ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1704/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.11.2017 pe rolul Tribunalului Satu Mare, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecților din România București, a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România nr. 12/24.10.2017 pronunțate în dosarul nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 178/CA/2018 - PI din 14 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, iar în subsidiar schimbarea sancțiunii disciplinare în "suspendarea pe o perioadă de șase luni a dreptului de semnătură" prevăzut de art. 39 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 184/2001, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea Comisiei Naționale de Disciplină a OAR din România a fost emisă urmare a unei proceduri viciate care duce la anularea acesteia, motivul de anulare fiind încălcarea normelor de competență. Interpretarea instanței de fond în sensul că într-o situație ca a reclamantului nu pot rămâne nesoluționate pricinile întrucât nu se pot constitui complete este total eronată, întrucât există obligativitatea existenței Comisiilor de disciplină în cadrul filialelor teritoriale prevăzute de legiuitor prin Regulamentul de organizare și funcționare a OAR.

A menționat recurentul că alt argument de care instanța de fond nu a ținut cont este cel privind nelegala citare a reclamantului pentru termenul din 04.10.2017, fiind încălcate prevederile art. 123 și următoarele din Regulamentul de organizare și funcționare a OAR. Totodată, citațiile nr. 122/06.12.2016 și 140/07.02.2017 nu au conținut mențiuni cu privire la numărul de dosar în care au fost emise.

Totodată, s-a luat în considerare un indiciu suplimentar, un element ce nu a făcut obiectul sesizării inițiale și nu are legătură directă cu fapta imputată, respectiv numărul mare de cereri de luare în evidență a proiectelor înregistrate în 2016.

A mai arătat recurentul că mențiunile din hotărârea contestată reprezintă simple aserțiuni în lipsa unor elemente probatorii concrete, certe, întemeiate și legale.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că argumentele invocate de recurent în susținerea pretinsei nelegalități a hotărârii primei instanțe sunt nefondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, cu stabilirea corectă a situației de fapt și cu interpretarea și aplicarea justă a normelor legale incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Arhitecților din România București, anularea Hotărârii Comisiei Naționale de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România nr. 12/24.10.2017 pronunțate în dosarul nr. x/2016 prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului, cu suspendarea dreptului de semnătură pe o perioadă de 12 luni, potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 184/2001.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurentul a criticat sentința instanței de fond în ceea ce privește respingerea motivului de nelegalitate invocat referitor la încălcarea normelor de competență.

Înalta Curte reține că această critică este nefondată, în mod corect instanța de fond apreciind nu poate constitui motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 12/2017 declinarea competenței de soluționare a sesizării referitoare la reclamant în favoarea Comisiei Teritoriale de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România Nord Vest, în condițiile în care Comisia Teritorială de Disciplină Satu Mare nu avea posibilitatea legală de a constitui complete de judecată din lipsă de membri.

Instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 5 din Codul de procedură privind activitatea jurisdicțională a comisiilor de disciplină ale OAR, potrivit cărora, în cazul în care, din cauza incompatibilităților membrilor comisiilor teritoriale de disciplină, președintele comisiei nu poate forma complete de judecată, acesta va înainta cauza Comisiei Naționale de Disciplină în vederea trimiterii pricinii spre judecare către o altă comisie teritorială de disciplină.

A mai criticat recurentul faptul că alt argument de care instanța de fond nu a ținut cont este cel privind nelegala sa citare pentru termenul din 04.10.2017, fiind încălcate prevederile art. 123 și următoarele din Regulamentul de organizare și funcționare a OAR. Totodată, a arătat că citațiile nr. 122/06.12.2016 și 140/07.02.2017 nu au conținut mențiuni cu privire la numărul de dosar în care au fost emise.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 134 din Regulament, potrivit cărora dispozițiile privitoare la procedura de judecare a abaterilor prevăzute în acest capitol se completează cu prevederile C. proc. civ., astfel că, având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ., există posibilitatea de comunicare a citațiilor și prin telefax, poștă electronică și alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Acest lucru s-a și întâmplat în speța de față, existând la dosar dovada comunicării citației prin poșta electronică. Mai mult, a fost atașat la dosar și răspunsul reclamantului prin care înștiințează comisia că nu se poate prezenta la termenul fixat.

Critica recurentului este nefondată, având în vedere că instanța de fond a analizat aceste susțineri și a argumentat pe larg de ce acest motiv de nelegalitate nu este întemeiat.

Și motivul legat de faptul că citațiile nr. 122/06.12.2016 și 140/07.02.2017 nu au conținut mențiuni cu privire la numărul de dosar în care au fost emise a fost analizat de instanța de fond, aceasta apreciind corect că reclamantul avea posibilitatea invocării pretinsei neregularități a procedurii de citare potrivit dispozițiilor160 alin. (2) din C. proc. civ.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ. și cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va obliga recurentul A. la plata către intimatul Ordinul Arhitecților din România a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, apreciind că onorariul rezultat din înscrisurile depuse la dosar este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 178/CA/2018 - PI din 14 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 178/CA/2018 - PI din 14 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul A. la plata către intimatul Ordinul Arhitecților din România a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.