semnat Contractul de Finanțare. întrucât "Proiectele din cadrul măsurii 3.1 sunt considerate a fi investiții generatoare de profit". Prin H.G. nr. 759/2006 pentru aprobarea fișelor tehnice ale măsurilor din Programul național pentru agricultură și dezvoltare rurală finanțat din fonduri SAPARD în speță Fisa tehnică a Măsurii 3.1. pct. 5 "Criterii de eligibilitate" prevede că beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea economico-financiară a fermei. Consideră nefondată susținerea recurentei în sensul că nu avea obligația de a obține profit, în condițiile în care normele legale, în vigoare la momentul semnării contractului de finanțare, impuneau în sarcina solicitantei/beneficiarei obligația de a înființa entități generatoare de profit care să sprijine dezvoltarea economiei în mediul rural, aspect reținut și analizat de instanța de fond. Așadar, tocmai în respectarea acestei condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, recurenta și-a asumat obligația de a investi într-o exploatație agricolă, depunând prognoze de profit tocmai pentru a demonstra că poate realiza/implementa un proiect viabil și generator de profit. În plus, așa cum a reținut în mod temeinic și legal instanța de fond, prin semnarea contractului de finanțare recurenta și-a asumat menținerea următoarelor criterii generale de eligibilitate, respectiv: EG2 - "Trebuie să se demonstreze viabilitatea economico-financiară printr-un studiu de fezabilitate și/sau plan de afaceri" EG 8 - "Nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligații fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și banei (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declarații emise de către autoritățile fiscale". Din analiza textului criteriilor generale de eligibilitate așa cum au fost publicate în Fișa tehnică a Măsurii 3.1 din Ghidul solicitantului, precum și în Fișa tehnică a Măsurii 3.1 rezultă că pentru respectarea acestor criterii de eligibilitate beneficiarul trebuia sa înregistreze anual venituri semnificative din activitatea finanțată care să duca la obținerea de profit net. În situația analizată beneficiarul a înregistrat pe perioada de monitorizare o pierdere cumulată precum și o întrerupere a activității, nerespectând criteriile de eligibilitate generale enunțate, pierderi necontestate de reclamantă. Așadar, investiția a devenit neeligibilă datorită încălcării criteriilor de eligibilitate (EG2, EG8), înscrise în Cererea de Finanțare, datorită faptului că înregistrează pierderi financiare din activitate și nu se asigură un profit de minim 5%. practic nefuncționând în scopul pentru care s-a solicitat finanțarea, deci banii obținuți prin ajutor financiar de la U.E. nu au fost folosiți corespunzător. În susținerea menținerii de criteriului de eligibilitate generală EG 2 "Proiectul trebuie să demonstreze viabilitatea economico -financiară a fermei", reiterează faptul că prin matricea de viabilitate economico-financiară - Anexa B8 la cererea de finanțare, au fost stabilite valori minimale ale acestor indicatori a căror atingere era obligatorie pentru ca proiectul să intre în procedura de selecție, valorile indicatorilor de viabilitate economico - financiară înscrise în cererea de finanțare fiind însușite de S.C. A. S.R.L. și, conform prevederilor art. 1 "Obiectul Contractului", Art. 2 "Durata de Execuție" din Contractului Cadru, acestea au devenit obligatorii pentru beneficiar. În concluzie, instituția a acționat conform prevederilor contractuale și legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a contestat existența neregulilor care au condus la întocmirea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.09.2012. Toate aceste criterii de eligibilitate sunt obligatorii a fi respectate pe toată perioada de valabilitate a proiectului. La momentul depunerii cererii de finanțare analiza privește conformitatea, eligibilitatea, iar ulterior, pe diferite planuri de control, se execută aceste controale amănunțite. Dacă la un anumit moment din derularea contractului nu a fost depistată o neregulă, acest lucru nu înseamnă că, neregula nu poate fi observată si sancționată la controlul ulterior, când există posibilitatea să se identifice și faptele care probează neregula, fapte care nu puteau fi identificate ta controalele anterioare, respectiv în perioada verificării eligibilității și a implementării proiectului. Mai arată că, recurenta se află în procedura de insolvență, ca urmare a pronunțării sentinței nr. 55/15.02.2018 de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2017, iar sentința a fost pronunțată ca urmare a cererii formulată de creditorului B. S.A.. în plus, din analiza tabelului de creanțe al debitoarei se poate