ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1555/2021

Ședința publică din data de 12 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, anularea Hotărârii nr. 116 din 28.09.2017, emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, și, pe cale de consecință, anularea Hotărârii nr. 33/14.04.2017, emisă de același pârât, cu consecința respingerii cererii de repunere în termen și a anulării tuturor operațiunilor administrative care au fost efectuate în baza acestei hotărâri, anularea Deciziilor de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 și nr. 101016/19.07.2017 emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și a tuturor operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii lor și anularea Hotărârii nr. 85550 din 28.09.2017, emisă de același pârât, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 223/2018 din 24 septembrie 2018, a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în ceea ce privește capetele de cerere vizând anularea deciziilor de imputare și anularea Hotărârii nr. 85550/28.09.2017, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a anulat Deciziile de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 și nr. 101016/19.07.2017 și Hotărârea nr. 85550/28.09.2017, emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, după cum urmează:

- ca neîntemeiată în ceea ce privește solicitarea de anulare a Hotărârii nr. 116/28.09.2017 și a Hotărârii nr. 33/14.04.2017, emise de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor;

- ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în ceea ce privește solicitarea de anulare a Deciziilor de imputare nr. 101014/19.07.2017, nr. 101015/19.07.2017 și nr. 101016/19.07.2017 și a Hotărârii nr. 85550/28.09.2017, emise de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

De asemenea a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să plătească reclamanților, în solidar, suma de 4.592 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată și a respins cererea reclamanților de obligare a pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, instanța de fond a apreciat că deciziile de imputare atacate de către intimați ar fi fost emise "cu depășirea termenului de prescripție", care s-ar fi împlinit la data de 31.05.2017, prin raportare la perioada 01.6.2012 - 31.05.2014, perioadă supusă auditării, iar nu la data de 24.07.2014, dată la care a fost înregistrat raportul de audit public.

Recurentul consideră că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că până la data înregistrării raportului de audit public, în evidența contabilă a Inspectoratului pentru Situații de Urgență "D." al județului Cluj nu a fost înregistrată nicio pagubă. Paguba, în mod efectiv, apărând în documentele contabile începând cu data de 24.07.2014. Nu poate exista o pagubă, atâta timp cât ea nu rezultă în mod indubitabil din niciun document. Potrivit art. 2523 C. civ. "Prescripția începe să cursă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui." Or, până la data de 24.07.2014, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "D. " al județului Cluj nu a avut cunoștință de faptul că în gestiunea sa exista paguba în speță, drept urmare prescripția a început să curgă la data de 24.07.2014. În aceste condiții, deciziile de imputare au fost emise cu respectarea termenului legal de prescripție, respectiv la data de 19.07.2017.

Totodată, instanța de fond, atunci când a constatat că dreptul la acțiune al I.S.U. Cluj era prescris, la data emiterii deciziilor de imputare, s-a limitat la interpretarea prevederilor Instrucțiunilor M.A.I. nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, fără a corobora aceste dispoziții legale speciale cu dispozițiile generale referitoare la prescripția extinctivă legiferate de C. civ., unde la art. 2532 pct. 5 se prevede că: "Prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă cât timp debitorul, în mod deliberat ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia;" Or, în mod evident, prin aplicarea eronată a coeficienților de corecție peste normele de consum extraurban de carburant și prin înscrierea eronată în foile de parcurs a KM efectuați în afara localităților ca fiind efectuați în municipii s-a încercat ascunderea pagubei și implicit a existenței unei "datorii".

În subsidiar, instanța de fond reține că deciziile de imputare sunt nelegale, apreciind că "câtă vreme fapta ilicită care a dus la imposibilitatea recuperării prejudiciului nu este cea imputată reclamanților din prezenta cauză, rezultă că nu este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite și, deci, nu poate fi antrenată răspunderea reclamanților."

În opinia recurentului, această soluție a fost dată cu o aplicare greșită a normelor de drept, instanța de fond reținând ca temei legal aplicabil în speța dedusă judecății art. 7 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013, unde se prevede ca o condiție imperativă, existența unei fapte cu caracter ilicit, precum și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și paguba produsă.

