ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1714/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 07.01.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Comisia Națională de Disciplină a Ordinul Arhitecților din România, a solicitat anularea Hotărârii nr. 15/02.02.2015, prin care s-a hotărât sancționarea sa, în calitatea de arhitect, cu suspendarea dreptului său de semnătură pe o perioadă de 12 luni, cu cheltuieli de judecată, întrucât este nelegală, nefiind motivată în drept.

Prin Sentința nr. 149 din 8 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins atât excepția de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, cât și cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România.

De asemenea, Curtea de apel a obligat reclamantul să achite pârâtei 500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs, A. și pârâtul Ordinului Arhitecților din România - Comisia Națională de Disciplină au formulat recurs, criticând soluția instanței pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a criticat sentința instanței de fond în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susținând în esență, că soluția a fost pronunțată cu nesocotirea normei de drept material.

Recurentul-pârât Ordinului Arhitecților din România - Comisia Națională de Disciplină a criticat sentința instanțe de fond pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul cheltuielilor de judecată la acordarea cărora a fost obligat reclamantul.

În esență, recurentul a susținut că instanța de fond a dispus reducerea onorariului de avocat fără a stabilit existența unei disproporționalități vădite a onorariului față de criteriile prevăzute de legiuitor, cu aplicarea și interpretarea greșită a art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Astfel instanța a dispus reducerea onorariului de avocat solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată, în lipsa unei motivări corespunzătoare și fără identificarea concretă a văditei disproporționalități, printr-o simplă menționare generală, a complexității cauzei raportat la conținutul apărărilor formulate.

În fine, în opinia recurentei, reducerea cheltuielilor de judecată de la 6000 de RON la 500 de RON, este nejustificată.

II. Hotărârea instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat de reclamantul A., constată că cererea de recurs adresată instanței nu a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru datorată, deși recurentul a fost înștiințat, prin citația primită la data de 12 februarie 2019 cu privire la necesitatea achitării taxei datorate, în valoare de 100 RON.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, (...)", iar potrivit alin. (3):

"mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. (...)"

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul avea obligația să atașeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței.

Având în vedere faptul că în cauză recurentul nu și-a îndeplinit obligația de timbrare ce-i revenea, până la acest termen acordat pentru examinarea recursului, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării recursului formulat de reclamantul A., ca netimbrat.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul Ordinul Arhitecților din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România, Înalta Curte constată că acesta este fondat în parte, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Curtea de Apel Suceava a respins excepția de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtă și, totodată a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România, dispunând obligarea reclamantului la plata sumei de 500 de RON cheltuieli de judecat, către pârâtă.

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

Conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său."

Astfel, regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocațial, proporțional cu circumstanțele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții ce a căzut în pretenții.

Judecătorul cauzei este ținut să aprecieze cuantumul onorariului avocațial din prisma valorii sau complexității cauzei, a activității desfășurate de avocat și a circumstanțelor cauzei.

În speță, instanța de fond a respins în tot acțiunea și a obligat reclamantul la plata, către pârâtă, a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea complexității cauzei raportat la conținutul apărărilor formulate și caracterul repetitiv al acțiunii.

Se constată că recurent-pârât Ordinul Arhitecților din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România a solicitat obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 6.000 RON, depunând înscrisuri în dovedirea acestora.

Înalta Curte apreciază că, deși cauza nu prezintă o complexitate ridicată, reducerea cheltuielilor de judecată este totuși prea mare, în raport cu circumstanțele cauzei și cu dreptul părții de a-și recupera cheltuielile avansate.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de către de pârâtul Ordinul Arhitecților din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va obliga reclamantul să achite pârâtului suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată la instanța de fond cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, va obliga recurentul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Ordinul Arhitecților din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, constând în 100 de RON taxa de timbru și 2900 de RON onorariul de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens,vor fi avute în vedere înscrisurile depuse la dosarul recurs raportat la considerentele mai sus arătate în ceea ce privește îndreptățirea judecătorului, de a cenzura cuantumul onorariului avocațial din prisma valorii sau complexității cauzei, activității desfășurate de avocat și circumstanțelor cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 149 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul formulat de pârâtul Ordinul Arhitecților din România - Comisia de Disciplină a Ordinului Arhitecților din România împotriva Sentinței nr. 149 din 8 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare, obligă reclamantul să achite pârâtului suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată la instanța de fond cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Obligă recurentul-reclamant să plătească recurentei-pârâte suma de 3000 de RON cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - NN