ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1372/2021

Ședința publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2020 la data de 04.08.2020, reclamanta A. S.R.L a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea executării actelor prin care s-a dispus declararea drept INACCEPTABILE și NECONFORME a ofertelor depuse de către A. S.R.L. pentru Loturile x, 2, 3, 4, 9,10,12,13,14,16,18,19, 20, cu consecința anularii procedurii de atribuire pentru loturile 1,2,14,16 si 18 și, respectiv, a atribuirii către alți ofertanți a contractelor de achiziție publica pentru loturile 3,4,9,10,12,13,19,20, în cadrul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect "Instalarea stațiilor de reîncărcare pentru vehicule electrice în anumite Spații pentru Servicii situate pe Autostrada x, tronsoanele Nădlac - Timișoara-Sibiu și Pitești-București și pe Autostrada A2, București-Constanța", precum și a actelor subsecvente emise în baza actelor menționate anterior până la pronunțarea instanței de fond cu privire la actele contestate.

Tribunalul București, prin sentința civilă Nr. 3699/27.08.2020, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 893 din data de 28 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 893 din data de 28 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că, în cauză, există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ contenstat.

Recurenta a susținut că nelegalitatea emiterii actelor administrative contestate rezultă din evaluarea incorectă a ofertelor depuse în cadrul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect "Instalarea stațiilor de reîncărcare pentru vehicule electrice în anumite Spații pentru Sevicii situate pe Autostrada A 2 București - Constanța" organizată de C.N.A.I.R.

Recurenta a considerată că elementul de nelegalitate al actelor administrative a cărora suspendare o solicită constă în faptul că la baza emitewrii lor nu a existat o apreciere corectă a ofertelor depuse de către toți agenții economici participanți, iar Autoritatea Contractantă a apreciat discreționar în cadrul procedurii de atribuire a contractului anterior menționat.

Cu privire la condiția producerii unei pagube iminente, recurenta a arătat că prin atribuirea contractului de achiziție publică unor operatori economici care au prezentat oferte mai puțin avantajoase decât cea a A. S.R.L. s-ar ajunge la privarea C.N.A.I.R. de venituri substanțiale, pe parcursul mai multor ani. Astfel, s-ar prejudiciar interesul legitim public prin încălcarea ordinii de drept și posibilitatea realizării competenței autorității publice în conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, având în vedere importanța obiectului contractului cu influențe asupra opiniei publice pe plan național, recurenta consideră că cererea de suspendare a executării este temeinic motivată întrucât eventualele consecințe negative ar aduce prejudicii de imagine autorității publice.

Recurenta a arătat că motivarea sentinței recurate nu răspunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, este lacunară și nu cuprinde o analiză a susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar pe de altă parte, considerentele sentinței recurate reprezintă doar o preluare din întâmpinarea formulată de pârâta C.N.A.I.R.

Prin raportare la prevederile legale în materia contenciosului administrativ, se observă că în sentința recurată nu exinstă nicio analiză efectivă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, sentința fiind nemotivată atât din perspectiva cazului bine justificat, dar și a pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 554/2004.

Simpla preluare a susținerilor pârâtei nu poate echivala în niciun caz cu o motivare efectivă a hotărârii.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii C.N.A.I.R. a solicitat să se rețină că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința recurată prin prisma criticile formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

În ceea ce privește nemotivarea sentinței acesta nu poate fi reținută, instanța de fond arătând argumentele pentru care a înțeles să respingă cererea de suspendare. Calitatea motivării trebuie apreciată și în raport de specificul procedurii suspendării actului administrativ, instanța nefiind ținută să facă o analiză detaliată și exhaustivă a motivelor de nelegalitate invocate, aceasta presupunând administrarea unui probatoriu complet și echivalând cu o prejudecare a fondului, ci doar să "pipăie fondul", ceea ce implică o analiză sumară a pricinii pentru identificarea acelor motive evidente, de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor atacate.

Este adevărat că nu pot fi excluse de plano din analiza cazului bine justificat motivele care fundamentează cererea de anulare a actelor atacate dar, pe de altă parte, motivele care pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri trebuie să fie de asemenea natură încât să permită o evaluare a lor fără administrate unui probatoriu elaborat și fără o analiză de detaliu a situației de fapt și a prevederilor legale aplicabile.

Instanța de fond a făcut o astfel de analiză a criticile de nelegalitate invocate de reclamantă și a constatat că recurenta- reclamantă nu a făcut nicio referire la motivele pentru care ofertele au fost respinse ca fiind neconforme și inacceptabile. Această motivare este una corespunzătoare, permițând atât părții cât și instanței de control judiciar să cunoască motivele pentru care cererea de suspendare a fost respinsă.

Cât privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.

Într-adevăr, pentru suspendarea unui act administrativ, art. 14 din Legea 554/2004 la care face trimitere art. 15 din același act normativ impune două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de control judiciar constată că motive invocate de recurenta - reclamantă sunt insuficiente și nu sunt apte să dea naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actulelor administrative atacate. Astfel, recurenta - reclamantă a arătat atât prin cererea de chemare în judecată, cât și în cadrul cererii de recurs, că împrejurările descrise la punctul 1.1, atât în fapt, cât și în drept, ridică o îndoială serioasă cu privire la evaluarea corectă a ofertelor depuse de participanții la licitație. Or, Înalta Curte constată că în cuprinsul cererii de recurs, la acest punct se regăsește o prezentare a situației de fapt, situație care a fost expusă și în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, în cauză, Comisia de evaluare a declarat ofertele depuse de A. S.R.L. ca fiind neconforme și inacceptabile, întrucât emitentul garanțiilor de participare depuse nu avea calitatea de societate bancară, în înțelesul legii, sau de societate de asigurări.

Recurenta - reclamantă nu a invocat nicio critică cu privire la motivele avute în vedere de Comisia de evaluare, ci a susținut că, potrivit art. II.2 din Fișa de date a licitației, Comisia de licitație trebuie să stabilească drept câștigător al licitației participantul care a ofertat tariful cel mai mare în euro/mp/lună (fără TVA), pentru fiecare lot, și, potrivit criteriului de atribuire stabilit de CNAIR si luând în considerare ofertele depuse de aceasta, pentru loturile în privința cărora contestă actele Autorității Contractante, aceasta se afla pe primul loc.

Cât privește paguba iminentă, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă în dovedirea îndeplinirii acestei condiții a invocat mai mult o vătămare a interesului public, fără a proba iminența preoducerii unui prejudiciu grav în patrimoniul său și care nu ar mai putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actelor administrative, astfel cum o cer dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, Înalta Curte, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea 554/2004, va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentintei nr. 893 din 28 septembrie 2020 Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2021.