Însă, ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond este că în situația intimaților-reclamanți nu își găsește aplicabilitate art. 7 din Instrucțiuni, în acest caz devenind incidente dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, respectiv "După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen." Or, după cum se poate observa din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, intimații sunt cei care nu au efectuat cercetarea administrativă în termenele prevăzute de actele normative în vigoare cu incidență în cauza dedusă judecății, respectiv O.G. nr. 121/1998 și Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013.

Intimații A., B. și C. au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de audit public intern nr. x/24.07.2014 încheiat în urma unui audit desfășurat la Inspectoratul General pentru Situații de Urgență s-a constatat că în perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014, în cazul a 128 de foi de parcurs verificate au fost înregistrate consumuri de carburanți peste normele legale admise, prin aplicarea eronată a coeficienților de corecție a normelor de consum extraurban de carburant și prin înscrierea eronată în foile de parcurs a km efectuați în afara localităților ca fiind efectuați în municipii, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu în valoare totală de 6.336,96 de RON. În aceeași perioadă, în cazul a 151 de foi de parcurs verificate au fost înregistrate consumuri de lubrifianți peste normele legale admise, ceea ce a condus la producerea unei pagube în valoare de 874,55 de RON.

De asemenea, în aceeași perioadă, în cazul a 18 foi de parcurs verificate, a fost calculată eronat și scăzută din evidența contabilă peste normele admise o cantitate de 114 litri de benzină, ceea ce a condus la producerea unui prejudiciu în valoare de 644,48 de RON. Prin acest raport s-a recomandat desemnarea unei comisii de cercetare administrativă a acestor fapte.

Prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/142 din 25.07.2014 a fost desemnată comisia de cercetare formată din reclamanții A., B. și C..

Printr-o adresă emisă la data de 23.09.2014 de către I.S.U. Cluj și adresată pârâtului Inspectoratul General pentru Situații de Urgență s-a solicitat aprobarea unei prelungiri cu 60 de zile a termenului de finalizare a cercetării administrative. Această solicitare a fost aprobată printr-o mențiune olografă pe adresa în discuție, datată 29.09.2014.

Prin Ordinul de zi pe unitate nr. S/194 din 09.10.2014 comisia pentru efectuarea cercetării disciplinare a fost modificată astfel: reclamantul C. a fost înlocuit cu numitul E., iar reclamantul B. a fost înlocuit cu numitul F.. Reclamantul A. a continuat să facă parte din comisie.

Pe parcursul cercetării administrative s-a constatat că scriptic există o diferență mai mare de carburant și ulei de motor față de consumul real al autovehiculelor din unitate, astfel că a fost sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, printr-o adresă emisă de I.S.U. Cluj la data de 31.10.2014. Ulterior, prin procesul-verbal nr. x/24.11.2014 comisia a propus sistarea cercetării administrative, declinarea competenței asupra stabilirii vinovăției către organele în drept și înaintarea rezultatelor cercetării la parchetul militar. În același proces-verbal se menționează că maistrul militar G., șef de garaj, și-a exprimat în scris dorința de acoperire integrală a prejudiciilor apărute. Procesul-verbal a fost aprobat prin rezoluție olografă la data de 24.11.2014.

Prin procesul-verbal nr. x/07.03.2016, emis de comisia de cercetare disciplinară s-a propus recuperarea prejudiciului creat de la numitul G.. În temeiul acestui proces-verbal a fost emisă Decizia de imputare nr. x/11.03.2016, prin care suma de 61.252,76 de RON a fost imputată acestuia.

Împotriva acestei decizii de imputare numitul G. a formulat contestație, care a fost admisă prin Hotărârea nr. 84/08.08.2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, decizia de imputare atacată fiind anulată. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că termenul pentru efectuarea cercetării prealabile a început să curgă la data de 24.07.2014, dată la care a fost înregistrat raportul de audit public intern, și că acest termen a fost depășit prin raportare la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă - 24.11.2014, respectiv 07.03.2016, ca urmare a reluării cercetării administrative, ulterior pronunțării Parchetului Militar Cluj asupra laturii penale a faptei cauzatoare de prejudicii.

