ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1552/2021

Ședința publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Dâmbovița a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea Deciziei nr. 10609/02.11.2017 emisă de Fondul de Garantare al Asiguraților.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3686 din 19 septembrie 2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centru Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 10609/02.11.2017 și a obligat pârâta să soluționeze cererea nr. x/07.11.2016, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii de către instanța de fond.

Prin urmare, subscrisa nu se substituie asigurătorului în nicio situație și nici nu preia funcțiile unui asigurător. Legea prevede ca subscrisa poate fi obligata la plata numai cu privire la creanțele de asigurări și doar cu respectarea procedurii stabilite de aceasta lege si, nicidecum nu poate retine sau incasa rate scadente de la asigurat.

Din dispozițiile legale invocate rezultă fără echivoc faptul că Fondul nu preia obligațiile societății de asigurare aflată în insolvență. Preluarea obligațiilor societății aflate în faliment este imposibilă ținând cont și de faptul că poziția procesuală pe care recurentul o are în dosarul de faliment al societății de asigurare este aceea de creditor de asigurări (art. 18 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 267 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență). Conform art. 267 alin. (2) din legea menționată, creanțele Fondului de garantare sunt creanțe de asigurări.

Conform informațiilor aflate la dosar, asigurătorul în faliment A. S.A. a emis la data de data de 29.12.2015 Polița privind Asigurarea de Avarii și Furt a Autovehiculelor B. nr. x, pentru autoturismul cu numărul de înregistrare x, pentru care, s-a achitat suma în cuantum de 1.031,90 RON, polița având valabilitatea cuprinsă în perioada 30.12.2015-29.12.2016.

Polița de asigurare împreună cu anexele și Condițiile de asigurare constituie contractul dintre părțile contractante, drepturile și obligațiile corelative operând doar între acestea.

Prin urmare, este vorba de o notificare pe care în mod obligatoriu contractantul trebuia să o trimită cocontractantului și nu unui terț, în executarea obligațiilor asumate contractual, și aceste dispoziții nu lasă loc de interpretare sau de a alege - dacă îi trimite sau nu notificarea, sau dacă o trimite cocontractantului sau oricui altcuiva, pentru că o astfel de conduită nu este o simplă eroare, ci neîndeplinirea unei obligații contractuale.

Din înscrisurile depuse în susținerea cererii de plată s-a constatat faptul că A.P.I.A. Centrul Județean Dâmbovița nu a procedat la denunțarea acestei polițe prin emiterea unei notificări către cealaltă parte contractantă, respectiv A. S.A. ci, a înaintat aceste înscrisuri către recurent. Ori, întrucât F.G.A. nu a fost parte în cadrul contractului de asigurare tip CASCO, neavând nici calitatea de asigurat și nici cea de asigurător, nu a putut lua act de această notificare.

Recurentul mai precizează că F.G.A. a solicitat lichidatorului judiciar al A. S.A. în vederea comunicării datei denunțării contractului, însă răspunsul acestuia din urmă a fost că, în evidențele societății în faliment nu este înregistrată denunțarea Poliței nr. x (conform e-mail din 15.09.2017, din dosarul de daună nr. unic x).

Or, în prezenta cauză intimata-reclamantă nu a notificat cu privire la denunțarea contractului de asigurare pe asigurător/lichidatorul judiciar al acestuia, ci un terț - F.G.A. - care la data notificării nu avea calitatea de reprezentant al A. S.A., astfel cum reiese din dispozițiile art. 6 alin. (2)si (3) din Decizia ASF nr. 1498/2016.

Prin Decizia A.S.F. nr. 603/07.03.2016 privind stabilirea atribuțiilor și competențelor Fondului de Garantare a Asiguraților - administrator temporar al A. S.A. publicată în Monitorul Oficial al României nr. 177 din 09.03.2016, la art. 1,2,3 (atribuții și competențe), și 4 este prevăzut în mod expres că Fondul de Garantare a Asiguraților, prin reprezentant legal, va înlocui organul de conducere al A. S.A. cu sediul social în Sibiu, str. x, turnul A, Centrul de Afaceri, jud. Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. x/29.11.1996, C.U.I. x, înscrisă în Registrul asigurătorilor cu nr. x.

Totodată, prin Decizia ASF nr. 1498/2016 la 02.08.2016 privind închiderea procedurii de redresare financiară pe bază de plan de redresare, stabilirea stării de insolvență, declanșarea procedurii de faliment și retragerea autorizației de funcționare a Societății "A." - S.A., se prevede la art. 5 alin. (2) că "Asigurătorul va lua toate măsurile necesare notificării asiguraților atât cu privire la posibilitatea acestora de a denunța contractele de asigurare încheiate cu A. S.A., cât și cu privire la dreptul acestora de a recupera primele de asigurare achitate, aferente acestor contracte, proporțional cu perioada cuprinsă între momentul denunțării și cel al expirării duratei lor de valabilitate.".

