ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2021

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei nr. 10589/02.11.2017.

Prin sentința nr. 3346 din 13 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VUI-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița, a anulat Decizia nr. 10589/2.11.2017 emisă de pârât și a obligat pârâtul să soluționeze cererea formulată de către reclamantă și înregistrată la acesta sub nr. x la data de 8.11.2016.

In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări si aplicări a legii, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material incidente în speță.

Astfel, a menționat recurentul, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2015 și ale Normei ASF nr. 16/2015, Fondul de garantare a asiguraților este constituit cu scop și destinație specifice și nu se substituie asigurătorului aflat în insolvență. Fondul nu este succesor în drepturile și obligațiile vreunui asigurător insolvent,

2 nu preia drepturile, obligațiile și nici patrimoniul acestuia, având ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolventei unui asigurător.

In plus, conform prevederilor art. 11 și art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de lege, în vederea efectuării plătii sumelor cuvenite creditorilor de asigurări procedând la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidentele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

Conform art. 9 din Norma ASF nr. 16/2015, Fondul nu preia funcțiile unui asigurător și nu are obligația de a opera în baza de date CEDAM și de a elibera certificat privind daunele înregistrate.

Conform informațiilor aflate la dosar, asigurătorul în faliment A. S.A. a emis la data de data de 29.12.2015 Polița privind Asigurarea Asigurarea de Avarii și Furt a Autovehiculelor CASCO Exclusiv nr. x, pentru autoturismul cu numărul de înregistrare x, pentru care, s-a achitat suma în cuantum de 1.031,90 RON, polița având valabilitatea cuprinsă în perioada 30.12.2015-29.12.2016.

Polița de asigurare împreună cu anexele și Condițiile de asigurare constituie contractul dintre părțile contractante, drepturile și obligațiile corelative operând doar între acestea.

Din înscrisurile depuse în susținerea cererii de plată s-a constatat faptul că A.P.I.A. Centrul Județean Dâmbovița nu a procedat la denunțarea acestei polițe prin emiterea unei notificări către cealaltă parte contractantă, respectiv A. S.A., ci, a înaintat înscrisurile către Fondul de Garantare a Asiguraților, deși acesta nu a fost parte în cadrul contractului de asigurare tip Casco, neavând nici calitatea de asigurat și nici cea de asigurător, astfel că nu a putut lua act de această notificare, a precizat recurentul.

în evidențele societății în faliment A. S.A. nu este înregistrată denunțarea Poliței nr. x (conform e-mail din 15.09.2017, dosarul de daună nr. unic x).

Printr-o eronată apreciere, instanța de fond asimilează cererea de deschidere a unui dosar de daună (Anexa 3 prevăzută de art. 12 Legea 213/2015, art. 15 Norma ASF 16/2015) cu Notificarea de denunțare a contractului de asigurare.

De asemenea, învederează recurentul, în mod greșit, instanța de fond nu a înțeles că atribuțiile privind menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de asigurătorul în faliment, cu avizul ASF, revine doar lichidatorului judiciar și nu oricărui alt organism/instituție.

3

Mai mult decât atât, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a transferat parte din atribuțiile lichidatorului judiciar în sarcina Fondului, în condițiile în care acesta nu poate încasa prime de asigurare/nu poate opera denunțări de contracte de asigurare.

Or, în prezenta cauză intimata-reclamantă nu a notificat cu privire la denunțarea contractului de asigurare pe asigurător/lichidatorul judiciar al acestuia, ci un terț - F.G.A. - care la data notificării nu avea calitatea de reprezentant al A. S.A., astfel cum reiese din dispozițiile art. 6 alin. (2)si (3) din Decizia ASF nr. 1498/2016.

Referitor la atribuțiile F.G.A., în calitate de administrator temporar al A. S.A.. în sensul Deciziilor Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) nr. 603/2016, nr. 327/2016 și nr. 1498/2016, recurentul menționează că instanța de fond nu a stabilit în mod corect perioada mandatului F.G.A.