Prin procesul-verbal nr. x/19.12.2016 s-a propus întocmirea unor decizii de imputare pe numele reclamantului A. și a numiților E. și F. pentru recuperarea pagubei de 61.252,76 de RON. În sarcina acestora s-a reținut faptul că procesul-verbal de sistare a cercetării administrative ar fi trebuit înregistrat cel mai târziu la data de 21.11.2014, însă acesta a fost înregistrat la data de 24.11.2014, cu depășirea termenului de efectuare a cercetării administrative, culpa în acest sens aparținând comisiei de cercetare, care a semnat cercetarea administrativă, fără a întocmi în prealabil vreun raport către inspectorul șef, prin care să îl înștiințeze că, din cauza complexității cercetării, nu se pot încadra în termenul stabilit dacă nu se iau măsuri complementare. În temeiul acestui proces-verbal au fost emise deciziile de imputare pe numele celor trei persoane considerate vinovate.

Aceste decizii de imputare au fost anulate prin Hotărârea comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 133210/02.03.2017. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că solicitarea de prelungire a termenului de cercetare administrativă cu 60 de zile a fost formulată tardiv și că procesele-verbale de cercetare administrativă din 24.11.2014 și 07.03.2016 au fost întocmite în termen.

La data de 13.03.2017 pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a solicitat pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor repunerea în termen a cercetării administrative. În motivarea acestei cereri s-a arătat că prin Hotărârea comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 133210/02.03.2017 s-a stabilit că comisia de cercetare administrativă nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra legalității demersului de prelungire a cercetării administrative și nu a stabilit paguba în sarcina adevăratelor persoane responsabile.

Prin Hotărârea nr. 33/14.04.2017 emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost admisă cererea de repunere în termen formulată de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență în ceea ce privește paguba produsă la nivelul I.S.U. Cluj. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut starea de fapt existentă la data respectivă și s-a decis că repunerea în termen a cercetării administrative se justifică "în considerarea acestei situații de fapt și în vederea clarificării/stabilirii tuturor aspectelor sesizate".

Prin procesul-verbal nr. x/22.06.2017, încheiat de membrii comisiei de cercetare disciplinară s-a propus întocmirea și punerea în aplicare a deciziilor de imputare.

Prin Decizia de imputare nr. 101014/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență reclamantului A. i-a fost imputată suma de 21.998,45 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului și lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Prin Decizia de imputare nr. 101015/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență reclamantului B. i-a fost imputată suma de 12.843 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului și lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Prin Decizia de imputare nr. 101016/19.07.2017 emisă de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență reclamantului C. i-a fost imputată suma de 26.411,31 de RON, reprezentând paguba creată prin neefectuarea cercetării administrative în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 21/1998, pagubă rezultată ca urmare a acordării peste norme a combustibilului și lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

Împotriva acestor decizii de imputare reclamanții au formulat contestații, respinse prin Hotărârea comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 85550/28.09.2017.

Reclamanții au formulat cerere de revizuire, iar prin Hotărârea nr. 116/28.09.2017, emisă de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva Hotărârii nr. 33/14.04.2017.

Recurentul-pârât invocă drept motiv de recurs faptul că, atunci când a constatat că dreptul la acțiune al I.S.U. Cluj era prescris la data emiterii deciziilor de imputare, instanța de fond s-a limitat la interpretarea prevederilor Instrucțiunilor MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, fără a corobora aceste dispoziții legale speciale cu dispozițiile generale referitoare la prescripție extinctivă, legiferate de C. civ., referitoare la data la care începe să curgă termenul de prescripție și la suspendarea acestui termen.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului-pârât sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 75 alin. (4) din Instrucțiunile nr. 114/2013, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite decizia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

În cuprinsul Deciziilor de imputare atacate s-a constatat producerea următoarelor pagube: în sarcina lui A. suma de 21.998,45 RON, în sarcina lui B. suma de 12.843,00 RON și în sarcina lui C. suma de 26.411,31 RON (din cuantumul total de 61.252,76 RON), rezultate ca urmare a acordării peste norme a combustibilului și lubrifiantului auto, prin calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant.