observa că reclamanta/debitoarea deține un total de creanțe în cuantum de 1.689.828,01 RON față de diferite instituții bancare, instituții de stat și entități juridice. De asemenea, din conținutul Raportului de activitate întocmit de administratorul judiciar (depus la dosarul cauzei la termenul din data de 19.04.2018) rezultă faptul că "în anii 2012-2015 societatea a înregistrat pierderi importante (...) societatea neputând să atragă resurse pentru lucrări de infrastructura necesare și întreținerea utilajelor". Intimata pârâtă conchide că, respectarea criteriilor de eligibilitate este obligatorie pe toata durata de valabilitate a contractului de finanțare, în acest sens fiind prevederile art. 1 "Obiectul Contractului", art. 2 "Durata de Execuție" și art. 3 "Obligații" din Contractul Cadru x/19.10.2006, iar obiectivele propuse în Cererea de Finanțare de reclamantă trebuie atât atinse cât si menținute, așa cum aceasta si-a asumat prin cererea de finanțare/planul de afaceri, fiind întocmit în mod temeinic și legal Procesul-verbal de constatare neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin care s-a stabilit că se impune recuperarea totală a sprijinului financiar nerambursabil acordat în vederea realizării investiției, în valoare de 699.374,17 RON.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat. Sub aspectul criticilor subsumate art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. În speță, sentința recurată este motivată conform standardelor de calitate ce au ca reper dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță și nu împiedică exercitarea controlului ierarhic superior asupra hotărârii primei instanțe. Înalta Curte reține și că, deși recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs susține că instanța de fond a ignorat constant susținerile ei, susțineri care au fost înlocuite cu alte apărări, aceasta nu face dovada acestei alegații, nu prezintă exemple concrete în acest sens, cu atât mai mult cu cât se observă că instanța de fond a avut în vedere în soluționarea cauzei dedusă judecății atât argumentele reclamantei, cât și apărările formulate de către pârâtă. Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei Raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. Astfel, din lecturarea sentinței civile criticate rezultă faptul că instanța fondului a abordat motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii sale, înlăturându-le motivat, context în care critica recurentei la adresa considerentelor hotărârii nu poate fi primită. Faptul că a fost indicat în sentința atacată ca și temei legal al măsurii de retragere a finanțării dispozițiile art. 11 (3) dintr-un alt contract, reprezintă doar o simplă eroare materială, în realitate fiind art. 17 alin. (3) și (4). Așadar, criticile care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se susțin. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, o primă critică a recurentei vizează faptul că, nu există obligația respectării criteriilor de eligibilitate în ex-post, critică pe cate Înalta Curte o consideră nefondată. Programul SAPARD pentru România a fost adoptat de Comisia Europeană la data de 12.12.2000 Pe baza Planului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în cadrul programului fiind prevăzută acordarea de asistență financiară nerambursabilă și pentru Măsura 3.1 Investiții în exploatații agricole, submăsura 05 Sere. Părțile au încheiat Contractul cadru de finanțare nr. x/19.10.2006 având ca obiect acordarea finanțării pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat: "Sera din materiale ușoare de 1 Ha și tractor cu utilaje aferente pentru lucrul în seră " cu o valoare totală eligibilă a proiectului estimată la suma de 700.074 RON, perioada de implementare a proiectului a fost stabilită la 19.10.07, investiția fiind finalizată la data de 18.09.2007. Conform art. 1 alin. (2) din contract, beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract. Potrivit art. 2 alin. (2) teza finală din contract, durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuție a proiectului la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcută de autoritatea contractantă. De asemenea, art. 3 alin. (1) din Anexa I la Contract, beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plata efectuata de Agenția SAPARD Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul conform art. 14 (2) al prezentului contract." Art. 14 alin. (2) din aceeași anexă prevede că, proiectul rămâne eligibil pentru co-finanțarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanțială, pe perioada de valabilitate a contractului. Modificările substanțiale la un proiect sunt acelea care: - afectează natura și condițiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit - rezultă de asemenea dintr-o schimbare a naturii proprietății unui articol din infrastructură, sau o încetare sau schimbare în localizare a investiției. Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți). Beneficiarul trebuie să notifice Autoritatea Contractantă la apariția oricărei modificări de mai sus. În cuprinsul procesului-verbal, s-a reținut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) din contract. Câtă vreme teza a doua a art. 3 alin. (1) face trimitere la art. 14 alin. (2) din contract, nu se poate susține că, prin decizia de soluționare a contestației s-a adăugat un nou temei legal, susținerile recurentei reclamante în acest sens fiind nefondate. Față de conținutul dispozițiilor legale de mai sus, Înalta Curte constată că durata contractului cuprinde atât perioada de execuție a proiectului, care s-a finalizat la data de 18.09.2007, cât și următorii 5 ani de la ultima plată efectuată de pârâtă către beneficiar (17.09.2007), perioadă de 5 ani în care, contrar susținerilor recurentei, beneficiarul finanțării nerambursabile trebuia să respecte toate criteriile de eligibilitate și de selecție care au fost cuprinse în cererea de finanțare. După verificările efectuate de organele de control ale intimatei pârâte, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din 07.09.2012 s-a constatat că au existat încălcări ale prevederilor contractului de finanțare, respectiv reclamanta: - nu a remediat un sector de sera dezafectat, deși acesta se prăbușise încă din luna decembrie 2009. Remedierea suprafeței de seră de 2400 mp (reprezentând 25% din suprafața serei) nu a avut loc nici urmare a solicitărilor repetate ale echipei de control; - înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat al statului, la bugetul local si la E.; - înregistrează pierderi, nu a acoperit pierderea reportată si nu a realizat viabilitatea economico-financiară a proiectului, nu a respectat prognoza și evoluția capacităților de producție precum și indicatorii financiari în perioada 2007 - 2012, elemente ce constituie parte integrantă din Cererea de Finanțare. Față de aceste stări de fapt, s-a constatat că recurenta reclamantă nu a respectat criteriile generale de eligibilitate: EG2 - proiectul trebuie să se demonstreze viabilitatea economico-financiară printr-un studiu de fezabilitate și/sau plan de afaceri și EG 8 - nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligații fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bănci (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declarații emise de către autoritățile fiscale". Cu privire la EG2, Înalta Curte reține că, în conformitate cu pct. 5 din Fișa tehnică a Măsurii 3.1, prin viabilitatea economică se înțelege obținerea de performanțe financiare eficiente și abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operațională. Beneficiarul trebuie sa demonstreze că își poate plăti obligațiile și datoriile în mod regulat, fără sa supună la niciun risc desfășurarea normală a activității agentului economic și că generează un venit net semnificativ (cel puțin 5% din profit). Într-adevăr, în Anexa B8 Indicatori financiari parte integrantă a Cererii de finanțare, s-a prezentat nivelul profitului net pentru fiecare an previzionat după implementarea proiectului, fiind stabilit pe următoarele niveluri valorice astfel: Anul 1: 147.420 RON, Anul 2: 224.280 RON, Anul 3: 257.712 RON, Anul 4: 296.688 RON, Anul 5: 359.755 RON, evidențiindu-se că Rata rentabilității capitalului investit trebuie să fie de minim 5%. Recurenta reclamanta, conform celor reținute în actul atacat, a înregistrat pierderi în anul 2009 în valoare de 698.798 RON și în anul 2011 în valoare de 604.821,07 RON, iar conform balanței de verificare la 31.05.2011, rezultă că s-au înregistrat pierdere reportată în valoare de 243.599,98 RON conform soldului debitor al contului 117 - "Rezultatul reportat" și un profit curent în valoare de 112.157,96 RON conform soldului debitor al contului 121 "Profit și pierdere". Față de acestea, Înalta Curte apreciază că, într-adevăr, viabilitatea proiectului trebuie respectată și în cei 5 ani de la data utimei plăți efectuată de pârâtă iar neobținerea de profit echivalează cu o încălcare a obligației de menținere a criteriilor de eligibilitate avute în vedere la încheierea contractului. Cu toate acestea însă, atunci când acest criteriu de eligibilitate este analizat ex pos, se iau în considerare toate circumstanțele cauzei, viabilitatea proiectului fiind o chestiune care se apreciază de la caz la caz în raport de factorii care au intervenit pe parcursul celor 5 ani. Astfel, atunci când recurenta reclamantă a întocmit Planul