ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.05.2018, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 10588/02.11.2017 emise de pârât prin care i-a fost respinsă cererea de plată nr. x/08.11.2016.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 5061 din 4 decembrie 2018, Curtea a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia nr. 10588/02.11.2017 și a obligat pârâtul la soluționarea cererii de plată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea în tot a contestației formulate de către intimata-reclamantă, ca nefondată, și, pe cale de consecință, menținerea în totalitate a deciziei atacate.

A arătat recurentul-pârât că, potrivit actelor dosarului, asigurătorul în faliment A. S.A. a emis, la data de 21.03.2016, Polița privind Asigurarea de Avarii și Furt a Autovehiculelor B. Exclusiv nr. x pentru autoturismul cu număr de înmatriculare x, polița având valabilitatea cuprinsă în perioada 26.03.2016-25.03.2017.

Potrivit art. 7.5 și art. 7.6. din Condițiile de asigurare, contractantul trebuie să trimită notificarea de denunțare unilaterală cocontractantului și nu unui terț, în executarea obligațiilor asumate contractual, și aceste dispoziții nu lasă loc de interpretare.

Din înscrisurile depuse în susținerea cererii de plată, s-a constatat faptul că APIA-Centrul Județean Dâmbovița nu a procedat la denunțarea poliței prin emiterea unei notificări către cealaltă parte contractantă, respectiv A. S.A., ci a înaintat înscrisurile către Fondul de Garantare a Asiguraților.

Instanța de fond a reținut că a fost înlocuit organul de conducere, dar nu a fost înlocuită societatea de asigurare, astfel că notificarea tot la asigurător trebuia depusă, și nu la FGA, organul de conducere putând fi oricine.

Într-adevăr, asigurătorii cărora le este retrasă autorizația de funcțoinare și sunt declarați faliți sunt obligați să predea FGA evidența completă a dosarelor de daună și evidențele tehnico-operative și contabile aferente.

Însă, notificarea de denunțare a fost comunicată FGA ca entitate distinctă, iar FGA nu avea obligația legală de a comunica aceste notificări lichidatorului.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

4.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că recurentul-pârât l-a invocat în mod formal, neaducând niciun argument cu privire la incidența ipotezelor avute în vedere de textele legale.

De altfel, din lecturarea considerentelor hotărârii recurate, rezultă că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea reclamantului este neîntemeiată.

4.2. Nu se poate reține nici incidența motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Prin Decizia Autorității de Supraveghere Financiară nr. 603/07.03.2016, s-a dispus înlocuirea organului de conducere al A. S.A. cu administratorul temporar, Fondul de Garantare a Asiguraților, desemnat prin Decizia Autorității de Supraveghere Financiară nr. 327 din 08.02.2016.

Prin Decizia ASF nr. 1498/27.07.2016, s-a dispus închiderea procedurii de redresare, constatarea stării de insolvență a A. S.A. și solicitarea de intrare în procedura falimentului.

Prin sentința civilă nr. 132/16.02.2017 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.03.2017, s-a dispus intrarea S.C. A. S.A. în procedura falimentului.

Prin Decizia Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară nr. 603/2016 s-a dispus că, pe toată perioada exercitării mandatului, administratorul temporar va exercita competențele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administrație și conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societății și cu legislația națională aplicabilă.

Prima instanță a reținut că notificarea denunțării contractului de asigurare, comunicată direct Fondului de Garantare a Asiguraților la o dată la care societatea de asigurare nu mai avea organ propriu de conducere și nici autorizație de funcționare produce efecte întocmai ca și cum ar fi fost comunicată asigurătorului, parte în contract.

Recurentului-pârât, în esență, susține că notificarea de denunțare a poliței de asigurare nu ar fi fost înaintată cocontractantului (în cauză, asigurătorul), ci unui terț.

Instanța de control judiciar constată că, urmare a intrării A. S.A. în procedura falimentului, prin Decizia ASF nr. 1498/216, s-a prevăzut că asigurătorul va lua toate măsurile necesare notificării asiguraților atât cu privire la posibilitatea de a denunța contractele de asigurare încheiate cu A., cât și cu privire la dreptul acestora de a recupera primele de asigurare achitate, aferente acestor contracte, proporțional cu perioada cuprinsă între momentul denunțării și cel al expirării duratei lor de valabilitate.

De asemenea, s-a stabilit că, la data intrării în vigoare a deciziei, prevederile art. 3 din Decizia ASF nr. 603/2016 privind stabilirea atribuțiilor și competențelor FGA-administrator temporar al A. S.A. își încetează aplicabilitatea, iar, conform alin. (3) al aceluiași articol, la data îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 30 de zile de la data publicării prezentei decizii, prevederile Deciziei ASF nr. 327/2016 și ale Deciziei ASF nr. 603/2016 își încetează aplicabilitatea.

Or, Înalta Curte reține că, prin Notificare denunțare poliță, înregistrată la intimata-reclamantă APIA-Centrul Județean Dâmbovița sub nr. x/29.08.2016, s-a comunicat asigurătorului S.C. A. S.A. intenția fermă de denunțare a mai multor polițe de asigurare facultativă, printre care și polița ce face obiectul prezentului litigiu.

Denunțarea unei polițe de asigurare este o manifestarea de voință a părții contractante în sensul încetării contractului de asigurare înainte de termen. Pentru a produce efecte, denunțarea trebuia notificată către cealaltă parte, A. S.A..

Notificarea de denunțare a poliței de asigurare, deși a fost adresată A. S.A., a fost înaintată prin poștă Fondului de Garantare a Asiguraților, în considerarea stării de fapt anterior amintită, avându-se în vedere că, potrivit Deciziei ASF nr. 603/2016, Fondul de Garantare a Asiguraților a înlocuit organul de conducere al societății de asigurare.

Astfel, nu sunt fondate alegațiile recurentului, în sensul că nu ar fi avut nicio calitate în a primi notificarea, pentru că, la data de 01.09.2016, Fondul de Garantare a Asiguraților avea calitatea de administrator temporar al A. S.A..

În mod corect prin sentința recurată s-a reținut ca fiind nejustificat refuzul recurentului-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților de a soluționa cererea de plată formulată de intimata-reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Dâmbovița nr. 76823/07.11.2016, refuz nejustificat întemeiat pe faptul că recurentul a respins cererea de plată pentru un viciu de procedură, apreciind că ar lipsi notificarea denunțării poliței de asigurare, refuzând a o analiza pe fond.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 5061 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.