ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.02.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților anularea în totalitate a deciziei nr. 17973/14.01.2019, emisă de pârâtă și comunicată la data de 23.01.2019, cu obligarea acestuia în sensul reanalizării cererii de plată și emiterii unei noi decizii motivate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocat.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 893 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat în parte Decizia nr. 17973/14.01.2019, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul că cuantumul total al daunelor morale acordate este de 10.000 RON, a menținut în rest decizia, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea contestației formulată de reclamantă, suținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În contextul prezentării situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că în cadrul procedurii de soluționare a pretențiilor izvorand din vătămări corporale sau decese, au fost stabilite criterii determinante in cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice in funcție de gravitatea vătămării si numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situațiile in care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate in Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedata.

Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraților se va raporta la consecințele negative suferite de victime atât pe plan fizic cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională. În analizarea cererii de plată a petentului, se vor stabili despăgubirile într-o măsură în care să nu se ajungă la nicio îmbogățire fara just temei a părții civile, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor, făcând trimitere în continuare și la prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 pct. 2 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

De asemenea, a considerat ca problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihică încercată de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere și evaluare complexă a aspectelor în care prejudiciile produse se exteriorizează și pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație simbolică, stabilită din perspectiva consecințelor în planul vieții personale și sociale. Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea și gravitatea lor și de a stabili dacă și în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs.

Astfel, FGA trebuie să aprecieze corespunzător sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale astfel încât acestea să reprezinte o justă compensație și nu o îmbogățire fără justă cauză, cu analiza jurisprudenței locale/naționale/instituționale și să acorde sume similare.

Mai mult decât atât, în opinia sa, suma solicitată nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă pe care FGA să o fi diminuat.

A mai menționat recurentul-pârât că nu înțelege să minimalizeze importanța acordării de daune morale, dar intimatei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1391, alin. (2) C. civ., în egală măsură apreciind că procedura utilizată de FGA nu este rigidă, ci cuprinde mai multe criterii și reglementează ipoteze diverse, făcând posibilă încadrarea cât mai obiectivă și corespunzătoare a situație reale și a împrejurărilor specifice fiecărei cereri de acordare a daunelor morale.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenti, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în cauza de față, la data de 26.10.2014, numitul B. a condus autobuzul marca x pe DN 26 dinspre localitatea Oancea către Mun. Galați și ajungând la km 42+500 în localitatea Brănești, Com. Vlădești, jud. Galați a accidentat-o pe intimata-reclamantă, care circula pe acostamentul aferent DN 26 și a fost lovită de un capac situat la partea laterală dreapta a autobuzului, care s-a deschis datorită denivelărilor de pe carosabil.

La data evenimentului, vehiculul implicat în accident cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la C. S.A., cu polița nr. x. Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr. x (nr. unic FGA x).

Prin cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017, intimata-reclamantă a solicitat să fie despăgubită din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 60.000 RON reprezentând prejudiciul moral suferit și 1.400 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 17973/14.01.2019, Fondul de Garantare a Asiguraților a admis cererea de plată formulată, respectiv suma de 1.375 RON cu titlu de daune morale, respingând cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată.

În ceea ce privește critica formulată cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, se reține că, în lipsa unor criterii legale sau a unor limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale nu poate fi realizată prin raportare la parametri exacți, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marja de apreciere a autorității învestite cu cererea petentului, ce poate fi analizată în concret prin prisma consecințelor negative suferite de cel vătămat în plan fizic și/sau psihic, precum și de importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În mod evident, nu se poate pretinde că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, este în măsură să conducă la înlăturarea suferinței produse de vătămarea suferită, aceasta neputând fi cuantificată în bani. Ceea ce se intenționează prin acordarea daunelor morale este în primul rând recunoașterea caracterului vătămător al faptei, precum și recunoașterea faptului că aceasta a fost de natură a produce persoanei vătămate suferințe fizice și psihic - emoționale. Așadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensație echitabilă persoanei vătămate, fără însă a putea stabili o echivalență exactă între despăgubire și urmările faptei cauzatoare de prejudicii în plan moral, astfel că regulile de evaluare a cuantumului daunei diferă de modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru un prejudiciu strict material, obiectivat exterior.

Totodată se reține în cauză și aplicabilitatea prevederilor art. 1391 alin. (1) din C. civ., conform cărora în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de control judiciar reține că pentru prejudiciile fără caracter patrimonial, cauzate de suferințe de ordin fizic, nu se poate face apel decât în mică măsură la probe materiale, evaluarea unor astfel de prejudicii efectuându-se în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilit, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Concret, în cauza de față, instanța de control judiciar constată, în baza actelor medicale depuse la dosar că, intimata-reclamantă a suferit o fractură deschisă gr. I, paleta humerală dreapta, această fractură necesitând și o intervenție chirurgicală și imobilizarea provizorie a mâinii, intimata fiind internată timp de 11 zile în spital.

Având în vedere că producerea de suferințe de ordin afectiv este inerentă vătămărilor corporale, reținând și lipsa unor urmări ireversibile asupra integrității corporale și sănătății, corect s-a apreciat că suma de 10.000 RON reprezintă o compensație echitabilă cu titlu de daune morale pentru suferințele cauzate reclamantei prin vătămarea corporală ce i-a fost cauzată.

Totodată, trebuie subliniat faptul că modalitatea de calcul aplicată de către pârâtă nu corespunde principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât suma de 1375 RON nu este suficientă pentru a reprezenta o satisfacție echitabilă ținând cont de împrejurările speței. De asemenea, modalitatea greșită de calcul decurge și din faptul că suferințele cauzate de acest accident nu se limitează la suferințele fizice și psihice ca urmare a vătămării corporale, ci se referă și la cele ce decurg din restricțiile suferite de reclamantă în viața personală și de familie.

Pe de altă parte, instanța reține că valorile medii la care se raportează recurentul-pârât au în vedere Studiul FPSV realizat în anul 2011 fără a lua însă în considerare intervalul de timp trecut de la acel moment și eventualele modificări intervenite în jurisprudență de la acel moment.

În consecință, Înalta Curte apreciază că sentința prtimei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.