ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2021

Ședința publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A., a formulat, în temeiul art. 213 alin. (13) din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, în contradictoriu cu Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București, contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/07.04.2017 emisă de pârâtă la data de 07.04.2017, prin care a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/07.04.2017 emisă de către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București la data de 07.04.2017 ca nelegală, și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a executării Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/07.04.2017 emisă de către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București la data de 07.04.2017, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, raportat la art. 15 din Legea 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4467 din 21 noiembrie 2017, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Comisariatul Fiscului din Australia, în sprijinul pârâtei Administrația Sector 1 A Finanțelor Publice Municipiul București.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Intimații Comisariatul Fiscal din Australia (Deputy Commissioner of Taxation of The Australian Taxation Office) și Administrația sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte constată că recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului, deoarece la data de 21 august 2020 au fost emise în dosarul de executare nr. x/2017:

- Decizia nr. 316741 de ridicare a măsurilor de executare silită aplicate asupra disponibilităților bănești;

- Decizia nr. 316742 de ridicare a măsurilor de executare silită aplicate asupra bunurilor sechestrate;

- Decizia nr. 316743 de ridicare a măsurilor de executare silită aplicate asupra bunurilor sechestrate ale dl. A..

Având în vedere faptul că prin aceste decizii au fost ridicate măsurile de executare silită asupra bunurilor sechestrate și a disponibilităților bănești ale recurentului-reclamant, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/07.04.2017 emisă de către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice Municipiul București, a cărei anulare a fost solicitată, nu își mai produce efecte, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-reclamant A., ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 4467 din 21 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-reclamant A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.