Prin urmare, dacă s-ar aprecia totuși că Notificarea a fost îndreptată corect către F.G.A. în calitate de administrator special al A. S.A. în faliment, se observă că instanța de fond a extins această atribuție a F.G.A. peste limita legală. Doar în perioada 09.03.2016 - 01.09.2016, F.G.A. a fost desemnat în calitate de administrator special pentru A. S.A., iar notificarea de denunțare s-a făcut la data de 02.09.2016, dată la care Fondul nu mai avea nicio atribuție în ceea ce privește reprezentarea A. S.A..

Recurentul a conchis, făcând precizarea că, în mod greșit, instanța de fond a concluzionat că notificarea denunțării contractului de asigurare, comunicată direct Fondului de garantare a asiguraților, la o dată la care societatea de asigurări nu mai avea organ propriu de conducere și nici autorizație de funcționare, produce efecte întocmai ca și cum ar fi fost comunicată asigurătorului, parte în contract, tară a ține seama de împrejurarea că, prin Decizia ASF nr. 603/2016, s-a dispus înlocuirea organului de conducere al asigurătorului aflat în faliment cu F.G.A., decizia fiind emisă în vederea administrării, conducerii și continuității activității asigurătorului, în scopul apărării drepturilor asiguraților și al promovării stabilității activității de asigurare în România, Consiliul ASF hotărând ca administratorul temporar FGA să înlocuiască organul de conducere al asigurătorului.

Astfel, decizia în discuție nu poate avea efecte directe asupra contractului de asigurare încheiat de intimata-reclamantă cu societatea A. S.A., neputându-se susține din punct de vedere juridic, că administratorul temporar FGA a dobândit calitatea de parte în contract, pentru a putea fi valabil notificat de către asigurat în legătură cu intenția de denunțare unilaterală a contractului.

în realitate, notificarea trebuia transmisă asigurătorului A. S.A., reprezentat legal prin lichidator, pentru a putea produce efectele

4 juridice prevăzute de art. 2209 noul C. civ. și de art. 7.5, 7.6 din Condițiile de asigurare, iar nu către F.G.A.

De altfel, notificarea a fost recepționată de F.G.A. la data de 02.09.2016, dată la care încetase aplicabilitatea deciziei ASF nr. 603/2016.

Deși a fost legal citată, intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări cu privire la recursul declarat.

/. Considerentele înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurent, înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Prin decizia nr. 10589/02.11.2017 emisă de către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA), a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanta A.P.I.A. - Centrul Județean Dâmbovița pentru suma de 343,96 RON reprezentând contravaloare primă de asigurare pentru perioada rămasă neacoperită a poliției privind asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor Casco Exclusiv nr. x emisă de A. S.A., reținându-se că reclamanta nu a procedat la denunțarea poliței prin emiterea unei notificări către asigurător, ci a înaintat aceste înscrisuri către Fond, în condițiile în care acesta nu a avut calitatea de parte contractantă.

Astfel, la data de 29.08.2016, reclamanta a emis notificarea nr. 10266 referitoare la denunțarea contractului de asigurare pe care a comunicat-o pârâtului FGA, prin intermediul poștei, la data de 02.09.2016 (potrivit mențiunilor inserate în ștampila Oficiului Poștal București - dosar fond), notificare înregistrată de acesta sub număr x/27.09.2016, iar la data de 08.11.2016, a înregistrat cererea de plată nr. x prin care a solicitat Fondului restituirea sumei de 343,96 RON, ca urmare a denunțării unilaterale a contractului.

Potrivit prevederilor art. 7.5 din Condițiile generale de asigurare, parte integrantă a poliței de asigurare emisă în baza contractului de asigurare încheiat între intimata-reclamantă APIA și asigurătorul A. S.A. (Polița nr. x privind Asigurarea Reasigurarea de Avarii și Furt a Autovehiculelor Casco Exclusiv, emisă la data de 29.12.2015), denunțarea unilaterală a contractului trebuia să se realizeze cu notificarea prealabilă a celeilalte părți, efectuată cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de denunțare.

