ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1575/2021

Ședința publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 17 februarie 2020, a admis cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 alin. (4) din legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituțională cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 raportat la art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 61 din Constituție și a suspendat judecata prezentei cauze până la soluționarea definitivă a cauzei penale ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul DNA - Serviciul Teritorial Iași, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Iași a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că soluționarea cauzei nu depinde de soluția definitivă din dosarul penal nr. x/2016 întrucât s-au constatat anumite nereguli care impun recuperarea sprijinului financiar indiferent dacă se va constata și săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu aceeași cerere de plată.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat existența unor nereguli care prezintă totodată și indicii de fraudă, fără ca existența creanței să depindă de existența unei fapte penale (situație în care potrivit art. 45 alin. (4) emiterea titlului de creanță se suspendă de drept).

De altfel, procesul-verbal a fost supus controlului judiciar al primei instanțe care a menținut actul administrativ ca temeinic și legal, debitul fiind corect stabilit ca urmare a neregulilor constatate.

În opinia recurentului nu există elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauză, astfel cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 2, iar suspendarea judecății generează mari întârzieri fără a aduce un beneficiu procesual care să le justifice, drept pentru care solicită admiterea recursului și repunerea pe rol a cauzei.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta-recurentă A. a solicitat instanței anularea Deciziei 89/2018 emisă de către APIA -Centrul Județean Iași și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17 octombrie 2018.

Printre motivele de nelegalitate ale acestor acte, legate de modalitatea lor de întocmire, reclamanta-recurentă a mai invocat în apărarea sa și aspecte ce țin de fondul constatărilor, respectiv de valabilitatea contractelor prin care Asociația justifică dreptul la obținerea fondurilor agricole.

La baza acestor acte administrative a stat nota de control întocmită de DLAF, notă prin care inspectorii au reținut multiple suspiciuni de fraudă referitoare chiar la realitatea documentelor justificative depuse de reclamantă pentru a face dovada folosinței terenurilor agricole.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că faptele de natură penală identificate de inspectorii DLAF se află în cercetare în fața organelor de urmărire penală, apreciind că este incidentă prevederea art. 413 pct. 2 C. proc. civ., impunându-se suspendarea judecății recursului până la soluționarea definitivă a cauzei penale înregistrate sub numărul x/P/2016 aflate pe rolul DNA Serviciul Teritorial Iași.

De asemenea, temeinic și legal instanța de fond a constatat că recurenta-reclamantă a invocat în speță motive de nelegalitate ale constatărilor organelor administrative, motive a căror cercetare presupune în mod evident o dezlegare prealabilă din partea organelor de urmărire penală cu privire la veridicitatea documentelor primare, fiind în interesul său obținerea unei astfel de soluții definitive.

Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Iași, împotriva încheierii de suspendare din 17 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2021.