de afaceri, anexat cererii de finanțare, la previzionarea nivelul profitului net pentru fiecare an după implementarea proiectului, a avut în vedere anumite informații disponibile la momentul întocmirii lui iar valabilitatea și credibilitatea acestor previziuni au fost apreciate ca acceptabile la data depunerii lui. Potrivit prevederilor contractului invocate de autoritatea pârâtă drept temei al declarării neeligibilității cheltuielilor, și anume prevederile art. 1, art. 3 și art. 14 din anexa I la contractul de finanțare, beneficiara finanțării s-a obligat să asigure executarea proiectului în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în cererea de finanțare aprobată, să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare, precum și să nu modifice substanțial proiectul. Acesta rămâne eligibil numai dacă nu suferă o modificare substanțială pe perioada de valabilitate a contractului (modificare care ar consta în afectarea naturii și condițiilor de implementare sau oferirea unei firme sau organism public a unui avantaj necuvenit sau schimbarea naturii proprietății unui articol de infrastructură sau o încetare sau schimbare în localizarea investiției, așa cum rezultă din conținutul art. 14. De asemenea, sprijinul acordat se recuperează dacă obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate într-o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (care are loc la data ultimei plăți). În speță, probleme în derularea corespunzătoare a contractului au intervenit în anul 2009 când, datorită unor fenomene naturale, 25% din suprafața totală construită a serei de 9400 mp a fost distrusă (2400 mp) iar în anul 2010, recurenta reclamantă a remediat doar într-o foarte mică măsură distrugerile provocate. De precizat că, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, din suma nerambursabilă finanțată a proiectului, valoarea serei reprezintă doar 60% din suma nerambursabilă finanțată, iar, conform susținerilor recurentei reclamante, necombătute de intimata pârâtă, sera a fost funcțională în proporție de 80% și utilizată ca atare și în anii următori. De asemenea, recurenta reclamantă a păstrat amplasamentul și natura proprietății. Făcând trimitere la art. 14 alin. (2) din contract, intimata pârâtă trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor pentru retragerea sprijinului acordat însă, aceasta s-a mărginit să precizeze doar că obiectivul finanțat nu este utilizat potrivit scopului declarat și că au fost afectate condițiile de implementare. Cu alte cuvinte, deși intimata pârâtă indică ca și motiv al neregulii constatate prevederile art. 14 alin. (2) din contract, aceasta nu arată și nu explică modul în care a ajuns la concluzia că a avut loc o modificare substanțială a contractului cu atât mai mult cu cât, gradul de neutilizare al serei nu atinge proporția de 25%. Cu privire la EG 8 - nu va fi eligibil solicitantul care are pierderi financiare sau obligații fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bănci (altele decât celor pentru care este respectat graficul de rambursare) conform ultimelor declarații emise de către autoritățile fiscale", Înalta Curte reține că, în Cauza 304/13, CJUE a stabilit că, articolul 143c din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, și articolul 132 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune și de instituire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005, (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care exclude de la beneficiul ajutorului național complementar producătorii care, la data depunerii cererii lor de ajutor, au datorii restante la bugetul de stat și/sau la bugetul local, în măsura în care nicio condiție privind inexistența unor astfel de datorii nu a făcut obiectul unei autorizări prealabile a Comisiei Europene. Pentru a reține că recurenta reclamantă înregistrează în mod repetat datorii restante la bugetul consolidat al statului, la bugetul local si la E., intimata pârâtă a monitorizat plata acestor datorii începând cu luna noiembrie 2011 și până în luna iulie 2012, așa cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Astfel, din cuprinsul certificatelor fiscale rezultă că, pe parcursul perioadei de monitorizare datoriile la bugetul de stat și local au fluctuat, de la lipsa acestora în luna ianuarie 2012 la o datorie fiscală de 26.190 RON în luna iulie 2012. Cu referire la creditul contractat de recurenta reclamantă de la E., din cuprinsul aceluiași proces-verbal rezultă că la data de 31.03.2012 se înregistra o sumă restantă de 19.886,59 RON, banca precizând că aceasta nu este o situație de a înregistra credite neperformante care ar putea duce la măsuri de executare a garanțiilor. Înalta Curte