În procesul-verbal nr. x/22.06.2017, întocmit de comisia de cercetare administrativă, se menționează că paguba în cuantum de 61.252,76 RON provine, în principal, din înscrierile eronate a datelor de exploatare a mijloacelor tehnice din dotare în documentele de evidență, calcularea neconformă a consumului normat de carburant-lubrifiant, respectiv din acordarea peste norme a combustibilului și lubrifiantului auto, iar la pct. nr. 3, alin. (3), se precizează perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014.

Prin urmare, rezultă că paguba s-a produs în intervalul 01.06.2012 - 31.05.2014, iar Deciziile de imputare nr. 101014/2017, nr. 101015/2017 și nr. 101016/2017 sunt emise de conducătorul I.G.S.U. Ia data de 19.07.2017, peste termenul de prescripție de 3 ani.

Dispozițiile speciale din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013 nu prevăd vreo suspendare a termenului reglementat de art. 75 alin. (4), așa cum s-a procedat în cazul termenului reglementat de art. 23 din O.G. nr. 121/1998.

Cu privire la suspendarea terenului de prescripție prevăzut de art. 75 alin. (4), Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că de vreme ce în privința acestui din urmă termen nu s-a reglementat un caz de suspendare în situația sesizării organelor de urmărire penală, nu pot fi aplicate prin analogie prevederile art. 131 alin. (1) din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013, deoarece este recunoscut în mod unanim că prevederile legale cu privire la suspendarea cursului prescripției sunt de strictă interpretare și aplicare.

Astfel, instanța de fond a reținut și aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 75 alin. (4) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 114/2013.

Recurentul-pârât susține că soluția instanței de a reține că deciziile de imputare sunt nelegale este dată cu o aplicare greșită a normelor de drept, instanța reținând ca temei legal în speța dedusă judecății art. 7 din Instrucțiunile MÂI nr. 114/2013, susținând că situația intimaților- reclamanți nu își găsește aplicabilitatea, în acest caz devenind incidente dispozițiile art. 34 din O.U.G. nr. 121/1998.

Înalta Curte constată că și aceste susțineri sunt neîntemeiate, deoarece instanța de fond a analizat, în plus, legalitatea deciziilor din prisma condițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Instrucțiunile MAI nr. 114/2013 pentru antrenarea răspunderii materiale.

În hotărârea nr. 85550/28.09.2017 emisă de IGSU se face referire la data constatării pagubei, respectiv 24.07.2014.

Potrivit art. 75 alin. (5) din Instrucțiunile MAI 114/2013, decizia de imputare se motivează temeinic, în fapt și în drept, și cuprinde, în mod obligatoriu elementele indicate în anexa nr. 2.

În Anexa nr. 2 la Instrucțiunile nr. 114/2013, Notă, lit. d) se precizează că decizia de imputare va cuprinde, în mod obligatoriu, data producerii pagubei.

Verificând cuprinsul Deciziilor de imputare, se poate, cu ușurință, observa că nu este menționată data producerii pagubei reținute în sarcina reclamanților.

În cuprinsul procesului-verbal nr. x/22.06.2017 întocmit de comisia de cercetare administrativă, act care a stat la baza emiterii deciziilor de imputare atacate, se menționează clar perioada auditată, respectiv 01.06.2012 - 31.05.2014.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că paguba s-a produs în perioada 01.06.2012-31.05.2014, respectiv pe măsură ce combustibilul și lubrifiantul auto au fost acordate cu nerespectarea normelor de consum. Deci, termenul de prescripție pentru emiterea deciziei de imputare a început să curgă la data de 31.05.2014 și s-a împlinit la data de 31.05.2017. Or, cum deciziile de imputare atacate în speță au fost emise la data de 19.07.2017, ele au fost emise cu depășirea termenului de prescripție și, prin urmare, sunt lovite de nulitate.

Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la plata sumei de 6.749,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva sentinței civile nr. 223/2018 din 24 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență la plata sumei de 6.749,82 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații - reclamanți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2021.