în cauză nu există nicio îndoială cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu 1-a notificat cu privire la denunțarea contractului pe asigurător și că o asemenea notificare a fost înaintată terțului față de contract FGA, respectiv recurentul-pârât, care la data primirii notificării nu avea calitatea de reprezentant al A. S.A..

5

Conform art. 9 alin. (3) din Norma ASF 16/2015, reține înalta Curte, Fondul poate desfășura și activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorului și de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorului.

La data de 7 martie 2016, ASF a emis Decizia 603/2016, prin care s-a dispus, conform prevederilor art. 1, ca administratorul temporar - Fondul de garantare a asiguraților să înlocuiască organul de conducere al A. - S.A.

Ulterior, la data de 27 iulie 2016, prin Decizia ASF 1498/2016 s-a constatat starea de insolvență a A. - S.A. astfel cum este definită de art. 3 alin. (1) lit. j) pct. 2 și 3 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 5 pct. 31 lit. b) și c) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, dispunându-se solicitarea intrării în procedura de faliment, conform prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

Prin art. 6 din decizia menționată, în considerarea prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 republicată, cu modificările ulterioare, precum și a faptului că membrii organului de conducere al asigurătorului au fost sancționați de A.S.F. cu retragerea aprobării, coroborat cu prevederile Deciziei A.S.F. nr. 603/2016, s-a dispus înlocuirea organului de conducere al Societății "A." - S.A. cu Fondul de Garantare a Asiguraților, în vederea protejării intereselor creditorilor de asigurări, fiind prelungită durata mandatului administratorului temporar numai pentru și până la îndeplinirea de către Societatea "A." - S.A. a obligației de predare a evidențelor prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

Conform dispozițiilor art. 6 alin. (2) din aceeași decizie, la data intrării în vigoare a acesteia, prevederile art. 3 din Decizia A.S.F. nr. 603/2016 privind stabilirea atribuțiilor și competențelor Fondului de Garantare a Asiguraților -administrator temporar al Societății "A." - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 9 martie 2016, își încetau aplicabilitatea.

De asemenea, conform art. 6 alin. (3), la data îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 30 de zile de la data publicării deciziei, prevederile Deciziei A.S.F. nr. 327/2016 și ale Deciziei A.S.F. nr. 603/2016 își încetau, de asemenea, aplicabilitatea.

Prin urmare, înalta Curte reține că doar în perioada 09.03.2016-01.09.2016 Fondul de Garantare a îndeplinit calitatea de administrator special pentru A. S.A., iar notificarea de denunțare a fost comunicată acestuia ulterior acestui interval, potrivit celor mai sus reținute, dată la care recurentul-pârât nu mai avea nicio atribuție în ceea ce privește reprezentarea A. S.A..

Susținerile complementare ale reclamantei, potrivit cărora notificarea denunțării trebuia calificată de către recurent ca fiind o petiție, în sensul O.G.

6

27/2002, ca atare având obligația de a o înainta societății de asigurări A., nu constituie decât simple alegațhmi lipsite de suport juridic, având în vedere că raporturile dintre aceasta și asigurător sunt circumscrise dreptului privat, contractul reprezentând legea părților, potrivit dispozițiilor art. 1270 C. civ., ceea ce înseamnă că pentru a produce efecte juridice, potrivit manifestării de voință a părților contractante, notificarea de denunțare a poliței/contractului de asigurare trebuia comunicată direct între acestea.

Pentru considerentele anterior expuse, constatând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material mai sus evocate, în baza art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va proceda la admiterea recursului, cu consecința casării sentinței recurate și, urmare a rejudecării procesului în fond, va dispune respingerea acțiunii formulate de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.

Față de soluția preconizată a fi acordată recursului și acțiunii introductive, aflându-se în culpă procesuală, în termenii art. 453 C. proc. civ., înalta Curte va obliga intimata-reclamantă la plata către recurentul-pârât a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, respectiv taxă judiciară de timbru dovedită cu ordinul de plată nr. x/18.10.2018 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 3346 din 13 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VUI-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Obligă intimata reclamantă la plata către recurentul pârât a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2021.