Prin aceeași Decizie nr. 1498/2016, la art. 6 alin. (2) este stabilit că "La data intrării în vigoare a prezentei decizii, prevederile art. 3 din Decizia A.S.F. nr. 603/2016 privind stabilirea atribuțiilor și competențelor Fondului de Garantare a Asiguraților - administrator temporar al Societății "A. " S.A.. publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 177 din 9 martie 2016. își încetează aplicabilitatea". De asemenea, conform art. 6 din aceeași Decizie, la data îndeplinirii obligației prevăzute la alin. (1). dar nu mai târziu de 30 de zile de la data publicării prezentei decizii, prevederile Deciziei ASF nr. 327/2016 și ale Deciziei ASF nr. 603/2016 își încetează aplicabilitatea.

Ceea ce, instanța de fond nu a reținut a fost faptul că intimata-reclamantă a înțeles să disimuleze transmiterea Notificării sub forma unei petiții greșit îndreptate, rezultând fără echivoc, că este exclus ca neîndeplinirea unei obligații asumate contractual - de a trimite cocontractantului notificarea privind denunțarea contractului de asigurare în termenul convenit - să fie escamotată sub forma trimiterii "greșite" a notificării către un terț față de contract, iar acesta să fie obligat să trimită actul de denunțare asigurătorului, în temeiul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimateii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de plată nr. x/07.11.2016 reclamanta a solicitat pârâtului Fondul de garantare a asiguraților plata sumei de 586 RON, reprezentând prima de asigurare pentru perioada rămasă neacoperită a poliței de avarii și furt B. nr. x/17.02.2016.

Prin Decizia nr. 10609/02.11.2017 cererea reclamantei a fost respinsă, în motivare reținându-se că la data de 17.02.2016 asigurătorul A. S.A. a emis polița de asigurare facultativă anterior menționată pentru APIA- Centrul Județean Dâmbovița cu perioadă de valabilitate 18.02.2016- 17.02.2017, prima de asigurare în valoare de 1172 RON, însă din documentele existente la dosarul de daună a rezultat faptul că petenta nu a procedat la denunțarea poliței de asigurare conform condițiilor de asigurare.

Prin cererea transmisă pârâtei la data de 02.09.2016, reclamanta a notificat denunțarea mai multor polițe de asigurare facultativă, printre care și polița nr. x/17.02.2016.

Prin decizia Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară nr. 603 din7 martie 2016 s-a dispus înlocuirea organului de conducere al A. - S.A. cu administratorul temporar - Fondul de garantare a asiguraților, desemnat prin Decizia Autorității de Supraveghere Financiară nr. 327 din 8 februarie 2016.

Denunțarea unei polițe de asigurare se circumscrie noțiunii de asigurare a continuității activității asigurătorului și nu constituie o simplă corespondență, fiind o manifestare de voință a părții contractante în sensul încetării contractului de asigurare înainte de termen, iar pentru a produce efecte, denunțarea trebuie notificată către cealaltă parte, în speță aceasta fiind A. - S.A.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că notificarea denunțării contractului de asigurare, comunicată direct Fondului de garantare a asiguraților la o dată la care societatea de asigurare nu mai avea organ propriu de conducere și nici autorizație de funcționare, acesta avea calitatea de administrator temporar, iar societatea era obligată să transmită Fondului evidența tuturor contractelor de asigurare aflate în curs produce efecte întocmai ca și cum ar fi fost comunicată asigurătorului, parte în contract.

Potrivit art. 14 din Legea 213/2015:

"(1) în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoana care pretinde un drept de creanță de asigurări împotrivă asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ele deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanța, atunci când acesta s-a născut ulterior, Cererea-tip de plata va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.

(2) Cererea-tip de plată prevăzută la alin. (1) se formulează în scris de către potențialul creditor se depune direct la sediul Fondului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Odată cu cererea-tip de plată, persoana respectivă anexează înscrisurile justificative, în copie legalizată, din care să rezulte cu exactitate cuantumul sumelor solicitate".

La data de 16.02.2017 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei A. S.A. (dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sibiu).

Autoritatea de Supraveghere Financiară, la data de 07.03.2016, a emis decizia 603/2016 prin care s-a dispus ca FGA, în calitate de administrator temporar, să înlocuiască organul de conducere al S.C. A. S.A..

Potrivit art. 2 din Decizia 603/2016:

"Pe toata perioada exercitării mandatului, administratorul temporar va exercita competențele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administrație și conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societății și cu legislația națională aplicabilă. Competențele administratorului temporar în legătură cu asigurătorul se exercită în conformitate cu prevederile Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare și ale Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

La momentul primirii notificării de către FGA, era în vigoarea Decizia Președintelui Autorității de Supraveghere Financiară nr. 603/2016 prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților fusese desemnat administrator temporar al A. S.A. pentru a exercita competențele organului de conducere al asigurătorului, respectiv consiliul de administrație și conducerea executivă, în conformitate cu actele constitutive ale societății și cu legislația națională aplicabilă.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că la momentul la care reclamanta a trimis notificarea de denunțare a contractului de asigurare către pârâtul FGA, acesta avea calitatea de administrator al A. S.A., astfel că avea competența de a primi notificarea de denunțare a contractului de asigurare transmisă de reclamantă.

Înalta Curte mai reține că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că notificarea de denunțare a contractului de asigurare nu are natura juridică a unei petiții și nici societatea de asigurare A. S.A. nu este o companie sau societate națională, astfel că nu erau aplicabile prevederile O.G. nr. 27/2002.

De asemenea, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 3686 din 19 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2021.